Evanghelia adevărată și cea falsă

Creștinii, în general, se împart în grupuri de câte doi după cum urmează:

1) „Romano – catolicii” și  „Protestanții” – care depind de naștere

2) “Episcopalienii” (conformiștii) și “Bisericile libere” (non-conformiștii) – care depind de un tipar bisericesc

3) “Creștinii născuți din nou” și  “Creștinii nominali” – care depind de “experiențe”

4) “Evanghelicii” și  “Liberalii” – care depind de o doctrină

5) “Carismaticii” și  “Non-carismaticii” – care depind de vorbirea în limbi

6) “Slujitori creștini cu normă întreagă” și  “Slujitori seculari” – care depind de profesie.

Ar mai putea fi și alte categorii. Dar nici una dintre acestea nu are de-a face cu rădăcina problemei pe care Domnul a venit să o rezolve.

Mulți știu că “Hristos a murit pentru păcatele noastre” (1 Cor. 15:3). Dar mulți nu știu că Biblia spune de asemenea că El a murit “pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei” (2 Cor. 5:15).

Un mod mai biblic de a-i clasifica pe creștini este: “cei care trăiesc pentru sine” și “cei care trăiesc pentru Hristos”; “cei care își caută interesul propriu” și “cei care caută lucrurile lui Hristos”; “cei care caută mai întâi lucrurile de pe pământ” și “cei care caută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu”; “cei care iubesc banii” și “cei care-L iubesc pe Dumnezeu” (Isus a spus că este imposibil să le iubești pe amândouă – Luca 16:13).

Nu am auzit niciodată ca cineva să folosească această clasificare. Ea are de-a face cu viața interioară a creștinului și cu umblarea lui cu Dumnezeu, pe când cele menționate anterior au de-a face cu detaliile exterioare ale vieții. Cerul clasifică creștinii după trăirea interioară. Iar dacă astfel stau lucrurile, atunci această clasificare este singura care contează! Alții nu ne pot clasifica în felul acesta. Trebuie să ne clasificăm singuri – pentru că doar noi cunoaștem motivațiile interioare și dorințele pe care le avem. Nici măcar soțiile noastre nu sunt conștiente de motivația vieții noastre.

Domnul nu a venit să ofere oamenilor o doctrină, un tipar pentru biserică, o vorbire în limbi sau o experiență!

El a venit “să ne mântuiască de păcate”. A venit să înfigă toporul la rădăcina copacului. Și rădăcina păcatului este: să fim centrați pe sine, să căutăm propriul interes și să ne împlinim dorințele proprii. Dacă nu-L lăsăm pe Domnul să taie și să dezrădăcineze acestea din viața noastră, atunci vom fi doar creștini superficiali. Satan ne poate înșela spunându-ne că facem parte dintr-o clasă superioară de creștini datorită doctrine noastre, a experiențelor sau a tiparului bisericii!

Lui satan nu-i pasă dacă avem o doctrină corectă, experiențe sau un tipar al bisericii bun, atâta timp cât continuăm “să trăim pentru sine” (aceasta este o altă expresie pentru “trăirea în păcat”)! Creștinismul de astăzi este plin de creștini care caută folosul personal și trăiesc pentru sine, care consideră că Dumnezeu îi vede mai presus decât alți creștini deoarece au o doctrină diferită, un tiapr al bisericii diferit sau experiențe diferite. Aceasta dovedește că satan a reușit să facă o lucrare “minunată” în creștinismul zilelor noastre.

În Ioan 6:38 Domnul spune că a venit din cer pe pământ: 1) pentru a-Și nega voința umană (pe care a obținut-o când a venit în trup de Om pe pământ) și 2) pentru a face voia Tatălui în trup de Om. Astfel, El a devenit exemplul nostru.

De-a lungul scurtei vieți pământești a lui Isus – de-a lungul celor 33 de ani – El și-a negat propria voință și a făcut doar voia Tatălui. Le-a spus ucenicilor că cei care vor să fie ucenicii Lui trebuie să facă același lucru. El a venit să taie rădăcina păcatului din viața noastră – “înfăptuirea propriei voințe” – și să ne elibereze de aceasta.

În realitatea științifică, timp de mii de ani, omul a făcut greșeala de a-și imagina faptul că pământul este centrul universului. Pentru ochiul uman pare astfel – deoarece soarele, luna și stelele par să se învârtă în jurul pământului la fiecare 24 de ore. A fost nevoie de curajul unui om precum Copernicus, care cu 500 de ani în urmă, a pus la îndoială acest lucru și a demonstrat că acest concept este fals. El a demonstrat că pământul nu este nici măcar centrul sistemului solar, cu atât mai puțin al universului. El a arătat că pământul a fost creat pentru a fi centrul soarelui. Atâta timp cât omul găsise centrul greșit, calculele și deducțiile sale științifice erau greșite. Dar în momentul în care omul a descoperit centrul corect, atunci calculele și deducțiile s-au dovedit a fi corecte.

La fel se întâmplă și cu noi când rămânem “centrați pe sine” în loc să fim “centrați pe Dumnezeu”. Modul în care înțelegem Biblia și voia perfectă a lui Dumnezeu (calculele și deducțiile noastre) se vor dovedi a fi greșite. Dar așa cum oamenii au crezut mult timp că au dreptate (după cum am văzut mai sus), tot așa ne putem închipui și noi că avem dreptate! Dar, de fapt, am greșit 100%.

Aceasta vedem și astăzi printre “creștinii buni”. Au atâtea interpretări ale aceleiași Biblii – și totuși fiecare crede că are dreptate și ceilalți greșesc. Ei vor spune că ceilalți sunt “înșelați”. De ce se întâmplă astfel? Pentru că au centrul greșit.

Omul a fost creat pentru a avea centrul în Dumnezeu, nu în sine. Când creștinii au centrul greșit, atunci “evanghelia” lor va fi greșită. De fapt, sunt două evanghelii predicate astăzi – cea centrată pe om și cealaltă centrată pe Dumnezeu.

Evanghelia centrată pe om promite că Dumnezeu îți va oferi tot ce dorești în viață pentru a te simți confortabil și la finalul vieții vei primi un loc în cer. Omului i se spune că Isus îi iartă toate păcatele, îi vindecă toate bolile, îi oferă prosperitate și binecuvântare materială, îi rezolvă toate problemele pământești, etc.

Eul rămâne în centrul vieții unui astfel de om și Dumnezeu se învârte în jurul său – ca un servitor – pentru a-i răspunde la fiecare rugăciune și a-i oferi tot ce dorește! Tot ce trebuie să facă este să creadă și să ceară orice binecuvântare materială în Numele lui Isus!

Aceasta este o evanghelie falsă deoarece nu se vorbește despre pocăință. Mai întâi de toate, pocăința a fost predicată de Ioan Botezătorul, Isus, Pavel, Petru și toți ceilalți apostoli. Din nefericire, pocăința nu este predicată astăzi nici măcar ca cea din urmă învățătură!

Pe de altă parte, Evanghelia centrată pe Dumnezeu îl cheamă pe om la pocăință. Explicăm ce înseamnă pocăința:

– să te întorci de la sine ca centru al vieții, de la a înfăptui propria voință, de la a umbla pe căile alese de sine, de la iubirea de bani, a lucrurilor lumii (pofta cărnii, pofta ochilor și lăudăroșia vieții)

– să te întorci la Dumnezeu, să-L iubești cu toată inima, să faci din El centrul vieții și să înfăptuiești voia Sa.

Credința în moartea pe cruce a lui Hristos îi oferă omului iertare de păcate doar dacă se pocăiește. Atunci poate să primească puterea Duhului Sfânt care-l ajută să se lepede de sine în fiecare zi pentru a trăi o viață centrată pe Dumnezeu. Aceasta este Evanghelia pe care au predicat-o Isus și apostolii.

O evanghelie falsă deschide ușa larg și face calea largă (ușor de umblat pe ea pentru că nu trebuie să te oprești din a trăi pentru sine, din a nega eul sau de a-și căuta interesul personal). Milioane de oameni participă la adunări unde este predicată această evanghelie falsă. Mulți intră pe această poartă și merg pe acestă cale crezând că au viață. Dar de fapt aceasta duce la distrugere. Evangheliștii sunt fericiți și vorbesc despre numărul mare de oameni care-și ridică mâinile și se hotărăsc pentru Hristos la aceste întâlniri! Dar totul este o dezamăgire. Deși unii se convertesc sincer la aceste întâlniri datorită sincerității lor, mulți așa-ziși “convertiți” sfârșesc ca “fii ai gheenei” (Matei 23:15) – înșelați cu privire la starea lor.

Evanghelia adevărată face ca poarta să fie strâmtă și calea îngustă – nu mai mică sau mai îngustă decât a făcut-o Isus, așa cum fac unii oameni “super-spirituali” – ci de aceiași mărime ca cea pe care a lăsat-o Isus. Puțini vor putea găsi acest mod de viață. Evangheliștii nu au prea multe de raportat despre acest mod de viață și statisticile nu sunt impresionante. Dar această evanghelie conduce pe oameni la Isus Hristos și în cer.

“Luați seama, dar, la felul cum ascultați; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are” (Luca 8:18).

Cine are urechi de auzit, să audă.