Diferenţa dintre puterea sufletului şi puterea Duhului Sfânt

Este o diferenţă între puterea sufletului nostru şi puterea Duhului Sfânt.

Petru i-a spus Domnului Isus: “Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu”, iar  Isus a replicat : “Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta”. Cu alte cuvinte, Petru nu a descoperit acest adevăr spiritual prin puterea sufletului său – inteligenţa omenească sau viclenia. Sufletul nostru (mintea) nu ne poate descoperi lucruri divine. Dacă suntem inteligenţi, putem avea gînduri inteligente din Biblie. Şi putem împărtăşi aceste gânduri în biserică, impresionând astfel pe cei mai slabi. Dar gândurile umane inteligente şi descoperirea divină sunt diferite şi îndepărtate una de alta precum cerul de pământ.

 

Pavel a predicat cu frică şi tremurând deoarece se temea să nu-şi folosească propria inteligenţă în prezentarea Cuvântului lui Dumnezeu – altfel credinţa celorlalţi s-ar fi bazat pe înţelepciunea lui, nu pe puterea lui Dumnezeu (1 Cor. 2:1-5). Omeneşte vorbind, Pavel era potrivit pentru lucrarea printre iudei (deoarece cunoştea Scriptura) şi Petru era potrivit printre neamuri. Totuşi Dumnezeu le-a dat slujiri opuse (Gal. 2 :8), pentru a fi dependenţi de Duhul Sfânt, nu de propriile abilităţi. Gândurile inteligente le folosim pentru a predica altora şi pentru a primi onoruri. Descoperirea, pe de altă parte, ne face să ne plecăm faţa la pământ înaintea lui Dumnezeu. Cu inteligenţa noastră, putem impresiona oamenii. Dar cu descoperirea divină, îi putem ajuta.

Când lui Isaia i s-a descoperit gloria lui Dumnezeu, el nu a înţeles aceasta ca un punct din următoarea lui predică ! El a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Dumnezeu. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Ioan în Patmos. După ce au căzut cu faţa la pământ, Domnul le-a spus să ducă mesajul Său altora. Trebuie să ne închinăm Domnului şi apoi să-L slujim.

Puterea sufletului este văzută în slujirea predicatorilor care, prin hipnoză, îi fac pe oameni să cadă la pământ, să râdă isteric şi să dea bani. Oamenii bolnavi psihosomatic (boli cauzate de dezechilibre mentale) sunt “vindecaţi” la aceste întâlniri. Acestea sunt obţinute cu puterea sufletului, dar prin folosirea Numelui lui Isus – astfel, mulţi credincioşi sunt înşelaţi. Ca slujitori ai lui Dumnezeu, trebuie să avem curaj să expunem falsurile. Puterea sufletului poate fi văzută şi în modul în care liderii creştini îi domină pe urmaşii lor şi-i copleşesc cu personalitatea lor. Oamenii sunt uimiţi de asemenea lideri  şi-i respectă ca fiind “oameni ai lui Dumnezeu, sfinţi”. Aceşti lideri iubesc admiraţia urmaşilor lor.

Muzica are de asemenea putere. Ne poate stimula emoţiile. Dar nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi că ar fi puterea Duhului Sfânt. Putem atrage oameni la biserică prin muzică bună. Dar pe cine vom atrage? Nu pe cei săraci în duh care caută să trăiască o viaţă duhovnicească, ci pe cei culţi şi sofisticaţi, care se mândresc cu inteligenţa şi gusturile lor muzicale.

Îmi amintesc că într-o duminică a venit la întâlnirea bisericii noastre din Bangalore un cuplu cu daruri muzicale. Au observat că aveam un nivel muzical slab şi nu au mai venit niciodată. Ne-am bucurat că am fost scaăpaţi de oameni care căutau doar muzica în biserică, nu spiritualitatea ! Noi nu avem nevoie de o orchestră bună în biserică, ci de puterea Duhului Sfânt. Petru nu a atras mulţimile în ziua Cincizecimii cu o orgă şi tobe, ci cu ungerea lui Dumnezeu. Când ungerea dispare, credincioşii caută s-o înlocuiască cu muzică bună, predici comice şi clădiri impunătoare.

Gadgeturile electronice pot fi o altă cursă. Predicile înregistrate pe casete de către oameni ai lui Dumnezeu unşi cu puterea Duhului ne pot ajuta să creştem spiritual. Dar trebuie să fim atenţi să nu devenim dependenţi de aceste casete mai mult decât de Duhul Sfânt atunci când vrem să ne vorbească Dumnezeu. Chiar dacă avem casete cu învăţăturile apostolului Pavel, nu putem zidi trupul lui Hristos cu ele !

Banii sunt un alt lucru care are putere imensă în lume. Şi ne putem bizui foarte mult pe ei. Aproape fiecare organizaţie creştină vorbeşte despre nevoia de bani şi trimite reviste şi ziare pentru a cere ajutorul “atotputernicului dolar” din partea credincioşilor simpli, sinceri şi creduli din ţările vestice. Apostolii, pe de altă parte, nu le-au cerut niciodată credincioşilor bani pentru ei sau pentru lucrare. Ei i-au chemat pe credincioşi să “îşi amintească de cei săraci” (Gal. 2 :10) şi să-i ajute pe cei care sunt în nevoi (2 Cor. 8 :8-9). Dar, despre ce nu au vorbit apostolii niciodată, astăzi este amintit mereu în lucrarea creştină. Dumnezeu spune : “Dacă Mi-ar fi foame nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea şi tot ce cuprinde ea”. (Psalm 50 :12)

Ce facem noi ca slujitori ai lui Dumnezeu? Când suntem în nevoi – de hrană sau bani – ce facem ? Îi spunem Tatălui ceresc sau oamenilor ? Dacă suntem chemaţi de Dumnezeu, nu vom duce lipsă de nici un bine pe pământ. Dumnezeu nu duce lipsă de bani. Ce îi lipseşte sunt slujitori zdrobiţi, umili, credincioşi şi de încredere. Dumnezeu caută oameni zdrobiţi şi umili pe care vrea să-i împuternicească cu Duhul Sfânt şi să-i folosească pentru a-Şi zidi biserica.

Dumnezeu este gelos. El nu vrea să-Şi împartă gloria cu un altul. El nu vrea să-Şi zidească biserica decât cu puterea Lui. Lucrarea lui Dumnezeu este făcută astăzi la fel ca şi în zilele din vechime – nu prin puterea sufletului, cea electronică sau financiară, ci prin puterea Duhului Sfânt.