2008-05-20

Zac POONEN – Largirea inimii

Lărgirea inimii

de Zac POONEN
 
După înregistrarea postată pe site-ul: www.cfcindia.com,
cu titlul original: Enlarging Our Hearts
 
Drept de autor – Zac Poonen (2007)
Această carte este sub incidenţa dreptului de autor pentru a preveni abuzurile.
Este interzisă retipărirea sau traducerea acestei cărţi fără
permisiunea scrisă a autorului.
 
Sunt permise totuşi descărcarea şi tipărirea acestui material
în condiţiile în care va fi utilizat pentru distribuţia
GRATUITĂ, în condiţiile în care NU se vor face
MODIFICĂRI, în condiţiile în care vor fi menţionate
NUMELE ŞI ADRESA AUTORULUI
şi în condiţiile în care această notă de drept de autor
este inclusă în fiecare listare.
 
Pentru mai multe informaţii privind ediţia în limba română, vă rugăm să contactaţi editura:
Editura ALFA SOFTWARE Zalău, Judeţul Sălaj, ROMÂNIA
450098 – Zalău, Str. Simion Bărnuţiu, Nr. 1, Bl A27, Parter
Telefon: +40-260-662.112 sau 612.777
 
sau, direct autorul:
 
Zac POONEN
16 DaCosta Square,
Bangalore – 560084, India
 
sau
 
Christian Fellowship Centre
40 DaCosta Square
St. Thomas Town
Bangalore– 560084, India
Phone: (080) 25.47.71.03
 
 
Să deschidem Bibliile la 2 Cor.6:11-13. Ştim că creştinii din Corint erau foarte fireşti, erau imaturi, copilaşi, fiind foarte multe conflicte în acea Biserică. Pavel le scrie în versetele 11-13:
„[11] Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima.[12] Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi. [13] Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă (inimile) şi voi!”.
Problema creştinilor din Corint era că inima lor era aşa de strâmtă! Inima lui Pavel era însă foarte largă. Inima corintenilor era strâmtă şi acesta era motivul pentru care ei erau fireşti, copilaşi şi n-au crescut spiritual. Am aflat şi eu de-a lungul anilor că aceasta este o problemă a multor credincioşi. Inimile lor nu s-au lărgit chiar dacă au fost creştini de mulţi ani. Ei L-au rugat pe Domnul Isus să vină în inimile lor, dar inimile le-au rămas aşa de strâmte…!
Fraţi şi surori, este o mare tragedie dacă se duce toată viaţa şi sfârşim cu inimi strâmte şi niciodată nu devenim ceea ce Dumnezeu ar dori să devenim. Mă refer la două domenii, aşa cum scrie în Efeseni 1:15:
„…când am auzit despre credinţa în Domnul Isus, care este în voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii”.
Sunt două lucruri care fac ca inima omului să fie, sau strâmtă, sau largă: credinţa şi dragostea – lucruri pe care Pavel le-a căutat întotdeauna.
Ce au avut creştinii din Efes şi n-au avut cei din Corint?
 
Credinţa în Domnul Isus şi dragostea pentru toţi sfinţii. Atunci când Pavel a scris creştinilor din Efes, n-a avut ce să corecteze la ei, nu era nicio doctrină greşită, a avut pentru ei doar încurajare şi laude.
 
Imaginaţi-vă dacă am putea fi o asemenea Biserică, în care, dacă Duhul Sfânt ar privi spre noi şi ne-ar spune un cuvânt, să nu aibă nimic de corectat. Eu aşa vreau să fiu! Cu alte cuvinte, ar trebui să răspundem aşa de repede, încât să nu mai trebuiască să ne spună Domnul şi a două oară cuvântul spus. Mulţi dintre voi sunteţi părinţi şi ştiţi că spui copilului o dată un lucru şi nu ascultă, spui a două oară şi a treia oară şi devii frustrat. Vă puteţi imagina frustrarea lui Dumnezeu cu unii dintre noi cărora ne-a spus de cincizeci de ori acelaşi lucru? Data viitoare, când o să simţiţi frustrare cu copiii voştri, să vă amintiţi, să aveţi răbdare cu ei; gândiţi-vă la nenumăratele dăţi când Dumnezeu v-a spus ceva şi n-aţi ascultat! Fraţi şi surori, acesta este un lucru căruia trebuie să-i dăm mare atenţie!
Această Biserică din Efes a ajuns destul de rău după câtva timp şi aceasta se întâmplă de obicei: biserici care pornesc foarte bine şi sfârşesc într-un declin spiritual. Însă la început a fost o biserică minunata, o biserică înflăcărată spiritual, totul era corect, aveau credinţă în Domnul Isus şi dragoste pentru toţi sfinţii. Inimile le erau largi, dar corintenilor le era strâmtă credinţa şi dragostea pentru alţi oameni şi inima le era strâmtă. Ar trebui să ne gândim la aceasta!
Din ce cauza inimile noastre sunt strâmte?
În primul rând, când mă gândesc la credinţă, dacă atitudinea mea faţa de Domnul este aceea că nu pot crede că mă iubeşte într-un mod perfect, în ciuda a ceea ce sunt, dacă nu pot să cred că El cunoaşte totul despre mine… Noi ştim că sunt unele lucruri putrede înlăuntrul nostru, dar Dumnezeu ştie mult mai multe. El cunoaşte tot ceea ce voi face în viitor. Eu nu ştiu! Poate voi face prostii săptămâna viitoare sau anul viitor, habar n-am, dar Dumnezeu ştie! El ştie totul, până la sfârşitul vremurilor. Vă spun că aceasta vă poate cu adevărat ajuta! Ştiţi, credinţa este să ne îndoim de faptul că Dumnezeu ne iubeşte! Dacă ai putea să crezi că Dumnezeu ştie tot ce vei face până la sfârşitul vieţii şi totuşi te iubeşte, nu că te-a ales fără să ştie tot ceea ce vei face. Ştie totul şi totuşi te-a ales! Aceasta este baza credinţei noastre. Dumnezeu mă iubeşte exact aşa cum sunt! Acesta este lucrul care ne lărgeşte inimile, altfel voi descoperi că inima devine strâmtă; n-am să mai cred că Dumnezeu mă iubeşte, şi acest fapt mă va duce la descurajare, la autocondamnare. Acesta e primul domeniu: să caut cu adevărat să mă lupt în aceasta bătălie şi să spun: “Doamne, am să mă încred în Tine cu adevărat, voi crede că Tu mă iubeşti aşa cum sunt, chiar dacă ştii tot ce voi face până la sfârşitul vieţii; sunt convins că totuşi mă iubeşti şi n-am nici un dubiu în legătură cu aceasta!!! Aceasta ne va conduce la lărgirea inimii, ne va conduce la o atitudine pe care Dumnezeu ar dori s-o avem faţă de alţii – dragostea faţă de toţi sfinţii.
În Efeseni 3:17-19:
“Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţa; pentru că având temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lungimea, lărgimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţa, ca să ajungeţi plini de toata plinătatea lui Dumnezeu”.
Aici se spune că dacă vrei să cunoşti dragostea lui Hristos, trebuie s-o cunoşti împreuna cu toţi sfinţii. Nu poţi s-o cunoşti de unul singur. De cauţi să cunoşti dragostea lui Hristos de unul singur n-o să reuşeşti. Şi dacă spun toţi sfinţii, asta înseamnă că, dacă tai pe cineva de pe lista, pentru un oarecare motiv, am prejudecăţi faţa de unele persoane sau amărăciune.
– Ştiţi cine va fi cel care pierde?
Eu ! Inima mea va fi strâmtă! Vă spun că, dacă am putea vedea ce se petrece în noi când ne schimbam atitudinea faţă de alţii, am înceta să mai păcătuim, urgent! N-am mai avea nici o atitudine greşită faţă de nicio persoană din întreaga lume.
Este ca şi cu oamenii care fumează. De fiecare dată când fumează, plămânii lor devin mai gri şi de fiecare dată tot mai întunecaţi. Dacă omul care fumează ar vedea starea plămânilor lui s-ar opri imediat. Dar nu poate vedea că e din ce în ce mai rău. La fel este cu cei care consuma alcool. Dacă ar putea să vadă, de fiecare dată când beau, ce se întâmplă cu ficatul lor, că e din ce în ce mai rău, ar renunţa la băutură imediat.
Prin ilustraţiile de mai sus, am văzut pericolul fumatului şi al consumului de alcool, dar n-am văzut ceea ce este cu mult mai serios: când ai o atitudine greşită faţă de un alt credincios, inima ta devine strâmtă. Este ca şi atunci când rugina se depune pe ţevile care-ţi aduc apă în casă şi vei avea numai o dâră de apă care se prelinge în cadă. Exact aşa se întâmplă! tu te rogi: „- Doamne, fă minuni pentru mine!”, şi Domnul trimite râuri, dar numai o dâră vine în cada ta pentru că tu ţi-ai strâmtat inima printr-o atitudine greşită faţă de cineva şi atunci toate rugăciunile celor mai credincioşi oameni din lume nu te pot ajuta. Aşa s-a întâmplat cu credincioşii din Corint. Motivul pentru care Dumnezeu l-a folosit pe Pavel până la sfârşitul vieţii sale a fost acela că şi-a păstrat inima largă, chiar şi atunci când corintenii i-au spus: "- Hei, Pavele, tu nu eşti un apostol!". Aceasta n-a contat pentru el şi-a zis: " – Nu-i nimic! dacă aşa vreţi să credeţi despre mine, nu contează!". Dispreţul cuiva nu trebuie să-ţi strâmteze inima! Poţi avea o reacţie faţă de comportamentul dispreţuitor al cuiva care să-ţi "strâmteze" inima. Aminteşte-ţi asta: nimeni, în afară de tine, nu-ţi poate strâmtă inima. Ea devine mică pentru că tu alegi să reacţionezi într-un mod greşit la felul în care te tratează alţii. Reversul de asemenea e adevărat: dacă alegi să reacţionezi în mod corect faţă de acea persoana, inima ta devine mai largă. Dacă iubesc pe cineva care mă iubeşte e minunat! Isus spune că asta fac oamenii lumii acesteia, dar, dacă iubesc pe cineva care mă urăşte, inima mea se lărgeşte, şi, dintr-o dată, văd cum apa se revarsă în cada mea, şi mă mir… Este pentru că am hotărât să iubesc pe cineva care mă urăşte. Acestea sunt principii din Scriptură despre care ne-a învăţat ISUS. El a spus aceste cuvinte în Matei 5, şi aş putea parafraza versetul 46: „Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce este frumos în asta?” Sau, versetul 47: „Dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi?” Eu văd lucrurile în felul următor: întotdeauna am o atitudine caldă faţă de cei care aparţin bisericii mele. Dar, dacă am o altă atitudine faţă de o persoana din altă biserică, care susţine că biserica lui este mai bună decât a noastră, şi de aceea nu-l mai pot saluta cu căldură ca pe fratele din biserică mea – ce este deosebit în aceasta? Dacă nu pot avea o inima largă şi nu-i poţi saluta călduros pe cei din alte biserici – atunci ce este grozav în atitudinea ta? Şi comuniştii erau drăguţi cu tovarăşii lor. Şi oamenii aparţinând aceloraşi culturi îşi fac bine unii altora, şi nu-i nimic neobişnuit în aceasta. Nu-i nimic măreţ în a iubi pe cine te iubeşte şi nici în a face daruri celui ce-ţi face daruri! Asta nu-ţi lărgeşte inima! Dacă se întâmplă asta, să ştiţi că şi comuniştii şi alţii, din alte culturi, ar avea o inima largă, pentru că şi ei îşi fac daruri unii altora, însă, noi trebuie să facem lucruri pe care oamenii din lume nu le fac. Eu sunt bucuros să întâlnesc pe cineva care nu e de acord cu mine, dar care-l iubeşte pe Domnul. El este fratele meu în Hristos, şi împreună, cu toţi sfinţii, pot să experimentez care este lungimea, lărgimea, adâncimea şi înălţimea dragostei lui Hristos care întrece orice pricepere.
Vă spun ceva: trebuie să te disciplinezi pentru a face aşa. Când ne gândim la a ne lua crucea şi a-L urma pe Isus, acesta este un aspect unde intervine crucea. Crucea este acel ceva care omoară reacţiile mele naturale. Atitudinile mele naturale, ca şi ale întregii omeniri, sunt acelea de a-i iubi pe cei ce mă iubesc. Isus nu a enunţat aşa: "Să-i îmbrăţişezi cu dragoste numai pe cei care te îmbrăţişează cu dragoste şi să-i ignori pe ceilalţi". Trebuie să facem un efort deliberat vizavi de acest aspect. Singurii oameni care fac asta sunt cei ce-şi lărgesc inima.
Miercurea trecută, când am discutat despre diferentele dintre inima şi minte aţi putut înţelege că sunt atâtea lucruri în minte de care inima poate rămâne neatinsă. Acesta este motivul pentru care am spus că mulţi oameni nu au credinţa. Credinţa minţii este diferită de credinţa inimii. Credinţa minţii este: cred că soarele va răsări mâine dimineaţă, cred că două parţi de hidrogen şi una de oxigen fac apa,… Sunt aşa de multe lucruri pe care le cred cu mintea şi am încredere absolută, dar, aceasta nu va schimba viaţa mea deloc, n-o să mă facă mai spiritual, nu mă vă apropia de Dumnezeu. Pot să scriu o mie de lucruri pe care le cred în mintea mea: soarele va răsări mâine dimineaţa, H2+O este apa – sau, lucruri religioase ca: Isus Hristos este Dumnezeu, Hristos a murit pentru păcatele mele – toate sunt din aceeaşi categorie: nu-mi schimbă viaţa deloc. Dar ce se întâmplă când acestea vin în inimă? Biblia întotdeauna vorbeşte despre credinţa din inima, şi când cred cu inima aceste lucruri se întâmplă ceva. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu siguranţa mântuirii. Îmi amintesc că, prima data, L-am invitat pe Isus să vină în inima mea la vârsta de 13 ani. De atunci am mai făcut-o de multe ori, poate de o sută, sau două, sau de trei sute de ori L-am mai invitat să vină în inima mea. Nu ştiu dacă a venit atunci pentru că totul pornea din minte. Credeam ceea ce era corect, spuneam ceea ce era corect, dar, într-o zi am crezut din inimă. Am auzit un simplu cuvânt: "Pe aceia care vin la Mine nu-i voi izgoni afară". L-am crezut şi n-am mai avut nici un dubiu de aproape 48 de ani. Este uimitor! Cu credinţa din minte continui să te îndoieşti!, dar, într-o bună zi, vine în inimă şi nu te mai îndoieşti deloc pentru tot restul vieţii tale.
În mod similar, întâlnim unii oameni luptându-se să fie vindecaţi. Ei cred totul în mintea lor! Cred…, cred…, cred…, dar nu se întâmplă nimic, până într-o zi când credinţa vine în inimă şi atunci sunt vindecaţi – fizic!
La fel este şi cu botezul cu Duhul Sfânt. Aşa de mulţi oameni se roagă: "Doamne, eu cred, eu cred, sunt sigur că mă iubeşti… şi într-o zi aceasta vine din inimă şi primeşti botezul cu Duhul Sfânt. Aşa mi s-a întâmplat şi mie! La fel este şi aici: pot să cunosc lucruri în mintea mea; poate că ea e plină, nu numai cu cunoştinţă de pe pământ ci şi cu cunoştinţă biblică, dar ceea ce am nevoie este lărgirea inimii. Inima nu se lărgeşte prin ascultarea mesajelor în timpul întâlnirilor. Primim atâta informaţie când venim aici, duminică de duminică … crezi că ţi se lărgeşte inima? Nu! Se lărgeşte mintea! Primeşti aşa de multă informaţie, şi chiar dacă este corectă, nu schimbă nimic din mersul vieţii tale. Vreau să zic: soarele răsare mâine dimineaţă – aceasta este o informaţie corectă. H2O este formula apei – asta-i corect. 2+2=4 – este corect. Nu este fals, nu-i doctrină falsă, dar nu lărgeşte inima! Am descoperit că acesta este motivul pentru care atât de mulţi oameni au aşa de multă cunoştinţă şi nu par să devină mai spirituali.
Întotdeauna am fost atât de nedumerit de faptul că atâţia oameni care deşi au venit la biserica noastră şi au auzit atât de multe, totuşi nu cresc spiritual! L-am întrebat pe Domnul:
– O, Doamne, de ce nu cresc spiritual oamenii ăştia? De ce nu sunt biruitori? De ce sunt înfrânţi, de atâţia ani, de păcate măruntele? De asemenea, şi cei din alte biserici sunt înfrânţi, nici ei nu au victorie…?!
Domnul mi-a descoperit aceasta: numai mintea le este largă, nu şi inima! Spune-le să-şi lărgească inimile!
Cum ţi se lărgeşte inima?
Când iubeşti pe cineva care nu te iubeşte, când încetezi să mai priveşti oamenii cu acel ochi critic că să găseşti greşeală în tot ceea ce vezi. Ştiai că oamenii cu mintea largă, care cunosc toate doctrinele, pot fi critici în atitudinile lor? – Bineînţeles! Fariseii erau aşa! Aveau mai multa cunoştinţă a Scripturii decât oricine din Israel, dar inimile le erau atât de strâmte, atât de critice. Se uitau la orice lucru mic că să găsească greşeli. Se uitau şi la Isus că să-i găsească greşeli. Îmi amintesc de anii în care şi ochii mei erau la fel. Mă uitam la un credincios şi tot ceea ce căutam era ceva ce aş fi putut critica. Şi viaţa mea a fost mizerabilă! Nu ştiu dacă viaţa lor era mizerabilă, dar a mea era. Am hotărât să nu mai continuu să fiu aşa… De ce să-mi fi irosit singura viaţă de pe pământ? Nu mai vreau să mă simt mizerabil, nu mai vreau să mă uit la oameni şi să le caut greşelile. Este doar o schimbare de viziune.
Există o expresie în limba engleză, numita: "tunnel vision"viziune de tunel. Ea descrie chiar şi o stare medicală posibilă (similară claustrofobiei). Viziune de tunel înseamnă că vederea ta este limitată, nu poţi vedea împrejur, ca şi într-un tunel. Când eşti înăuntrul tunelului natura creată, de afară, poate fi aşa plină de frumuseţi, de păsări, de flori, cerul…, dar tu nu poţi vedea nimic dinăuntru. Tot ceea ce zăreşti este lumina micuţa de la capătul tunelului. Aceasta este "viziunea de tunel" – un petic de cer acolo departe, putină iarbă la capătul tunelului. Aşa sunt mulţi creştini, şi aceasta pentru că au o asemenea viziune, pentru că inimile le sunt aşa, şi, în ciuda cunoaşterii Scripturii sunt aşa de critici cu alţii. Critică…, critica…, critica…! Ştiţi paragraful din Scriptura în care scrie că fariseii Îl urmăreau pe Domnul Isus de aproape, poate vor găsi în spusele lui un motiv pentru a-l încuia, îi vor găsi vreo greşeală. Dumnezeu a îngăduit aceasta! Dumnezeu ne îngăduie câteodată să vedem greşeli la cei mai credincioşi oameni de pe pământ.
Am întâlnit pe unii din marii oameni ai lui Dumnezeu ale căror vieţi m-au provocat enorm, şi apoi Dumnezeu a îngăduit să găsesc o greşeală micuţa în ei şi aşa a îngăduit Domnul să fiu testat. Un test – o să fii înşelat de o greşeală şi să pierzi tot ceea ce a însemnat şi mai poate însemna acest om pentru tine? Sau – vei merge un pas înainte şi vei vorbi despre această unică greşeală cu alţi oameni – deşi, spiritual vorbind, tu nu eşti nici măcar zece la sută din acel om! Eu am făcut aşa în tinereţe şi pot să vă spun să nu faceţi prostiile pe care le-am făcut eu. Eu n-am avut niciodată un tată spiritual care să-mi spună toate aceste lucruri, dar voi aveţi! Sunteţi norocoşi! Vă sfătuiesc, să ieşiţi din acest tunel, dacă vreţi să vă folosiţi de vieţile voastre. Opriţi-vă să vă mai uitaţi îngust şi lărgiţi-vă viziunea! Amintiţi-vă că Dumnezeu vă testează când vă permite să vedeţi unele greşeli ale cuiva care este de o mie de ori mai spiritual decât sunteţi voi. El vede dacă vă veţi concentra asupra acestei greşeli! E un test! Mulţi dintre voi aţi fost testaţi în ultimii ani, dar, ştiţi de ce aţi picat testul? Pentru că v-aţi concentrat asupra acelei greşeli şi cauza ar putea fi că eşti puţin gelos pe acea persoană.
Ştii că unul din cele mai mari păcate printre credincioşi, care duce la îngustarea inimii şi o ţine strâmtă, este invidia? Sunt convins de asta, fiindcă timp patruzeci şi opt de ani am urmărit credincioşii şi am văzut o uriaşă cantitate de invidie în oameni foarte, foarte buni – de altfel, foarte buni. Ei nu sunt în stare să se bucure dacă altcineva poate să facă un lucru mai bine decât ei, dacă cineva are ceva mai bun decât ei. Este un caz de luare a crucii. Aceasta este crucea! Mereu vorbim despre luarea crucii, dar, când Dumnezeu te pune în situaţia de a vedea că altul e mai bun decât tine, mai spiritual, mai bogat şi este un credincios, El vede care este atitudinea ta faţă de acea persoană. Nu vei ştii pentru muuu…ltă vreme că Dumnezeu te-a testat. Acesta este unul din lucrurile pe care le-am învăţat din cartea lui Iov.
În cartea lui Iov putem vedea unele din lucrurile prezentate mai înainte despre ceea ce înseamnă a avea o inima strâmtă sau o inima largă. Iov a fost un om minunat, dar, pentru că a fost aşa de mândru de neprihănirea lui, inima i-a devenit foarte îngustă. – Vedeţi?, acesta este un alt lucru la care trebuie să luăm aminte! Poţi să fii un frate foarte credincios sau o soră foarte credincioasă şi să fii foarte conştient de aceasta. Poate-ţi spui: "- Da, eu sunt cu mult mai bun decât toţi ceilalţi, mai spiritual, mai umil!". Aceasta îţi strâmtează inima şi distrugi tot ceea ce ai realizat; prin micuţa ta mândrie. Eşti puţin superior celorlalţi în ceea ce crezi că eşti. Aceasta a fost problema lui Iov. Dumnezeu însuşi a spus că nu este altul mai bun decât Iov pe toata faţă pământului. Dumnezeu a spus că-i O.K. şi la fel a simţit şi Iov – "Da, aşa este, nimeni nu e mai bun decât mine pe toata faţă pământului". Este bine când Dumnezeu ştie dacă tu eşti cea mai bună persoană de pe pământ! Este mai bine ca tu să nu ştii acest lucru, deoarece, aceasta te va putea distruge. Aceasta a vrut Dumnezeu să facă cu Iov, să-l scape. El era deja un om care se temea de Dumnezeu. Imaginaţi-vă, în zilele lui, acum patru mii de ani, el nici măcar nu poftea după vreo femeie. Imaginaţi-vă asta! – şi noi astăzi avem oameni care citesc Matei 5 şi totuşi o fac! El era un om care nu avea Matei 5, nu avea Biblie, şi n-a făcut acum patru mii de ani acest lucru. Vă daţi seama ce fel de om era? Nu avea Biblie şi a făcut tot ceea ce ne-a învăţat pe noi Isus să facem. Citiţi Iov, capitolele 29-31, ca să vedeţi cum a trăit acest om. Este absolut uimitor! – dar, în ciuda a tot binele pe care l-a făcut, inima i-a fost strâmtă, pentru că a fost mândru. A fost conştient de toate acestea. A ţinut minte toate lucrurile bune pe care le-a făcut unuia sau altuia şi inima i-a devenit strâmtă. Atunci Dumnezeu a zis: "Omul aceasta e aşa de bun, nu-l pot lăsa aşa. Trebuie să fac ceva că să-i lărgesc inima şi să-l fac cu adevărat un om spiritual". Singurul mod prin care a putut Dumnezeu să facă lucru acesta a fost să-l treacă prin încercări inimaginabile.
În cartea lui Iov mai vedem alţi trei predicatori care-au venit să vorbească şi care aveau inimi foarte strâmte. Întrucât Dumnezeu a văzut că atitudinea lor nu era corectă, astfel că inimile lor nu s-au lărgit nici chiar la sfârşitul istorisirii şi probabil au murit aşa. Dacă Dumnezeu te vede că eşti o persoană sinceră, sensibilă, care răspunde imediat la ceea cei spune Duhul Sfânt – dacă auzi un cuvânt şi asculţi umil, Dumnezeu va face lucruri minunate pentru tine. Dar, dacă vede că tu eşti unul dintre aceia care vânează greşelile altora şi crezi că eşti în ordine, El, probabil, te vă lăsa în pace. Iov era un om cu greşeli; şi ceilalţi trei vorbitori aveau greşeli, dar, cum se face că Dumnezeu l-a ales pe Iov că să-l treacă prin încercări pentru ai lărgi inima, în timp ce, i-a lăsat în pace ca să trăiască o viaţă confortabilă şi să moară cu inimile strâmte, pe cei trei vorbitori cu stare patetică? Cu siguranţă Dumnezeu a văzut o diferenţă. Când se uită El la noi, ne vede pe toţi cum venim duminică dimineaţa să ascultam mesajul, dar nu cred că ne vede pe toţi la fel de sinceri. El ştie dacă suntem cu adevărat însetaţi după El, dacă tânjim să fim ca Isus. El vede cum alţii doresc doar o reputaţie bună sau ceva de felul acesta.
Vreau să vă arat ceva în plus aici: în cartea lui Iov, acest om nu era numai un om foarte spiritual, ci şi unul foarte bogat. Asta este ceea ce-i deranjează pe mulţi credincioşi atunci când cineva nu este numai spiritual ci şi bogat.
– Ai observat asta în inima ta?
Nu ştiu! Ai fi fericit dacă cineva foarte spiritual ar fi foarte sărac şi să trăiască într-o colibă, nu?
Oh, ai putea cu adevărat să-l iubeşti! – dar când vezi că este de o mie de ori mai spiritual decât tine şi probabil de zece ori mai bogat decât tine, aceasta chiar te irită! Eşti ca şi prietenii lui Iov: te deranjează când cineva, nu numai că e credincios, dar e şi bogat? Cred că aceasta i-a deranjat pe cei trei prieteni ai lui Iov. L-ar fi iubit mai mult pe Iov dacă locuia într-o colibă, dar nu puteau suporta faptul că omul acesta, nu numai că avea o casă, dar mai construise altele zece pentru cei zece copii ai lui. Ei ar fi putut să spună:
– Poate fi spiritual un asemenea om? Dumnezeu l-a numit cel mai spiritual om de pe pământ, chiar dacă era atât de bogat, ceea ce mă învaţă un lucru: lui Dumnezeu nu-i pasă dacă un om e sărac sau bogat. Este ca şi cum credem că pe Dumnezeu nu-L interesează dacă un om e alb, galben sau negru. Asta înţelegem cu toţii, dar nu înţelegem că lui Dumnezeu nu-i pasă dacă un om e sărac sau bogat, dacă are o slujba înaltă în societate sau una de jos.
Vă spun că, am întâlnit mulţi, mulţi credincioşi, chiar şi în bisericile noastre care cred că, dacă cineva este foarte sus-pus în societate şi vine la biserică – el nu poate fi spiritual! Sunt ca şi prietenii lui Iov, dar nu se văd pe ei ! La fel erau şi cei din vremea Domnului ISUS care credeau că Zacheu, fiind un om bogat, nu poate să aibă nici un interes de natura spirituală! Dar se înşelau: ISUS l-a acceptat!!! Prejudecăţi asemănătoare celor pe care albii le au împotriva negrilor (mai ales acum câteva sute de ani) au mulţi credincioşi din bisericile noastre împotriva unuia care este poate educat la un nivel înalt.
– El nu poate fi spiritual, cum ar putea unul ca el să fie spiritual?” Am văzut oameni educaţi care sunt de zece ori mai spirituali decât oameni care n-au fost niciodată la şcoală!
Este posibil? Vedeţi, fiindcă avem prejudecăţi, nici măcar nu ne dăm seama că le avem! Unii au prejudecăţi împotriva negrilor, alţii împotriva săracilor, alţii împotriva bogaţilor, alţii împotriva oamenilor needucaţi şi alţii împotriva celor educaţi.
– De ce? Pentru că ei înşişi nu sunt educaţi! Acestea sunt lucrurile care ne dau "viziunea de tunel". Ar putea fi şi altele în viaţa ta, dar vreau să-ţi spun că dacă ai prejudecăţi împotriva cuiva datorită culorii pielii, sau a averii, sau a educaţiei lui, pe el nu-l va afecta deloc, dar tu vei vedea că în cada ta nu vor mai veni decât câteva dâre de apă…
Pavel spune corintenilor: "- Lărgiţi-vă inimile!”. Eu cred, cu adevărat, că inimile noastre trebuie să se lărgească! Acesta este unul din lucrurile pentru care m-am rugat Domnului mulţi, mulţi ani. Vă spun că aceasta nu se întâmplă peste noapte!, dar, am făcut o rugăciune: „- Doamne, ajuta-mă să-i văd pe oameni aşa cum îi vezi tu!” V-aş încuraja pe fiecare din voi să vă rugaţi această rugăciune; vă va ajuta la lărgirea inimilor. Gândiţi-vă la asta – aceasta e partea uşoară. Fiecare din noi suntem de acord că Dumnezeu nu se uita la un om că să vadă dacă este negru, mulatru sau galben. Această parte e uşoară, e la nivel de grădiniţă. Toţi am trecut prin grădiniţă destul de repede.
– Este cineva aici care crede că Dumnezeu are preferinţă pentru negrii sau pentru galbeni sau pentru albi?
Niciunul dintre noi! – dar noi avem! Să nu-mi răstălmăciţi cuvintele şi să-mi spuneţi: „- Nu, nu, nu, asta nu mi se aplica mie!”. Vă spun că vi se aplică unora dintre voi, unora care sunteţi aici de mulţi ani. Nu-i puteţi vedea pe unii oameni în felul în care-i vede Dumnezeu! Voi aveţi impresia că unele persoane nu pot fi spirituale, cum am spus, pentru că sunt bogate ca şi Iov, sau educate, sau altul are de zece ori mai mult decât ai tu.
– Poate fi el spiritual? Probabil că e de o mie de ori mai spiritual decât tine! Acestea sunt prejudecăţile pe care trebuie să le dărâmăm. Dumnezeu se uită la inimă! El nu se uită la mărimea casei tale. Poţi fi atât de îngust la minte încât să vezi o sora purtând tocuri şi să spui: "– Ea nu poate fi spirituală!" Aceasta este "viziune de tunel"!. Crezi că credincioşii n-o au? Am văzut pe mulţi credincioşi care o au. Mulţi oameni îi judecă pe alţii. Am observat multe femei indiene care le judeca pe surorile lor din vest pentru modul în care se îmbracă.
Îmi amintesc că, odată, un frate din vest a venit, cu câţiva ani în urma, şi mi-a spus: "- Sunt absolut uimit că femeile din India care poarta bluze îşi expun mijlocul. În vest, nici o sora care s-ar pretinde spirituală nu şi-ar expune vreodată mijlocul!". Dar eu am văzut femei care-şi expun mijlocul şi care le judecă pe cele îmbrăcate "vestic" că-şi expun picioarele şi nici o indiancă n-ar face asta…! Acestea sunt lucruri tipice, "viziunii de tunel", „cum m-am obişnuit în cultura mea, aşa e Dumnezeu”. Îmi pare rău să te dezamăgesc dar Dumnezeu nu încape în cultura ta.
Dumnezeu nu este indian, ştii asta? Nu este nici american (adică toţi ştim că nu-i american), dar câţi dintre voi ştiu că nu-i indian? E foarte adevărat, să ştiţi, avem aşa de multă "viziune de tunel". Eu am scăpat de faza aceasta. Vă spun că Dumnezeu m-a eliberat de acest mod de a gândi. Toţi suntem la fel la început, cu prejudecăţi, dar eu am luat hotărârea şi am spus: „ – Doamne, m-am născut cu o inima strâmtă, dar n-o să mor aşa, asta-i sigur!” Am avut o inima foarte strâmtă când m-am născut din nou, dar n-am de gând să-mi sfârşesc viaţa aşa, asta-i sigur! Ia şi tu hotărârea aceasta: „- Doamne, nu voi mai fi strâmt la inimă, ci larg, aşa cum a fost Isus!”
Am slujit în multe biserici în care era interzisă intrarea unei persoane divorţate, adică îl izgoneau imediat. Şi eu sunt împotriva divorţului tot la fel de mult ca şi Dumnezeu, sunt împotriva divorţului şi a recăsătoriri, aşa cum a vorbit Isus în Matei 5, Matei 19, etc… dar mă gândesc la o femeie care a fost divorţată de cinci ori. Să vă spun despre o sora divorţată de cinci ori, şi nu numai atât, acum era divorţata de al cincilea soţ şi era atât de imorală încât trăia cu un alt om cu care nici măcar nu era căsătorită. Nimănui nu-i păsa de ea, nici unei biserici, nimeni n-o ajuta, dar, Isus s-a dus la ea, s-a întâlnit cu ea şi a folosit-o ca să aducă o trezire în acel întreg oraş. Vă spun doar ceea ce am citit în Ioan 4. Puteţi accepta ce scrie în Ioan 4, dar, dacă aţi vedea astăzi o femeie, aţi spune: "- Nu, nu, nu, Dumnezeu nu poate folosi o asemenea femeie pentru o trezire spirituală!". El nu te poate folosi nici pe tine. Tu n-ai divorţat dar Dumnezeu nu te foloseşte să aduci pe cineva la el. Gândiţi-vă la oamenii pe care îi foloseşte Dumnezeu! Puteţi accepta aceasta? Vă vine să credeţi, din Ioan 4, că un oraş întreg a venit să-l întâlnească pe Isus datorită cuvintelor spuse de această femeie? Văd aici lărgimea inimii lui Isus. Noi credem că ISUS nu poate folosi o asemenea persoană.
– Cum ar putea Dumnezeu să folosească o persoana divorţata de cinci ori?!
Ei bine, El îi binecuvintează pe cei săraci în duh. Dumnezeu dă Împărăţia cerurilor unor astfel de oameni. Săraci în duh sunt aceia care spun: „- Doamne, sunt o persoana în nevoi, nu pretind că sunt mai bun decât altcineva”. Vă spun un lucru – în oraşul Samaria, în acel timp, poate că femeia aceea era cea mai săracă în duh din tot oraşul. Toţi ceilalţi mergeau la sinagogă, stăteau pe scaunele bătrânilor; ei nu erau aşa de săraci în duh ca şi această femeie. Poate că în exterior erau mai buni, dar nu aveau acest simţ al nevoii.
Nu este interesant că în Predica de pe Munte, Domnul începe cu: „- Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor?!”. Vă spun ceva despre cei săraci în duh – ei nu se uita atent la greşelile altora că să vadă ce e rău la ei. Sunt destule probleme în vieţile lor pentru a se judeca doar pe ei înşişi. Dacă şi tu eşti aşa, îţi spun că toată Împărăţia Cerurilor e a ta! Este uimitor modul în care te va folosi Dumnezeu! Este posibil ca atunci când vei sta în faţă Domnului, El să-ţi spună: "- Am vrut să te folosesc cu mult mai mult decât te-am folosit pe pământ!" – şi tu îmi vei spune: " – Doamne, de ce nu m-ai folosit?"; "- Pentru că inima ţi-a fost aşa de strâmtă!… ". Îţi va spune Domnul: „totdeauna îi urmăreai pe alţii că să le vezi greşelile, şi inima îţi rămânea strâmtă, deşi ţi-am vorbit din nou şi din nou şi din nou… n-ai ascultat. Ai continuat să rămâi cu inima strâmtă, uitându-te la alţii!, şi ai lăsat gelozia să-şi facă loc…!"
Aceasta s-a întâmplat cu cei trei prieteni predicatori ai lui Iov. Am un sentiment – nu e scris în Biblie – dar cunoscând natura umană, am o presupunere: ca aceşti trei prieteni ai lui Iov erau geloşi pe Iov şi aceasta pentru că au putut vedea că el era cu mult mai spiritual decât ei; au putut vedea că el era cu mult mai respectat decât ei, şi au putut vedea că avea o situaţie mai bună decât a lor. El avea zece copii care se temeau de Dumnezeu. Imaginează-ţi cum te-ai uita tu la cineva care să fie cu mult mai spiritual decât tine şi cu mult mai bogat decât tine şi cu mult mai multă influenţă decât tine şi are zece copii credincioşi cărora le-a zidit zece case. Este extraordinar de bogat şi pe deasupra este atât de spiritual… Când spune o vorbă, tinerii stau jos şi-l ascultă. Iov spune asta: " – Când îmi deschideam gura, tinerii stăteau jos şi mă ascultau". Uită-te la tine! Te uiţi la un om aşteptând să găseşti vreo greşeală în el şi să-l faci praf. Ai putea fi o sora care te uiţi la o alta sora şi eşti geloasă pentru că ea are cu mult mai mult decât tine: poate mai multă acceptare, mai multă bunăstare. Te uiţi de fiecare dată să-i găseşti vreo greşeală şi întotdeauna încerci s-o denigrezi. Pe cine crezi că distrugi? – Pe tine! Aceasta învăţăm din cartea Iov, dar, într-o zi, vedeţi cum i-a testat Dumnezeu?
– Cum i-a demascat Dumnezeu pe farisei? A îngăduit ca un om al Lui să se îmbolnăvească! Nu numai să lărgească inima acelui om, dar să descoperim cine sunt fariseii care acum îşi vor da pe faţă judecăţile cu privire la motivele pentru care acest om e bolnav. „- Oh, trebuie să fie ceva păcat! – Ştiam noi că ceva nu e în regulă cu omul acesta, Iov, de multă vreme! Părea el spiritual, dar, în sfârşit, vedem!”. Recunoşti acest tip de încântare când cineva, care nu-ţi place, se îmbolnăveşte, şi când poţi dovedi în cele din urma că nu era aşa de spiritual, pentru că nu-ţi place faptul că el este spiritual!
E uimitor! Noi ar trebui să fim copiii lui Dumnezeu! Necreştinii îi apreciază pe copiii lui Dumnezeu mai mult decât mulţi creştini. Creştinii sunt geloşi. Necreştinii se uita la el (la un om al lui Dumnezeu) şi spun: „- Este un om de treabă!”, dar tu nu poţi să spui aceasta. Necreştinii se uită şi spun: "- E o femeie credincioasă!", dar tu nu poţi să spui aceasta pentru că e gelozie acolo, e gelozie! Vă pot spune cum să rezolvaţi aceasta, în folosul vostru: chiar dacă ai fi cea mai egoistă persoană din lume, te rog analizează-te şi lărgeşte-ţi inima! Asta va fi bine pentru tine; este cel mai bun lucru pe care-l poţi face pentru tine însuţi: că-ţi lărgeşti inima şi nu vei mai fi egoist. Cel mai bine pentru tine este să ai o inima largă şi vei fi binecuvântat! Du-te mai departe din punctul aceasta, dar începe măcar de aici şi apoi înaintează spre locul unde să vrei să ai o inimă largă, pentru că aceasta Îl glorifică pe Dumnezeu.
– Nu-i păcat că trebuie să vă predic spunând că trebuie să aveţi o inima largă ca să fiţi binecuvântaţi? Dacă v-aş predica şi v-aş spune: „- Trebuie să aveţi o inima largă pentru că aceasta Îl glorifică pe Dumnezeu!” – poate că nu v-ar interesa aşa de mult. Dar porniţi de la un nivel de jos, porniţi de la nivelul de la care a avea o inima largă te binecuvintează pe tine, frate şi sora.
Aha, acesta e nivelul de la care pornim! N-ar trebui să stai acolo! Îţi aminteşti de fiul rătăcitor: De ce a venit el acasă? Stătea el acolo lângă mâncarea porcilor spunând: " – Oh, L-am dezonorat pe Dumnezeu aşa de mult, am adus atâta ruşine tatălui meu şi trebuie să mă duc să mă pocăiesc?!" – Nici vorbă!!! "- Mi-e foame, vreau ceva pentru mine!" – aceasta e singura motivaţie prin care, iniţial, aduce Dumnezeu mulţi oameni la El. De aceea, ţi-am spus să-ţi lărgeşti inima că va fi bine de tine. Este trist dacă aceasta e singura motivaţie – dar ce-i de făcut? Începe măcar de acolo!
Întoarce-te la Dumnezeu, şi apoi vino în locul care vrei să ai o inima largă că să-l onorezi pe Dumnezeu (chiar dacă-i bine pentru tine sau nu, asta nu va mai fi important!). Aşa ai să devii cu adevărat spiritual. Isus n-a avut o inima largă pentru că era spre binele Lui, dar până acolo e drum lung… Când suntem la grădiniţa nu ne putem gândi la Universitate. Mai trebuie să aşteptam câţiva ani ca să ne gândim la Universitate. Începem grădiniţa cu: " – Vreau o inima largă pentru că asta-i bine pentru mine, vreau să mă duc acasă la tata pentru că mi-e foame, vreau ceva de mâncare pentru mine". O.K., zice Domnul: "- Vino!” Ştii că El te acceptă aşa?
Să presupunem că vii la Isus şi spui: "- Doamne, nu vreau să merg în iad. O să mă accepţi să mă duci în rai?"; "- Sigur, vino!” Credeţi că un om care caută să scape de iad este preocupat de gloria lui Dumnezeu? – Nu! Nu! Cum să împiedici oamenii să poftească? Să presupunem că sunt două cai de-a le spune: "- Dacă pofteşti cu ochii tăi, Îl dezonorezi pe Dumnezeu. N-o face frate! Nu te uita la pornografia de pe internet că aceasta-L dezonorează pe Dumnezeu!". Majoritatea creştinilor nici nu se vor clinti. Aş spune 99% dintre creştini, pentru că de fapt 99% dintre credincioşi nu sunt spirituali. Convingerea mea, din experienţa mea, este că doar 1% din credincioşii pe care i-am întâlnit în viaţă sunt cu adevărat spirituali. Aceasta înseamnă că în tot ce fac în viaţă sunt preocupaţi de a-L glorifica pe Dumnezeu, nu de ceea ce e bine pentru ei. Chiar şi Isus a recunoscut aceasta. Când i-a avertizat pe oameni despre pofta ochilor, cum le-a spus-o? În cea mai spirituală predică din lume, Predica de pe Munte, El n-a spus: "- Să nu poftiţi cu ochii că să nu-L dezonoraţi pe Dumnezeu!", pentru că ştia că oamenii nu vor răspunde la aceasta, ci le-a spus: "- Sa nu poftiţi cu ochii pentru că veţi merge în iad!!!" Aceasta a spus în Matei 5. "- Oh, Doamne, bine, atunci n-o să mai poftesc!" – aşa suntem noi! "- O să mă afecteze pe mine?", sau: "- Nu-i mai vorbi de rău pe oamenii din biserică, copiilor tăi, c-o să-i afecteze!"; "- Oh, o să-mi distrug copiii, atunci nu-i mai critic pe cei din biserică!". Nu pentru că-L dezonorează pe Dumnezeu, ci: "- Vreau să am copii spirituali aşa că n-o să mai vorbesc de rău pe nimeni din biserică cu ei". Este bine! Cel puţin ai ajuns la grădiniţa! – Slavă Domnului că nu eşti pe dinafară! Măcar de dragul copiilor să te opreşti să vorbeşti de rău în casa ta, dar nu-ţi dai seama ce nivel provocator este acesta? Vrei să fii toată viaţa la grădiniţa? – Nu spun că n-ar trebui să vii acolo… vino! Toată lumea vine la biserică şi la grădiniţa, dar să nu stai acolo. Mută-te în locul de unde vei spune: " – Doamne, aceasta Te dezonorează pe Tine: dacă poftesc cu ochii mei – te dezonorează pe Tine; dacă-i vorbesc de rău pe alţii – Te dezonorează pe Tine; şi dacă sunt gelos pe cineva, la fel".
Ce ar trebui să spun despre lărgirea inimii: – Haideţi să ne lărgim inimile fraţilor, că aceasta-L glorifică pe Dumnezeu?" Nu cred c-o să mişte pe nimeni de aici, dar, dacă spun: " – Dacă ai o inima largă, Dumnezeu te poate folosi cu putere!" Vei spune: "- Ar fi bine să m-apuc de treabă!" Apucă-te, nu-i nimic rău în aceasta! Biblia spune că : "Dacă un om se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, folositor stăpânului său" (2 Timotei 2:21). „- Oh, atunci mai bine mă curăţesc, pentru că vreau ca Dumnezeu să mă folosească!". Este binele de pe locul doi, dar, cel mai bine e să spui: "- Doamne, curăţeşte-mă pentru că felul în care sunt te dezonorează! Te voi onora, n-are importanţă dacă Dumnezeu mă foloseşte sau nu! Aşa a trăit ISUS. El nu şi-a păstrat inima curată pentru că a vrut ca Tatăl să-L folosească. – Nu!
Ştii ce înseamnă să fii ca ISUS? Acei trei predicatori erau atât de geloşi, şi au avut aşa o încântare în inima când au auzit că Iov era bolnav. Cum ai reacţiona tu când ai afla că unui frate, pe care nu-l iubeşti aşa de mult, unui frate din biserică ta, poate unul foarte credincios, îi merge prost poate în familia sau în viaţa lui, şi-i descoperi un mic secret care te încântă? Chiar dacă eşti în biserică de douăzeci şi cinci de ani şi atitudinea aceasta nu s-a schimbat, înseamnă că eşti tot la grădiniţa, şi atunci ce faci? Te duci să-l vizitezi, c-ai auzit că e bolnav, şi-i spui: "- O, frate, ne pare aşa de rău să auzim că eşti bolnav!" Aceasta este expresia unei tristeţi aparente. Exact aşa au făcut şi actorii aceştia! Erau aşa de buni să joace teatru, cum suntem şi noi! S-au dus la Iov şi şi-au aruncat nisip pe cap (noi nu facem aşa pentru că nu este în cultura noastră), şi-au rupt hainele că să arate că le pare rău, apoi, Dumnezeu i-a demascat. Poate s-au rugat pentru el: "- O, Doamne, te rugăm vindecă-l!" – dar n-au vrut cu adevărat asta. Adevărata inima a ieşit la iveală. Dacă Dumnezeu te iubeşte, într-o situaţie oarecare, o să demaşte ce-i în inima ta. Îţi va ieşi pe gură şi dacă ai ochi să vezi, va fi pentru tine. Gândiţi-vă în urmă, fraţi şi surori, la anii care au trecut.
N-aţi vorbit de rău şi n-aţi criticat oameni care sunt de zece mii de ori mai spirituali decât voi? Oameni pe care Dumnezeu îi foloseşte de zece mii de ori mai mult decât pe voi? – De ce aţi făcut-o? Tu nu vorbeşti de necreştini aşa, dar este o persoana, poate, în biserică ta, pe care eşti gelos, nu-ţi place şi de aceea, după 25-30 de ani, inima ta este tot strâmtă, şi ai "viziune de tunel". Putem să auzim Cuvântul, dar depinde de noi dacă vrem să răspundem sau nu. Pavel le-a spus corintenilor: "Lărgiţi-vă inimile, dragii mei fraţi! Inima noastră s-a lărgit faţă de voi!". Şi eu v-as spune acelaşi lucru tuturor: Dumnezeu nu face acest lucru în locul tău, n-are importanta de câte ori ne rugăm. Ştiţi de exemplu rugăciunea din acel loc unde se spune: "- Când îi chemi pe prezbiteri să se roage dacă eşti bolnav, mărturiseşte-ţi păcatele. "- Pentru că păcatul este cauza multor boli, mărturiseşte-l ca să îndepărtezi problema aceasta.
Vreau să vă spun acelaşi lucru şi vouă: Dumnezeu vrea să facă ceva prin voi, să vă facă să fiţi o binecuvântare pentru mulţi oameni. Eu cred asta! Aţi citit Galateni 3:14 "Pentru că binecuvântarea vestita lui Avraam să vina peste noi" Şi binecuvântarea lui Avraam a fost: "Voi binecuvânta toate familiile pământului prin tine", dar trebuie să crezi, trebuie să spui: "- Doamne, lărgeşte-mi inima că să pot crede aceasta! Eu cred că Tu poţi să iei o persoana nefolositoare ca şi mine, ca pe închinătorul acesta la idoli, Avram, pe care L-ai scos afară din Ur, din Haldeea, şi căruia I-ai spus că-l vei face o binecuvântare pentru tot pământul. Şi Galateni 3:14 spune că asta-i pentru tine dacă vei avea o inima care să răspundă şi să spui: "- Doamne, fă aceasta pentru mine! Fă-mă o binecuvântare pentru toate familiile pe care le voi întâlni de acum înainte pe faţă pământului!". Trebuie să ai o inima largă pentru aceasta. Nu-ţi poţi permite ca numai o dâră de apă să ajungă la tine. Dacă vrei să fii o binecuvântare, trebuie să curgă râuri, şi pentru aceasta, îţi trebuie o inima largă. Scapă de atitudinile de gelozie, critica,…
Dragoste pentru toţi sfinţii!” Am citit versurile unui cântec zilele trecute şi, cu adevărat, a fost o provocare pentru mine. Este un cântec scris de minunatul compozitor Frederik Favor care a scris: "- Doamne, ce minunat eşti! Este un cântec minunat! A scris şi un alt cântec: " Mă închin Ţie împreună cu oamenii lui Dumnezeu …”. Doar ca informaţie, să ştiţi că el a fost romano-catolic. Totuşi, îi iubesc cântările! Nu agreez cu teologia lui dar el este un copil al lui Dumnezeu, şi cântarea: "Dragostea lui Dumnezeu e mai mare decât mintea omului poate cuprinde" … e scrisă tot de el. A mai scris o cântare care spune: (ştiţi că în Corinteni scrie despre credinţa, nădejdea şi dragostea şi că dragostea este cea mai mare). El spune în aceasta cântare: "… – Dacă credinţa poate să mute munţii, imaginează-ţi ce poate să facă dragostea!…" Mi-am zis: "- Băiete, aceasta e un gând nou. Credinţa poate muta munţii, atunci ce poate face dragostea?”. Găseşti vreun munte între tine şi altcineva? Poate cineva cu care te-ai certat, cineva împotriva căruia ai ceva, vreo rudenie, vreun vecin şi ai încercat să muţi muntele dintre voi cu credinţa.
Încearcă dragostea! – Încearcă! – Încearcă activ în zilele următoare! Dacă credinţa poate muta munţii, gândiţi-vă ce poatefacă dragostea? Dragostea e mai mare!
Haideţi să ne rugăm: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, ajută-ne să răspundem şi să căutăm să facem ce ne-ai învăţat. Te rugăm, smeriţi, în Numele lui Isus Hristos!” Amin.
 
 
Traducere din limba engleză: Gabriela ILLE
 
Textele biblice sunt scrise între ghilimele, cu caractere italice
şi sunt citate din versiunea în limba română a lui Dumitru Cornilescu.
Celelalte citate biblice, care nu sunt scrise cu caractere italice,
sunt parafrazări contextuale utilizate de autor (Nota trad.)
 
Traducerea s-a făcut după înregistrarea postată pe site-ul: www.cfcindia.com,
cu titlul original: Enlarging Our Hearts
 
Drept de autor – Zac Poonen (2007)
Această carte este sub incidenţa dreptului de autor pentru a preveni abuzurile.
Este interzisă retipărirea sau traducerea acestei cărţi fără
permisiunea scrisă a autorului.
 
Sunt permise totuşi descărcarea şi tipărirea acestui material
în condiţiile în care va fi utilizat pentru distribuţia
GRATUITĂ, în condiţiile în care NU se vor face
MODIFICĂRI, în condiţiile în care vor fi menţionate
NUMELE ŞI ADRESA AUTORULUI
şi în condiţiile în care această notă de drept de autor
este inclusă în fiecare listare.
 
Pentru mai multe informaţii privind ediţia în limba română, vă rugăm să contactaţi editura:
Editura ALFA SOFTWARE Zalău, Judeţul Sălaj, ROMÂNIA
450098 – Zalău, Str. Simion Bărnuţiu, Nr. 1, Bl A27, Parter
Telefon: +40-260-662.112 sau 612.777
 
sau, direct autorul:
 
Zac POONEN
16 DaCosta Square,
Bangalore – 560084, India
 
sau
 
Christian Fellowship Centre
40 DaCosta Square
St. Thomas Town
Bangalore– 560084, India
Phone: (080) 25.47.71.03