Neînţelegerile în biserică

Neînţelegerile în cadrul poporului lui Dumnezeu au existat din zilele apostolilor. Un motiv pentru aceasta este că minţile noastre sunt imperfecte şi înfăşurate în păcat. Deci modul în care Îl înţelegem pe Dumnezeu şi căile Lui este imperfect. Pavel spune: “Acum vedem ca printr-o oglindă” (1 Cor. 13:12). Deci, când încercăm să înţelegem voia lui Dumnezeu în diferite situaţii, percepţiile noastre pot fi diferite. Toţi trebuie să fim smeriţi pentru a recunoaşte aceasta în orice vreme. Dar nu înseamnă că trebuie să ignorăm căile lui Dumnezeu. Dacă încercăm să ascultăm de Dumnezeu cu toată inima şi să creştem în maturitate, atunci înţelegerea voii lui Dumnezeu va fi mai perfectă.

 

Imaturitatea printre lideri este un motiv pentru neînţelegeri şi diviziuni. Când Pavel şi Barnaba erau tineri, s-au despărţit după ce au lucrat împreună ca o echipă cu ungerea Domnului. Motivul pentru care s-au despărţit a fost o neînţelegere cu privire la cooptarea unui tânăr co-lucrător (Fapte 15:36-40). Ei au fost imaturi şi nu au ştiut să rezolve disputa. Dar Dumnezeu a avut milă cu ei şi a continuat să-i folosească.

Câteodată, diviziunile apar în poporul lui Dumnezeu datorită unei căutări egoiste. Unii fraţi cu putere din biserică doresc să îşi construiască propriul regat. Biserica din Efes s-a divizat după plecarea lui Pavel deoarece bătrânii doreau să atragă grupuri mici la ei (Fapte 20:30). Dima, co-lucrătorul lui Pavel, l-a părăsit deoarece a căutat lucrurile lumii – probabil bani, sau onoarea oamenilor sau un folos personal (2 Tim. 4:10). Astăzi se întâmplă acelaşi lucru.

Două domenii în care pot fi diferenţe de opinie majore între slujitorii creştini sunt banii şi poziţiile de conducere în biserică.

Modul în care strângem bani pentru lucrarea lui Dumnezeu este un domeniu important deoarece Isus a spus că Dumnezeu şi banii sunt cei doi stăpâni ai lumii (Luca 16:13). Banii pentru lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie obţinuţi în acelaşi mod în care au făcut-o Isus şi Pavel: ei au avut încredere în Tatăl ceresc şi i-au spus numai Lui despre nevoile financiare.

Niciodată nu trebuie să spunem oamenilor despre nevoile noastre financiare deoarece avem un Tată ceresc bogat. Fiul unui milionar l-ar insulta pe tatăl său dacă ar cere bani altcuiva. În acelaşi mod, noi Îl insultăm pe Dumnezeu dacă spunem altora despre nevoile noastre financiare. Din această cauză Isus şi apostolii nu au spus niciodată ce nevoi au. Ei au spus numai Tatălui din ceruri – şi El le-a purtat de grijă din abundenţă.

În problema poziţiilor de conducere din biserică trebuie să urmăm exemplul din Noul Testament: liderii bisericii trebuie să-şi zidească bisericile ca un trup în care fiecare membru este încurajat să-şi împlinească rolul – nu ca o congregaţie condusă de oameni. Ei trebuie să-i înveţe pe tineri şi să-i conducă spre maturitate pentru ca aceştia să poată prelua conducerea în mod gradat, cât mai curând. Pavel l-a rugat pe Timotei să înveţe pe alţii mai tineri care să fie în stare să înveţe, la rândul lor, pe alţii (2 Tim. 2:2). Acesta este modul de lucru al noului legământ. Dar din nefericire, aşa cum regele Saul nu a dorit să cedeze tronul în favoarea unsului Domnului, David (1 Sam. 18:8), tot astfel sunt mulţi “Sauli” în creştinismul de astăzi care nu vor să renunţe la tronurile lor în favoarea tinerilor. Asemenea bătrâni sunt o piedică pentru lucrarea Domnului, oricât de multe daruri ar avea şi oricât de buni ar fi.

Isus şi apostolii ne-au oferit tiparul corect pe care trebuie să-l urmăm în cele două domenii – şi asta trebuie să facem fiecare dintre noi dacă vrem să zidim bisericile noului legământ.

Putem avea părtăşie cu toţi credincioşii născuţi din nou – chiar şi cu cei care se contrazic cu noi în diferite probleme – dacă au o inimă bună (2 Tim. 2:22). Biblia ne avertizează: “Vă îndemn fraţilor să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşeală inimile celor lesne crezători” (Rom. 16:17-18). Deci trebuie să evităm părtăşia cu credincioşii care caută ceartă, care produc dezbinări în biserică, care au duh de acuzare şi care ne poluează mintea în diferite moduri.

Când trebuie să ne închinăm împreună, putem să facem aceasta numai cu cei care au aceleaşi perspective ca noi în problemele importante pe care le-am menţionat mai sus. “Merg doi oameni împreună fără să fie învoiţi”? (Amos 3:3).

Multe neînţelegeri sunt minore şi pot fi trecute cu vederea. Astfel, se poate lucra împreună cu fraţii care nu au acelaşi mod de gândire. Dar problemele menţionate mai sus sunt majore.

Nu putem face nici cel mai mic compromis când este vorba despre principiile majore pe care ni le prezintă Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă rezultatul hotărârii de a nu ne compromite este ca unii fraţi să plece, atunci trebuie să-i lăsăm să plece. Nu trebuie să-i reţinem, cu preţul compromisului. Fiecare trebuie să aleagă pentru el dacă vrea să meargă pe calea ascultării totale de Cuvântul lui Dumnezeu sau pe calea compromisului în problemele majore.