Câteva lecţii minunate de învăţat de la Ezechiel – Zac Poonen

 

 

În Ezechiel 3:1, Domnul i-a spus lui Ezechiel să mănânce sulul pe care i-l dăduse. Mesajul pe care îl dăm altora trebuie să fie înghiţit şi digerat mai întâi de noi.Cuvântul lui Dumnezeu era dulce ca mierea în gura lui. În cartea Apocalipsa Domnul a spun deasemenea lui Ioan să mănânce sulul mai întâi. Doar după aceasta le-a fost permis lui Ezechiel şi Ioan să profeţească. Acesta este un principiu fundamental în toate lucrările Cuvântului. Cuvântul pe care vrea Dumnezeu să-l vorbească altora prin tine, vrea să ţi-l vorbească ţie mai întâi de toate. Cuvântul lui Dumnezeu provoacă predicatorii cu întrebări de felul: „Tu, care predici să nu furi, furi?” (Romani 2:21). Când vorbeşti pe cineva de rău, tu îi furi reputaţia. Poţi accepta acesta ca fiind furt, sau recunoşti furtul doar cu privire la bani? „Tu, care predici altora, să nu preacurveşti, preacurveşti?” Pofteşti cu ochii? Trebuie să mâncăm sulul noi înşine mai întâi, dacă vrem ca Domnul să ungă lucrarea noastră. Mulţi predicatori astăzi predică fără a mânca mai întâi sulul ei înşişi. De aceea lucrarea lor este aşa de moartă şi plictisitoare. Dacă vrei o lucrare folositoare, mănâncă sulul mai întâi. Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie cu două tăişuri – primul tăiş trebuie să mă taie pe mine, şi doar după aceasta pot folosi celălalt tăiş să tai pe alţii. Dacă nu ne taie pe noi mai întâi, vom fi aspri şi nemiloşi în predica noastră pentru alţii. Aşa că mănâncă sulul.

 

 

„Când m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, şi mâna Domnului apăsa tare peste mine.” (Ezechiel 3:14). Câteodată, când Domnul ne spune să mergem undeva, se poate să nu fim la fel de bucuroşi să mergem în comparaţie cu alte dăţi. Se poate să avem sentimente de nelinişte în inimile noastre. Dar acultăm totuşi şi mergem. Pavel vorbeşte în 2 Corinteni 7:5 despre „lupte din afară, temeri înăuntru” lui. Pavel a avut câteva temeri. Dar a mers totuşi acolo unde trebuia să meargă. Nu s-a lăsat condus de sentimentele lui. Dacă ne ghidăm după sentimentele noastre, nu vom merge niciodată acolo unde vrea Domnul să mergem. Cu ceva ani în urmă aşteptam în gara din Bangalore să i-au trenul pentru a merge undeva pentru lucrare. Copiii mei erau toţi mici şi unii dintre ei erau bolnavi, iar soţia mea a trebuit să aibă grijă de ei de una singură. M-am întrebat dacă să mă întorc acasă şi să anulez călătoria. Domnul mi-a vorbit atunci, şi a fost asemenea unei revelaţii înviorătore. El mi-a dat libertatea să i-au propria-mi decizie, dar mi-a spus: „Orice faci, nu lua decizia pe bază fricii.” Am învăţat o lecţie în acea zi. Nu am mers acasă. Am luat trenul şi am mers pentru lucrarea mea. Domnul a avut grijă de copiii mei şi i-a vindecat. Cu mulţi ani în urmă am intrat într-un legământ solemn cu Domnul. I-am spus „Doamne, ai tu grijă de familia mea, şi eu o să am grijă de a Ta.” Astăzi pot spune, după mai mult de 30 ani, că deşi eu am falimentat des în partea mea de legământ, Domnul a fost absolut credincios să-şi facă partea.

 

Nu vă cer nici unuia dintre voi să faceţi un astfel de legământ sau să faceţi ce am făcut eu în noaptea aceea în gară. Se poate să fie situaţii când ar trebui să stai acasă şi să-ţi ajuţi soţia. Însă, oricare ar fi decizia pe care o iei, ia-o întodeauna cu credinţă şi niciodată din frică. Se poate să fie situaţii când, cu credinţă va trebui să spui „Mă voi încrede în Dumnezeu să aibă grijă de lucrarea din locul acela. Acum este mai important să-mi ajut soţia bolnava acasă.” Apoi mergi acasă, şi Domnul va fi cu tine. Dar vor fi şi situaţii când diavolul va încerca să te înspăimânte şi în felul acesta să te împiedice să împlineşti o lucrare pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine. Aşa că nu te ghida niciodată după sentimente. Aminteşte-ţi că uneori când Duhul ne ridică şi ne duce departe, va trebui poate să mergem cu nelinişte în inimile noastre. Dar mergem totuşi!

 

„M-am sculat şi m-am dus în vale; şi iată că slava Domnului s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ.” (Ezechiel 3:23). Aici găsim un alt principiu al lucrării: Aruncă-ţi întodeauna faţa la pământ. Câteodată este bine să facem aceasta chiar în realitate – din punct de vedere fizic. Stai cu faţa la pământ pe duşmea în camera ta înaintea lui Dumnezeu şi spune „Doamne, aici mi-e locul de drept. Asta sunt – un nimeni în ochii tăi.” Noi care stăm în faţa altora şi predicăm suntem în mare pericol pentru că aşa de mulţi oameni ne admiră şi ne adoră. Mai mult decât oricine, noi suntem aceia care trebuie să stăm adesea singuri înaintea Domnului şi să ne închinăm cu faţa la pământ înaintea Lui şi să recunoaştem că suntem nimic în ochii Lui.

 

Dumnezeu ne poate lua suflarea într-o clipă. Ne poate lua ungerea într-o clipă. Îmi este teamă să pierd ungerea mai mult decât orice altceva în viaţa mea. Aş pierde mai bine toţi banii mei şi toată sănătatea mea decât să pierd ungerea lui Dumnezeu pentru viaţa mea. Este uşor să pierzi ungerea fiind puţin neatent cu banii sau cu buzele noastre sau cu privire la vreo altă chestiune neînsemnată. Când faţa lui Ezechiel era în pământ, Duhul a venit în el şi l-a pus pe picioare. Acolo – la pământ înaintea lui Dumnezeu – este locul unde Duhul va cădea peste noi. Lasă-L apoi să te ridice şi te exalte. Să nu te exalţi singur niciodată.

 

„El mi-a vorbit şi mi-a zis: ‘Du-te şi închide-te în casă. Acolo vei fi legat cu funii, ca să nu mai poţi ieşi printre oameni. Eu îţi voi lipi limba de cerul gurii ca să nu poţi vorbi. De câte ori am să-ţi dau un mesaj, îţi voi deschide gura ca să le spui. Şi apoi spunele: ‘Aşa vorbeşte Domnul.’ Unii te vor asculta, alţii te vor ignora. Nu contează.’ “ (Ezechiel 3:24-27). Este minunat să trăim astfel înaintea lui Dumnezeu! Când Dumnezeu ne spune să nu mergem, nu ne ducem. Când ne spune să nu vorbim, nu vorbim. Domnul îţi va spune când să vorbeşti şi când să rămâi tăcut. Asculţi tu de Duhul Sfânt sau asculţi de raţionamentul tău? Raţionamentul se poate să spună că este întodeauna bine să vorbim.Dar cel care ascultă de Duhul ştie că există o vreme să vorbim şi există o vreme să fim tăcuţi. Câteodată suntem chemaţi să rămânem tăcuţi. Isus nu a spus un cuvânt lui Irod. Învaţă să trăieşti după îndemnurile Duhului. Acestea sunt lucrurile pe care le poţi învăţa de la Ezechiel. El a fost un om care a trăit în mod constant condus de Duhul Sfânt.