Iertarea datoriilor

“Să nu datoraţi nimănui nimic decât să vă iubiţi unii pe alţii” (Rom. 13:8).

A avea datorii a devenit un lucru obişnuit printre creştinii din zilele noastre, şi prea puţini cred că este un păcat. În acelaşi mod în care satan a determinat pe mulţi creştini, în mod gradat, să accepte divorţul ca fiind ceva normal pentru creştini (mai ales în ţările vestice), tot aşa i-a determinat să accepte că a avea datorii este perfect normal. Dar nu este normal. Este un păcat să rămâi în datorii pentru că este o neascultare de porunca lui Dumnezeu (pe care o vedem în versetul de mai sus).

 

Păcatul

Prima şi cea mai importantă datorie pe care o avem este faţă de Dumnezeu. Fiecare păcat pe care îl comitem este o datorie pe care o avem faţă de Dumnezeu. Isus  ne-a învăţat să ne rugăm: “Iartă-ne greşelile noastre…” (Matei 6 :12). Într-o relaţie trebuie să cerem iertare pentru păcatele noastre. Isus a plătit pe cruce pentru datoriile noastre (Col. 2:14). Dar o datorie este ştearsă numai când îi cerem lui Dumnezeu în mod personal să ne ierte.

Banii

În privinţa banilor, primul pas în iertarea datoriilor este să restituim tuturor celor cărora i-am înşelat în trecut. Când Zacheu a făcut astfel, Isus a spus că mântuirea a venit la el (Luca 19:9). Poate spune Isus că mântuirea a venit la tine?

Unele din datoriile pe care le avem sunt imposibil de restituit. Dumnezeu înţelege aceasta şi aşteaptă să plătim numai ce putem. Dumnezeu vede dacă suntem dispuşi să restituim ce datorăm indiferent dacă putem sau nu. El ştie că sunt unele lucruri imposibile pentru noi şi nu putem restitui ce datorăm. 2 Corinteni 8:12 este un verset care clarifică acest lucru. Spune că dacă avem bunăvoinţă, Dumnezeu ne acceptă pe baza a ceea ce suntem capabili să facem, nu pe baza a ceea ce El ştie că nu putem face. Aceasta ar trebui să ne elibereze de orice condamnare inutilă.

Câteodată poate nu ştim unde se află oamenii pe care i-am înşelat. Ce ar trebui să facem atunci? Pentru că Dumnezeu este Singurul căruia îi datorăm totul pe pământ, dacă donăm bani pentru o lucrare creştină dintr-o ţară săracă, atunci Îi restituim Lui o parte din datorie. Dar nu trebuie să avem niciodată bani care nu ne aparţin de drept.

Următorul pas este să facem tot ce putem mai bine pentru a nu mai avea datorii în viitor – aşa cum ar trebui să evităm să păcătuim.

Ce este o datorie şi ce nu este o datorie? Să împrumuţi bani de la bancă pe baza unor garanţii (folosind ceva ca garanţie pentru rambursarea împrumutului respectiv), nu este o datorie. Dacă, de exemplu, am împrumutat bani de la bancă pentru a cumpăra o casă sau o maşină şi casa sau maşina sunt garanţii pentru bancă până restituim împrumutul, atunci aceea nu este o datorie pentru că avem banii aceia în altă formă (maşina sau casa). Dacă este o casă, atunci trebuie să ne asigurăm că valoarea ei este egală cu cea a împrumutului pe care l-am făcut. Şi dacă este o maşină, atunci trebuie să aibă asigurare egală cu valoarea împrumutului. Dar nu trebuie să cumpărăm o casă sau o maşină care sunt mai presus de puterile noastre. Şi nu trebuie să cumpărăm niciodată nimic pentru a ne lăuda în faţa altora sau pentru a avea un lux care nu este necesar şi pe care nu ni-l permitem. Din nefericire, aşa intră mulţi în datorii.

Este interesant să vedem că porunca din Romani 13:8 nu spune să nu împrumutăm nimic, ci să nu rămânem cu datorie. Dumnezeu ştie că într-o lume blestemată, pot fi urgenţe medicale neprevăzute sau taxe mari la şcoală sau colegiu care îi obligă pe oamenii săraci să împrumute bani pentru a plăti. Nu este nimic greşit în a împrumuta bani pentru asemenea urgenţe. Dacă înţelegem aceasta atunci vom avea eliberare de condamnările inutile (valabil pentru creştinii care sunt obligaţi să împrumute bani). Dar fiecare efort trebuie făcut mai apoi pentru a plăti datoria – de preferat plătind lunar sume mici (nu contează cât de mici).

Dacă te gândeşti să faci un împrumut la bancă pentru studiile universitare, trebuie să te asiguri că te poţi angaja imediat după ce termini şcoala pentru a putea plăti lunar. De asemenea trebuie să te asiguri că nu faci un împrumut prea mare pentru a nu fi presat ani la rând să-l restitui. Împrumuturile pentru studiile universitare sunt mai riscante decât cele pentru case şi maşini.

Datoriile cu carduri de credit trebuie evitate, deoarece trebuie plătit în fiecare lună – excepţie făcând cazurile de urgenţă prezentate mai sus. Cumpărarea de produse de lux sau daruri pe care nu ni le permitem – folosind un card de credit – trebuie evitate total. Este bine să mergi în vacanţă, dar numai dacă ai bani să plăteşti. Dacă intri în datorii ca să mergi în vacanţă, atunci mai bine Îl glorifici pe Dumnezeu dacă nu mergi. Gândiţi-vă că 99% dintre credincioşii din ţările sărace ale lumii nu au mers niciodată într-o vacanţă – pentru că nu îşi permit – dar totuşi ei şi familiile lor sunt fericiţi. Deci tu nu ar trebui să te gândeşti că o vacanţă cu familia e o necesitate. Dacă vrei să Îl asculţi pe Dumnezeu în aceste situaţii, vei fi liber de datoriile cu carduri de credit.

O cale prin care poţi scăpa de datorii este să dezvolţi obiceiul de a pune deoparte bani în fiecare lună. Biblia spune: “Priveşte la furnică şi fii înţelept. Chiar dacă nu au rege, totuşi lucrează toată vara, strângând mâncare pentru iarnă (pentru viitor)” (Prov. 6:6-11 – Living). Dar majoritatea credincioşilor nu au înţelepciunea furnicii aşa că nu strâng pentru viitor. Rezultatul este că se confruntă cu nevoi neprevăzute şi trebuie să ceară sau să împrumute de la alţii. Şi odată ce intră în datorii, este foarte dificil să scape. Să învăţăm înţelepciunea furnicilor – şi să strângem! Strângerea banilor pentru viitor nu este un semn al lipsei de credinţă în Dumnezeu. Faptul că Isus a avut unul care s-a ocupat cu strângerea banilor (Iuda) indică faptul că nu a cheltuit toţi banii imediat cum i-a primit. Noi strângem bani pentru că nu vrem să fim o povară pentru alţii când o să avem nevoi. Isus a poruncit să nu ne strângem comori pe pământ (Matei 6:19). În acelaşi timp, părinţii trebuie să strângă pentru copii şi să le asigure împlinirea nevoilor (conform 2 Cor. 12:14; 1 Tim. 5:8). Asta am făcut eu cu resursele pe care mi le-a oferit Dumnezeu. Rezultatul este că niciodată nu am împrumutat bani de la nimeni şi nu am avut datorii la nimeni în cei 72 de ani ia mei. Am vrut să umblu aşa cum a umblat Isus – şi nu cred că Isus a mers să se împrumute de la cineva! Învăţătura Scripturii nu este nerealistă, ci foarte practică.

Onoare, respect, ascultare

Nu toate datoriile se rezumă la bani. Când citim Romani 13:8 în relaţie cu versetul anterior (Rom. 13:7), vedem că onoarea, respectul şi ascultarea sunt de asemenea datorii pe care le avem faţă de ceilalţi.

Părinţii: Copiii trebuie să asculte de părinţi cât timp locuiesc în casa lor. Dar trebuie să-i respecte cât timp trăiesc (Ef. 6:1-3). Onorarea părinţilor nu este un favor pe care îl facem pentru ei, ci o datorie pe viaţă.

Soţii şi soţiile: Soţiilor li se porunceşte să-şi respecte soţii şi să fie supuse (Ef. 5:22-23). Aceasta este o datorie pe care o are o soţie faţă de soţ. Şi soţilor li se porunceşte să îşi iubească soţiile (Ef. 5:25,33). Şi aceasta este o datorie pe viaţă pe care soţul o are faţă de soţie.

Toţi oamenii: Ni se porunceşte să onorăm toate fiinţele umane (1 Petru 2:17). Această datorie o avem faţă de toţi – săraci şi bogaţi. Nici un credincios care vorbeşte nerespectuos faţă de altă fiinţă umană nu ascultă de această poruncă şi este în datorie. El trebuie să scape de ea cerându-şi iertare – lui Dumnezeu şi persoanei în cauză.

Liderii guvernamentali: Romani 13:1-8 spune: “Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda … Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu făcând necurmat slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. Să nu datoraţi nimănui nimic”. Când Pavel a scris aceste lucruri creştinilor din Roma, conducătorul Romei era vicleanul împărat Nero care i-a persecutat pe creştini şi mai apoi l-a decapitat pe Pavel. Totuşi Duhul Sfânt le-a spus credincioşilor din Roma să cinstească pe împărat (1 Petru 2:17). Pavel i-a spus lui Tit să îi înveţe pe credincioşi să “asculte de guvern şi de dregători şi să fie supuşi şi să nu vorbească de rău pe nimeni” (Tit 3:1-2 – Living). Ne putem exprima dezamăgirea faţă de politicieni sau faţă de corupţia din rândul liderilor ţării. Dar trebuie să le fim supuşi şi să ascultăm ordinele lor şi să plătim taxele. Aceasta este o datorie pe care o avem faţă de ei, pentru că Dumnezeu unge pe oameni să conducă ţările lumii. Dacă ne opunem sau nu ne plătim taxele, atunci nu ascultăm de Dumnezeu şi vom fi datori faţă de ei.

Slujitorii: Ni se porunceşte să plătim salarii corespunzătoare slujitorilor noştri (Iacov 5:4). Mulţi credincioşi sunt zgârciţi cu modul în care îi plătesc pe slujitori. Ei nu realizează că Dumnezeu vede că sunt datori faţă de slujitorii lor. Mulţi privesc înainte, dornici să primească un bonus de la angajatorii lor. Dar nu se gândesc niciodată să ofere un bonus slujitorilor care lucrează în casa lor. Trebuie să-i tratăm pe cei care lucrează pentru noi în acelaşi mod în care vrem să fim trataţi noi de angajatorii noştri.

Oferirea Scripturii

Pavel a spus că e dator faţă de toată lumea din cauza Evangheliei lui Dumnezeu (Rom. 1:14). Vestea bună a Evangheliei l-a schimbat şi l-a binecuvântat. Dar Pavel a realizat că Dumnezeu i-a dat vestea bună pentru a o împărtăşi tuturor din lume. Deci Pavel trebuia să scape de această datorie împărtăşind-o cu alţii. Din această cauză Pavel a îndurat atâtea dureri oriunde a mers, predicând Evanghelia până la sfârşitul vieţii. Fiecare credincios este dator faţă de cei din jurul său. Dar puţini credincioşi caută să scape de această datorie pentru că nu văd acest lucru ca o datorie. Dacă Dumnezeu ţi-a dat vestea bună a Evangheliei nu a făcut-o doar pentru tine, ci pentru a o împărtăşi altora. Eşti dator faţă de alţii. Când călătoresc şi împărtăşesc Evanghelia noului legământ, scap de datoria mea – şi o fac cu bucurie.

Pentru că Dumnezeu a revărsat asemenea dragoste peste noi suntem datori să oferim dragoste tuturor oamenilor. Romani 13:8 ne reaminteşte acest lucru. Deci dacă îi iubim pe oameni sau le facem bine, nu facem nimic măreţ. Ne plătim datoria. Dumnezeu a fost bun cu noi – şi noi trebuie să fim buni şi să facem bine celorlalţi. Când iertăm pe cineva sau ajutăm pe cineva care trece printr-o problemă, ne plătim datoria. Nu trebuie să aşteptăm vreo mulţumire din partea lor – pentru că, dacă am merge să plătim un credit, nu ne putem aştepta ca creditorul să ne mulţumească pentru că am plătit!

Respect pentru slujirea spirituală

În final, datorăm respect celor care ne slujesc din punct de vedere spiritual. Ni se porunceşte în multe locuri din Noul Testament să apreciem, să ne arătăm respectul şi să-i onorăm pe cei care ne slujesc în Numele Domnului pentru că slujirea respectivă ne-a binecuvântat.

“Onoraţi-i pe liderii care se străduiesc pentru voi, cărora li s-a dat responsabilitatea să vă călăuzească. Copleşiţi-i cu apreciere şi dragoste!” (1 Tes. 5:12-13 – Message).

Această datorie este uşor de plătit. Totuşi majoritatea credincioşilor nu o plătesc niciodată. Ei onorează şi apreciază pe doctorii care i-au tratat şi i-au vindecat mai mult decât onorează şi apreciază pe slujitorii spirituali care i-au binecuvântat. Aceasta demonstrează că pun mai mult preţ pe sănătatea fizică decât pe cea spirituală.

Să căutăm să trăim liberi de orice datorie în orice vreme.

Să nu datoraţi nimănui nimic.