2013-11-25

5 pacate pe care Isus le dispretuieste – Zac POONEN

5 păcate pe care Isus le-a disprețuit

Pe măsură ce creștem spiritual, vom descoperi că neprihănirea înaintea lui Dumnezeu și păcatul nu sunt ceva extern. Când vorbim despre neprihănire, majoritatea oamenilor se gândesc la standardul menționat în cele 10 porunci. Neprihănirea sub noul legământ este măsurată prin viața lui Isus, nu printr-o lege scrisă. Când privim la păcatele despre care a vorbit Isus, vom înțelege ce disprețuiește El cel mai mult. Vom privi la cinci păcate care nu sunt menționate în cele 10 porunci!

 

1. Ipocrizia

Să fii ipocrit înseamnă să dai impresia că ești mai sfânt decât ceilalți. Este identic cu a fi fals sau a spune o minciună. Isus a rostit de 7 ori un blestem împotriva ipocriților (Matei 23:13-29). Este posibil să spunem o minciună fără să ne deschidem gura. Anania a mințit pe Duhul Sfânt fără să spună un cuvânt – atunci când a pretins că este un ucenic al lui Isus devotat din toată inima (Fapte 5:1-6).

Isus le-a spus fariseilor că viața lor interioară era plină de necumpătare” (Matei 23:25) – ceea ce înseamnă că trăiau pentru a-și place lor înșiși. Totuși dădeau altora impresia că erau sfinți deoarece cunoșteau Scriptura, posteau, se rugau și dădeau zeciuială. Păreau foarte pioși la exterior. Se rugau folosind multe cuvinte în public, dar nu și în particular – așa cum fac mulți în zilele noastre. Este o ipocrizie dacă-L lăudăm pe Dumnezeu duminica dimineața, dar nu avem un duh de închinare în inimă în fiecare clipă. Dumnezeu privește la inimă. Fecioarele înțelepte aveau o rezervă de ulei în candelă, în timp ce fecioarele neînțelepte aveau doar pentru a-și ține candelele aprinse și pentru a avea o mărturie bună înaintea oamenilor (Matei 25:1-4). Când auzim despre un lider care cade în adulter, trebuie să  înțelegem că aceasta nu este o cădere subită, ci este rezultatul unei perioade îndelungate de necredincioșie în viața interioară. El a fost ipocrit timp îndelungat!

2. Mândria spirituală

Este cel mai comun păcat întâlnit printre cei care caută să fie sfinți. Cunoaștem pilda fariseului care se considera neprihănit și care-i disprețuia pe ceilalți chiar și în rugăciuni (Luca 18:9-14)! Probabil mai mult de 90% dintre rugăciunile făcute în public sunt pentru a impresiona pe cei care ascultă și nu sunt adresate lui Dumnezeu. Fariseul din pildă nu era la fel de rău, în exterior, ca ceilalți. Dar Isus a urât mândria cu care privea activitățile spirituale și modul în care-i disprețuia pe ceilalți. Mândria spirituală este cea care te îndeamnă să judeci mereu pe ceilalți credincioși.

Vameșul, care se vedea pe sine ca fiind păcătos – mai rău decât toți – a fost acceptat de Dumnezeu. Toți care S-au întâlnit cu Dumnezeu față în față se vor vedea, de cele mai multe ori, ca fiind cei mai răi dintre păcătoși. Isus ne-a învățat că cine vrea să fie cel mai mare în ceruri trebuie să fie cel mai smerit (Matei 18:4). Cea mai mare virtute întâlnită în ceruri este smerenia. Vedem în Apocalipsa că cei care au primit cununi în ceruri sunt gata să le arunce înaintea Domnului, recunoscând că numai El merită să primească toate cununile (Apoc. 4:10-11).

Isus a spus că dacă vrem să ascultăm fiecare poruncă din Lege, vom fi niște robi netrebnici care nu au făcut decât ce erau datori să facă (Luca 17:10). Ce putem spune despre situația noastră atunci când cădem atât de des?

3. Imperfecțiunea

Intră în inima noastră prin ochi și urechi. Această imperfecțiune vine din afara inimii și se manifestă prin diferite membre ale trupului – mai ales prin limbă și ochi. Oricine caută să fie pur trebuie să fie atent ce privește și ce aude. Isus a urât imperfecțiunea atât de mult încât le-a spus ucenicilor că ar trebui mai degrabă  să fie gata să-și scoată ochiul drept sau să-și taie mâna dreaptă decât să păcătuiască cu ele (Matei 5:27-29).

Când recomandă doctorii amputarea mâinii drepte sau îndepărtarea unui ochi? Doar atunci când lucrurile sunt grave și fără aceste intervenții, persoana respectivă moare. Trebuie să înțelegem același lucru atunci când ne raportăm la păcat. Acesta ne poate pune în pericol întreaga viață. Majoritatea credincioșilor nu au realizat aceasta și din această cauză sunt neglijenți în ce privește utilizarea limbii și a ochilor. Trebuie sî fim orbi și proști atunci când suntem ispitiți să păcătuim cu ochii și limba. Aceasta este semnificația cuvintelor lui Isus.

4. Indiferență față de nevoia umană

Isus S-a mâniat când liderii sinagogii nu au vrut ca El să vindece un om doar pentru că era ziua de Sabat: El a fost deranjat de indiferența lor față de nevoia umană”  (Marcu 3:5 – traducerea Living).

Ni se poruncește să facem bine tuturor oamenilor, mai ales copiilor lui Dumnezeu (Gal. 6:10). Isus a spus că cei care nu-i vor ajuta pe frații lor care sunt în nevoi de bază ale vieții, vor fi alungați din prezența Lui în ziua finală (Matei 25:41-46). Poate nu avem darul vindecărilor. Dar toți putem să-i vizităm pe cei bolnavi și să-i încurajăm. Asta cere Domnul de la noi.

Bogatul a ajuns în iad pentru că nu i-a păsat de fratele său Lazăr, care era evreu și un fiu al lui Avraam. Preotul și levitul din pilda bunului samaritean, au fost considerați ipocriți deoarece nu au arătat compasiune față de fratele lor evreu care era rănit și întins pe marginea drumului. Biblia spune că cei care-i văd pe frații lor în nevoi și nu-i ajută, nu au credința mântuitoare (Iacov 2:15-17). Se înșeală singuri când spun că sunt născuți din nou când în realitate nu sunt. Cei care nu-i ajută pe frații lor în nevoi nu pot avea dragostea lui Dumnezeu în inimile lor (1 Ioan 3:17). Isus a vorbit cu putere despre aceste probleme deoarece El a urât atitudinea oamenilor religioși cu privire la activitățile lor, dar care nu-și ajutau frații în nevoi.

5. Necredința

Cele 4 păcate pe care le-am menționat pot fi ușor identificate de credincioși. Dar când vorbim despre necredință, majoritatea credincioșilor nu-l consideră un păcat, ci o slăbiciune. Astfel ei nu învață să urască necredința așa cum urăsc alte păcate.

Dar Biblia vorbește despre inima necredincioasă ca fiind rea (Evrei 3:12). Isus i-a mustrat pe ucenici de 7 ori cu privire la necredință (Matei 6:30; 8:26; 14:31; 17:17-20; Marcu 16:14; Luca 24:25). Pare că El nu Și-a mustrat ucenicii pentru alte lucruri!

Necredința este o insultă la adresa lui Dumnezeu deoarece se consideră că Lui  nu-I pasă de copiii Lui și nu le oferă ce au nevoie, tot astfel cum un tată pământesc, rău, nu are grijă de copiii lui.

În zilele noastre se predică despre o credință falsă, ce este folsită ca un mijloc prin care putem obține lucruri de la Dumnezeu. Dar aceasta nu este credința pe care a predicat-o Isus. El a vrut ca noi să avem o credință după care să trăim în fiecare zi. Biruința asupra depresiei, a stărilor rele și a descurajării pot veni doar atunci când avem credință în Tatăl ceresc, care ne iubește și în promisiunile pe care ni le oferă în Cuvântul Său.

De două ori citim că Isus S-a mirat – prima dată când a văzut credința și apoi când a văzut necredința! (Matei 8:10; Marcu 6:6). Isus era bucuros când vedea credința din oameni. De asemenea, era dezamăgit când vedea că oamenii nu sunt dornici să se încreadă în Tatăl iubitor din ceruri.

Acum când cunoaștem

Pentru că am înțeles ce urăște Isus, ar trebui să facem din urârea acestor păcate scopul nostru. Pe măsură ce descoperim aceste păcate în viața noastră, trebuie să le răstignim fără milă.

Mulți predicatori citesc articole ca acesta în mod constant, doar pentru a se inspira pentru predici. Aș vrea să vă avertizez: satan vă va ispiti să folosiți acest articol doar pentru a vă face o predică în 5 puncte! Dar ce trebuie să faci este să urăști aceste păcate cu toată puterea ta.

Atunci vei putea proclama Cuvântul lui Dumnezeu cu autoritate. Altfel, vei fi un fariseu așa cum sunt majoritatea predicatorilor din lume.

Cine are urechi de auzit, să audă.