Dumnezeu ne conduce pas cu pas – Zac Poonen

 

Am descoperit de-a lungul anilor cum Dumnezeu ne conduce pas cu pas. Promisiunea Lui este aceasta: „Când vei umbla, pas cu pas, îţi voi deschide drumul înaintea ta.”(Proverbe 4:12 – Traducere literală). Stâlpul de nor i-a condus pe israeliţi zi după zi. În acelaşi fel ne conduce astăzi Duhul Sfânt.

 

La scurt timp după ce am primit siguranţa mântuirii, mi s-a spus că următorul pas pentru mine era botezul în apă. Am fost botezat ca şi copil în biserica ortodoxă siriană – o ceremonie pe care ei o numesc „botez”. Ştiam că există creştini născuţi din nou de ambele părţi ale gardului teologic – aceia care au fost „botezaţi” ca şi copiii, ca mine, şi aceia botezaţi ca şi credincioşi. Aşadar, am hotărât să studiez Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la aceasta, ca să văd ce este scris.

 

 

Citind Cuvântul am descoperit câteva adevăruri: În primul rând, nu era făcută nici o menţiune cu privire la botezul copiilor în tot Noul Testament. Erau câteva exemple de botez a unor familii întregi, însă nu era nici o menţione dacă erau copii mici în acele familii – şi nu putem dovedi nici o doctrină din tăcerea Scripturii. Ioan Botezătorul a botezat doar adulţi. Isus Însuşi a fost botezat doar când a devenit adult. Isus a botezat adulţi (Ioan 4:1), însă peste copii doar şi-a pus mâinile (I-a binecuvântat). (Din contră, multe biserici practică exact opusul; botează copiii şi îşi pun mâinile peste adulţi (confirmare)!). Când Dumnezeu a şters trecutul meu în întregime, asta a cuprins de-asemenea şi botezul nebiblic ca şi copil!! Primul pas al ascultării pe care fiecare credincios l-a făcut în cartea Faptele Apostolilor a fost botezul în apă.

 

Toate acestea m-au convins că aveam nevoie să fiu botezat. Însă, câţiva credincioşi botezaţi ca şi copii, mi-au spus că există o nevoie mult mai mare pentru predicarea Evangheliei în bisericile ortodoxe decât în adunările credincioşilor, şi dacă mă voi boteza, voi fi exclus din biserica ortodoxă şi voi pierde astfel oportunităţi să vestesc Evanghelia necredincioşilor de acolo. Acesta mi s-a părut un argument foarte convingător – aşa că am hotărât să nu fiu botezat.

 

Am rămas aşa timp de 18 luni. Dar de fiecare dată când îngenunchiam să mă rog, simţeam ca şi cum Dumnezeu mi-ar fi zis: „Dacă tu nu asculţi de Mine, Eu de ce te-aş asculta.” Şi în acele 18 luni nu am făcut nici un progres spiritual. Asta a început să mă tulbure. În final i-am zis Domnului că Îl voi asculta, chiar dacă eram exclus din fiecare biserică din lume. Aşa că în ianuarie 1961 m-am botezat.

 

După asta, am început să cresc rapid în viaţa creştină. Atunci am realizat că nu este cu putinţă să fiu o binecuvântare pentru alţii, dacă eu însumi eram nesupus poruncilor lui Dumnezeu. Am decis ca de atunci încolo voi asculta de Cuvântul lui Dumnezeu imediat, în orice lucru – mic sau mare – fără să-mi pese de ce vor spune oamenii sau bisericile. Cât de mult pierdem atunci când ascultăm de argumentele raţiunii umane şi nu dăm ascultare Cuvântului lui Dumnezeu.

 

Din momentul acelui prim pas al ascultării acum 45 de ani, Dumnezeu mi-a arătat mult mai mulţi paşi ai ascultării. Însă, de fiecare dată, El mi-a arătat următorul pas, doar după ce am făcut pasul pe care mi-l arătase deja. Cuvântul lui Dumnezeu este „o candelă pentru picioarele mele” (Psalmi 119:105), ceea ce înseamnă că ne luminează doar pasul următor, şi nu toată calea înaintea nostră. Este asemeni ţinerii unei făclii şi mergând de-a lungul unui drum întunecos. Putem vedea doar câte puţin din drum deodată – îndeajuns să facem următorul pas. Ca să vedem mai mult din drum, trebuie să înaintăm.

 

Dacă nu aş fi făcut acel prim pas al ascultării, nu aş fi văzut un alt pas în voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea – şi mi-aş fi risipit zilele pe pământ, chiar dacă aş fi mers în cer. Dacă Dumnezeu ţi-a arătat clar vreun pas al ascultării, atunci ascultă de El imediat, ca nu cumva să ratezi voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta.

 

Ascultarea este o chestiune de pas cu pas.