2011-04-16

Zac POONEN: 27-30 iunie 2010-Conferinta: Slujitorii noului legamant – Seminar 1

Când nu înţelegi ce se spune, există un verset minunat în Scriptură, în Deuteronom 29:29 lucrurile ascunse sunt ale lui Dumnezeu şi lucrurile traduse sunt ale noastre.

Vreau sa deschidem la 2 Corinteni capitolul 3:6 “[Dumenzeu] care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa”. Poate vă întrebaţi de ce tot vorbesc despre Noul Legământ. Apostolii vorbeau într-un mod complet diferit de modul cum vorbesc unii predicatori astăzi, într-o anumită zonă. Ei erau părinţi, nu căutau cinste. Doreau ca copii lor să fie zidiţi în credinţă. Ei învăţau aşa cum noi îi învaţăm pe copiii noştri. Uneori trebuie să spui unui copil de 10 ori un lucru până îl înţelege. Niciun copil nu va înţelege dacă îi spui o singură dată. Mulţi predicatori de astăzi caută onoare şi cinste şi când cautăm cinste ne e frică să repetăm un lucru pentru a nu pierde onoarea. Oamenii vor spune: “predicatorul acela repetă mereu lucrurile, nu are ceva nou ca să ne spună”. Să presupunem că un părinte îşi învaţă copilul cum să adune sau să scadă. Niciun copil nu va învăţa din prima lecţie. Dar ce va face tatăl?Va continua să-l înveţe până înţelege. Pentru mine adevărurile Noului Legământ sunt cele mai minunate lucruri pe care Dumnezeu mi le-a putut revela şi văd că în lume foarte rar se predică despre acest lucru. Iată ce spune Petru în 2 Petru 1:12 De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi, şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.Deşi cunoşteau adevărul, Petru le spune că îl va mai repeta. Deşi sunteţi tari în adevăr, trebuie să-l ştiţi şi de aceea îl voi mai repeta. În versetul 13 spune că atâta timp cât va trăi, le va aduce aminte de acest adevăr. Şi nu numai cât voi trăi, ci îl voi scrie pentru ca şi după ce voi muri să vă puteţi aduce aminte de aceste lucruri (versetul 15). Ce povoară avea acest apostol, ca Biserica să fie zidită pe Noul Legământ.

Toate problemele din viaţa noastră vin pentru ca nu avem acest fundament al Noului Legământ. Viaţa noastră trebuie să fie o viaţă a Noului Legământ. Căminul nostru trebuie să fie unul al Noului Legământ şi Biserica trebuie să fie o biserică a Noului Legământ. Nu este uşor, pentru că Diavolul va lupta împotriva acestui lucru cu toată puterea lui, dar chemarea noastră este să arătăm lumii că Isus Cristos l-a înfrânt pe Satan la cruce. Nu mai există nicio bătălie pe care Diavolul să o poată câştiga. Isus este mijlocitorul unui nou legământ. Dumnezeu nu L-a trimis pe Isus numai ca să moară pentru păcatele noastre, ci L-a trimis ca să ne arate cum poate fi viaţa noastră dacă intrăm în Noul Legământ. Observ că Isus niciodată nu a fost înfrânt de Satan. Niciodată nu a spus: Satan a făcut un lucru,de aceea nu am putut face ce am dorit”. Mulţi creştini spun că Diavolul face cutare şi cutare lucru, dar Isus niciodată nu a spus aşa şi nu cred că eu ar trebui să spun aşa. Eu trebuie să umblu cum a umblat Domnul. Indiferent de ce a încercat Diavolul să facă, Isus a biruit de fiecare dată. Viaţa Domnului Isus nu a fost una cu urcuşuri şi coborâşuri ca a celor din Vechiul Testament. Niciodată nu s-a putut atinge Diavolul de El. Lui Isus nu-i era frică de Diavol, ci Diavolului îi era frică de El. Să vă spun fraţilor şi surorilor, sau chiar copiilor, cum vrea Isus să trăim? Diavolului trebuie să-i fie frică de tine. Eu cred acest lucru. Biblia spune că trebuie să umblu cum a umblat Isus, aceasta este viaţa Noului Legământ. Diavolului tot timpul i-a fost frică de Isus şi eu cred că Diavolul trebuie întodeauna să se teamă de mine. El nu trebuie să câştige nicio luptă în viaţa mea şi nici o victorie în casa mea şi niciodată nu va avea biruinţă în biserica mea. Domnul Isus a spus că El îşi va zidi Biserica şi porţile Locuinţei Morţilor nu o vor birui. Aşa mulţi creştini sunt nesăbuiţi şi permit Diavolului să aibă biruinţă în viaţa lor. Ştiţi care e chemarea creştinului? Oriunde vei merge să stabileşti biruinţa Domnului Isus asupra păcatului. Domnul a spus că lumea întreagă zace în întuneric. Dar dacă Isus a venit în viaţa ta, lumina din inima ta trebuie să fie aşa puternică încât să alunge întunericul.

Să vă arăt 2 versete care descriu viaţa Noului Legământ. Amândouă sunt în 1 Ioan. Amintiţi-vă că Ioan a fost un om care a umblat cu Isus 65 de ani, 65 de ani a trăit o viaţă plină de Duhul Sfânt şi la 95 de ani, Ioan vorbeşte. Este foarte uşor pentru un tânăr de 25 de ani să se ridice la anvon şi să vorbească cu zel şi alţii spun: ”tinerelul acesta este plin de zel, dar se calmează el după câţiva ani”. Din nefericire se întâmplă şi aşa. Am văzut mulţi tineri care la 25 de ani predicau cu zel, dar la 35 de ani de ani au căzut de la credinţă şi s-au răcit. Dar iată un om de 95 de ani, apostolul Ioan. Pentru un moment uită că eu stau la anvon şi imaginează-ţi că în faţa ta stă apostolul Ioan. Era aşa de bătrân că nici nu putea să stea în picioare, trebuia să stea jos. 95 de ani, cu părul şi barba albă. Îi numeşte pe creştini copilaşi şi spune: (1 Ioan 2:6) “Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.”. Nu vorbeşte un tânăr de 25 de ani, ci vorbeşte un om cu 65 de ani de experienţă. Dacă spui că eşti creştin, trebuie să trăieşti cum a trăit Isus. Dacă nu trăieşti aşa, încă nu ai înţeles Noul Legământ.

Nu spun că vei deveni ca Isus, aceasta este foarte clar în 3:2, vom fi ca El numai când El va veni, nu suntem ca El încă. Şi Ioan spunea aceasta, am 95 de ani, am fost apostol de 65 de ani, dar încă nu sunt ca şi El, ci voi fi ca El când va veni El, dar pot umbla ca şi El acum. Ai înţeles diferenţa dintre a trăi ca El şi a fi ca El? Trebuie să citim Scriptura cu atenţie. 1 Ioan 3:2 este foarte clar, vom fi ca El numai când se va arăta El, dar 1 Ioan 2:6 este la fel de clar, trebuie să trăim ca şi El acum. A trăi ca Isus nu inseamnă că trebuie să fim toţi tâmplari, să nu ne căsătorim sau să ne îmbracăm ca şi El, ci înseamnă că şi noi trebuie să trăim după aceleaşi principii ca şi El. Isus trăia după îndemnurile Duhului Sfânt. Aceasta le lipsea celor din Vechiul Testament. Oamenii din Vechiul Testament aveau Duhul Sfânt peste ei ca şi o haină. Isus a fost prima persoană care avea Duhul Sfânt în interior. Chiar şi Ioan Botezătorul a fost îmbrăcat cu Duhul Sfânt din pântecele mamei lui, dar pe dinafară. Întotdeauna spun să nu mă credeţi ceea ce spun dacă nu pot să vă arăt şi în Biblie. Oricât de multă încredere aveţi în mine, dacă nu vă pot arăta şi în Scriptură să spuneţi: “aceasta este părerea fratelui Zac”. Credinţa ta nu trebuie să fie întemeiată pe cuvintele mele, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan 7:38 vorbeşte de râuri de apă vie care vor curge din inima omului. Cel mai important lucru aici nu sunt râurile de apă vie, pentru că acestea curgeau şi peste profeţii Vechiului Testament, dar acum, în Noul Legământ este diferit. Din inima lui vor curge râuri de apă vie, nu din exterior.

Nu aşa cum Duhul Sfânt a venit peste Samson, Ghedeon sau David. Samson a căzut în curvie, Ghedeon s-a închinat la idoli şi David a devenit un ucigaş şi un curvar. Când Duhul lui Dumnezeu este doar peste noi putem face o mulţime de greşeli. Isus nu a ucis lei ca şi Samson, nu i-a înfrânt pe madianiţi ca şi Ghedeon şi nu a omorât un Goliat ca şi David, dar avea Isus ceva în interior pe care ceilalţi nu îl aveau. Isus nu a venit ca să facă lucruri exterioare mari. Nu a împărţit Marea Roşie în două sau nu a dărâmat zidurile Ierihonului, dar Biblia spune că mergea şi făcea bine. Oriunde întâlnea oameni apăsaţi de Diavolul, îi elibera. Aceasta este chemarea noastră. Nu să facem lucrări exterioare măreţe pentru a arăta oamenilor ce grozavi suntem noi, ci să fim umpluţi cu Duhul Sfânt în interior, ca să fim în stare să spălăm picioarele cuiva şi să curăţăm mizeria din viaţa acelei persoane. Ştiu că e mai spectaculos să dărâmi un zid decăt să speli picioarele cuiva, dar eu nu sunt un urmaş al lui Iosua, ci un urmaş al Domnului Isus şi râurile de apă vie trebuie să curgă din interior. Atunci când Domnul Isus întâlnea oameni apăsaţi de Diavolul, El îi elibera.

Mesajul minunat al Noului Testament este ca toţi putem fi la fel. Nu doar Petru sau Pavel, ci fraţi obişnuiţi ca mine şi ca tine. Tu şi cu mine nu suntem ca şi Petru sau Pavel, aceştia erau apostoli puternici, dar tu şi cu mine suntem fraţi obişnuiţi, care pot umbla ca şi Isus. Ioan 3:39 spune că cei ce vor crede în El vor primi Duhul Sfânt şi priviţi ce spune versetul în continuare şi vedeţi dacă puteţi să înţelegeţi: “Duhul Sfânt încă nu fusese dat”. Aţi înţeles? Veţi spune: “Şi David a avut Duhul Sfânt, Ioan Botezătorul a fost umplut din pântecele mamei lui, Judecatori 6 spune că Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Sfânt, Duhul Domnului a venit peste David, peste Saul” dar spune aici că Duhul Sfânt încă nu fusese dat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Duhul Sfânt încă nu fusese dat în acest fel, să locuiască în adâncul omului. În întreg Vechiul Testament, Duhul Sfânt nu a fost dat să locuiască în adăncul omului. De ce? Pentru că Isus nu fusese încă proslăvit (versetul 39). Nimeni nu a putut primi Duhul Sfânt în inimă până când Isus nu s-a înălţat la dreapta lui Dumnezeu. Trebuie să înţelegem că în Noul Testament este o lucrare diferită a Duhul Sfant faţă de cea din Vechiul Testament.

Nu te uita la exemplele din Vechiul Testament pentru a vedea cum să împlineşti lucrarea Duhului Sfânt. Uită-te la Isus, exemplul perfect de om umplut cu Duhul Sfânt. Eu nu mă uit la exemplele din Vechiul Testament, nu ei sunt modelele mele. Uitaţi-vă chiar la oamenii buni ca Ilie şi Elisei. Când cineva şi-a bătut joc de Elisei pentru că era chel, au venit doi urşi şi i-a mâncat. Vrei să fii aşa? Nu, noi vrem să-i salvăm pe oameni, nu să fie mâncaţi de urşi. Când l-au numit pe Domnul Isus “Diavol” nu a venit niciun urs. Când l-au numit Beelzebul, prinţul demonilor, ce s-a întâmplat? Râuri de apă vie au ieşit din Domnul Isus spre aceşti oameni,care-l numeau Prinţul demonilor, şi a spus: “Dacă vorbiţi împotriva mea,vi se iartă”. Este o mare diferenţă între proorocul din Vechiul Testament şi proorocul din Noul Testament. Dacă nu veţi înţelege aceasta, vă veţi rătăci.

Ilie, unul dintre marii prooroci, a fost deprimat când o femeie l-a ameninţat. Isus nu s-a temut niciodată. În Noul Legământ nu te temi niciodată, orice s-ar întâmpla. Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică. Nu ne este frică dacă ne pierdem toţi banii, nu ne temem când suntem ameninţaţi, pentru că în Noul Testament avem o promisiune pe care nu o aveau în Vechiul Testament. Nimeni nu poate să atingă nici măcar un fir de păr din capul tău. Până şi firele de păr sunt numărate. Îţi vine să crezi? Ce viaţă minunată. Firul de păr care cade este cel mai lipsit de importanţă lucru, dar Domnul Isus spune că Tatăl cunoaşte până şi acest lucru. Dragi fraţi şi surori, gândiţi-vă la toate lucrurile care vă produc îngrijorări cu privire la viitor, care vă apasă gândindu-vă: “Am o boală în mine”. Este ceva mai lipsit de importanţă decât firul de păr care îţi cade din cap? Dacă într-o dimineaţă când te trezeşti, vezi un fir de păr pe pernă, te îngrijorează? Nici măcar eu nu mă îngrijorez, ce este un fir de păr, este un nimic. Ce contează dacă îmi pierd tot părul? Domnul Isus spune să nu ne îngrijorăm de nimic în lumea aceasta.

Dar de ce nu toţi credincioşii din această biserică trăiesc în acest fel? Pentru că nu am intrat în Noul Legământ. Şi nu vorbesc numai de această biserică, predic acest mesaj de 30 de ani în biserica mea din Bangalore, India, şi o multime încă nu au intrat în această viaţă. Ce să faci când de 10 ani îl înveţi pe un copil un lucru şi tot nu înţelege? Ce ar face un profesor dacă un elev, după 10 ani tot nu ştie tabla înmulţirii? I-ar spune să plece din clasa lui. Dar ce va spune un părinte? Un părinte e diferit de un profesor. Un părinte va spune: Nu este nicio problemă fiule, am să te învăţ şi în al unsprezecelea an sau 20 de ani dacă este necesar. Am răbdare să te învăţ, pentru că eşti fiul meu şi îţi voi explica până înveţi”. Fiecare lider trebuie să fie aşa. Un profesor bun nu este cel care poate să înveţe pe elevii buni şi isteţi, ci acela care îi poate face să înteleagă pe cei mai slabi şi proşti dintre elevi. Isus are rabdare şi cu cei mai slabi dintre copiii Săi. Domnul Isus spune că trestia frântă nu o rupe şi mucul care mai fumegă nu-l stinge, ci il va aprinde să fie o flacără şi va repara trestia frântă.

Poate simţi că eşti unul dintre cei slabi din biserică, poate toţi cei din jurul tău ţi se par spirituali şi plini de Duhul Sfânt şi spui: „eu nu sunt ca ei”. Domnul are un mesaj pentru tine: cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea au primit aceeaşi răsplată ca şi cei ce au lucrat de dimineaţă. Citiţi în Matei 20 acestă parabolă. Îmi place această parabolă. Au fost unii care au fost slabi şi au lucrat puţin pentru Dumnezeu, dar uitaţi-vă ce a făcut Stăpânul, în Matei 20, i-a chemat pe cei care au venit în ceasul al unsprezecelea, care au lucrat numai o oră, şi în versetul 9 spune că au primit un dinar. Când au venit cei care au lucrat 12 ore, credeau că vor primi mai mult, dar au primit la fel. Ei s-au mâniat, cârteau, spune versetul 11, şi spuneau că cei care au venit la urmă au lucrat numai o oră. Şi apoi au spus, şi aceasta este semnul unui creştin carnal, “I-ai făcut egali cu noi”. Celor care sunt de mult timp în biserică nu le place ca tinerii să fie egali cu ei. Eu am fost născut din nou în urmă cu 51 de ani, dar cineva care este născut din nou anul acesta este egal cu mine în ochii lui Dumnezeu. Eu sunt un copil al lui Dumnezeu dar şi el este un copil al lui Dumnezeu. Eu sunt salvat prin sângele lui Isus şi el e salvat prin sângele lui Isus. Dacă eu mă gândesc: “Doamne de ce l-ai făcut egal cu mine?”, atunci nu am înţeles Noul Legământ. Vreu să vă spun tututor: „Dumnezeu are o sarcină pentru tine. Vrea ca fiecare dintre voi să fiţi un slujitor al Noului Legământ, fiecare dintre voi, chiar dacă ai venit în ceasul al unsprezecelea. Chiar dacă te crezi prost şi crezi că nu o să poţi înţelege Biblia. Dumnezeu are un plan pentru tine. Dumnezeu ascunde lucrurile Sale de cei deştepţi şi inteligenţi şi El descoperă lucrurile Sale adânci copilaşilor.

Şi apostolul Pavel avea obiceiul de a repeta lucrurile, la fel ca Petru. În 2 Tesaloniceni 2:5 Pavel spune: „Nu vă amintiţi că atunci când eram cu voi vă spuneam aceste lucruri” şi vreau să vă repet aceste lucruri, pentru că trebuie să intraţi în acestă viaţă.

În 2 Corinteni 3 am să vă arăt o mare diferenţă între Vechiul şi Noul Legământ. În Vechiul Legământ liderul era Moise, pentru noi este Isus. În 2 Corinteni 3:7 se spune despre Moise că strălucirea feţei lui trecea. Aceasta era experienţa lui Moise. Se urca pe munte, vorbea cu Dumnezeu faţă în faţă şi faţa lui Moise strălucea, apoi cobora, îşi punea un voal peste faţă şi încetul cu încetul strălucirea feşei lui se stingea. După o zi îşi lua voalul şi faţa lui era normală, ca şi a celorlalţi. Apoi urca din nou pe munte, faţa din nou îi strălucea, cobora, îşi acoperea faţa şi după o altă zi strălucirea trecea. Apoi iar urca pe munte şi faţa lui strălucea din nou. Este experienţa vieţii tale la fel? Vii la o conferinţă, te întâlneşti cu Dumnezeu pentru 3-4 zile şi faţa ta începe să strălucească. Soţia spune: „ce soţ evlavios am” şi soţul constată ce soţie smerită şi duhovnicească are, dar trece după 3-4 zile sau o săptămână. Apoi gloria trece şi trebuie să aşteptăm din nou pentru următoarea întâlnire cu Dumnezeu şi apoi din nou ne străluceşte faţa pentru o săptămână şi apoi strălucirea dispare. O săptămână avem credinţă că Dumnezeu ne va răspunde la rugăciuni şi va face minuni, dar apoi faţa noastră devine ca şi faţa unui necredincios. Această viaţă este specifică Vechiului Legământ. Mergeau sus pe munte, apoi coborau în vale. Fiecare persoană din Vechiul Testament era aşa. Aşa era şi Moise: odată avea credinţă mare şi spunea:„Doamne ia-mi viaţa, numai mântuieşte-i pe israeliţi” şi altă dată nu s-a supus lui Dumnezeu şi a lovit piatra când Dumnezeu i-a spus să vorbească pietrei.

Aşa s-a întâmplat şi cu Avraam. El a fost unul dintre cei mai mari oameni ai credinţei din Vechiul Testament, a fost numit părintele credinţei, dar uitaţi-vă ce fel de credinţă avea. În Geneza 12:1 Dumnezeu îi spune: „…Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta”. Ştiţi unde îi spune Dumnezeu aceasta? Trăia în ţara Ur, în Caldea, aceasta este în Mesopotamia, Irakul de astăzi. Şi acolo Dumnezeu îi spune când avea 75 de ani: „Ieşi din ţara aceasta, părăseşte-ţi rudeniile şi urmează-mă pe Mine”. Şi el îi spune Sarei: „Plecăm”. Poate numai atunci au reuşit să-şi termine casa de construit, dar nu a contat, au lăsat totul şi au plecat. Şi Sara a întrebat: „Unde plecăm? ” şi Avraam i-a răspuns: „Nu ştiu, Dumnezeu ne-a spus să plecăm”. Aceasta era credinţa lui, dar a luat cu el pe tatăl şi pe nepotul său Lot şi din cauza aceasta a avut multe probleme. Citim în capitolul 11:31 „Terah a luat pe fiul său Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, nora sa, nevasta fiului său Avram…”. Este o mare greşeală să-ţi iei tatăl unde nu l-a chemat Dumnezeu. Aceasta a fost marea greşeală a lui Avraam. Nu spune că Avraam l-a luat pe tatăl său ci că tatăl l-a luat pe Avraam. Pentru mine este amuzant. Tatăl acesta bătrân îşi ia fiul de 75 de ani de mână şi îi spune: „Vino cu mine”. Şi te întrebi, Dumnezeu pe cine a chemat: pe Terah sau pe Avraam? Vedem că Avraam nu a fost un om aşa mare al credinţei cum îl credem noi. Şi ce s-a întâmplat? Au ajuns în Haran şi s-au oprit acolo. Dumnezeu îi spune lui Avraam: „Lasă-ţi rudeniile şi vino unde îţi voi arăta Eu”, dar tatăl lui îi spune: „Stai aici”. E trist când rudeniile îţi spun să faci ceva şi tu asculţi mai mult de ele decât de Dumnezeu. Mulţi creştini fac aşa astăzi şi nu intră în Canaan, ci se opresc la Haran, unde Dumnezeu nu vrea ca ei să se oprească. Dumnezeu l-a iubit pe Avraam aşa de mult, şi ştiţi ce a facut? L-a omorât pe tatăl său. Nu aştepta până Dumnezeu face aşa ceva şi pentru tine. Versetul 32: Terah a murit. Dumnezeu l-a omorât şi apoi Avraam a plecat mai departe cum îi spusese Domnul (Geneza 12:4).

Să nu credeţi că Avraam a fost un aşa mare om al credinţei, din start a pornit greşit. Ar fi trebuit să-i spună lui Lot: „Du-te acasă, Dumnezeu nu mi-a spus să te iau cu mine”, dar nu l-a trimis. În 12:9 vedem că şi-a continuat drumul spre Negev (în engleză, în română spune spre miazăzi). În versetul precedent a zidit un altar şi a chemat numele Domnului şi toate acestea au fost foarte bune. Apoi în 12:10, în ţara în care l-a chemat Dumnezeu era foamete. Ce faci când vine o foamete în ţara în care te-a chemat Dumnezeu? Ce faci când urmezi voia lui Dumnezeu şi ai probleme?

Într-o zi apostolul Pavel a avut o vedenie, citim în Faptele Apostolilor 16, în care un om îi spune: „Vino în Macedonia şi ajută-ne”. Pavel se duce în Macedonia, în Filipi şi ajunge în puşcărie. Când urmezi călăuzirea Domnului ajungi în final în puşcărie? Da, se poate întâmpla. Domnul te poate chema într-un loc şi acolo să fie foamete, dar Domnul nu face decât să te încerce. E uşor să ai încredere în Dumnezeu când ai mâncare din belşug, dar cum rămâne când vine foametea? Ce trebuia Avraam să facă? Ar fi trebuit să spună: „Doamne, Tu m-ai chemat, este foamete aici, ce vrei să fac?. Să mănânc mai puţin, să trăiesc mai simplu? Bine, voi face aşa, dar nu voi pleca până Tu nu mă vei călăuzi”. Îmi amintesc când am părăsit slujba mea din Marină, în urmă cu 44 de ani. Acolo aveam un salariu mare şi toate economiile mele de 8 ani le-am dat pentru lucrarea Domnului. Când am părăsit Marina aveam 0 bani în contul meu. Şi apoi, timp de 3 ani după ce ne-am căsătorit a fost foarte greu din punct de vedere financiar. Am ajuns în locul în care m-a chemat Dumnezeu şi era foamete. Ce am făcut? Nu am zis: „Poate Dumnzeu nu m-a chemat, mai bine mă întorc”. M-am dus la vreo organizaţie creştină să mă alătur lor? Nu. Soţia mea şi cu mine ne-am hotărât să trăim foarte simplu. Şi de fiecare dată când Satan venea şi-mi spunea: „Ce fraier ai fost că ţi-ai lăsat slujba, acum trăieşti într-o cămăruţă de 3 pe 3, aceasta e casa ta”. Dar eu spuneam: „Doamne, Tu m-ai chemat”. Dumnezeu ne încearcă.

Avraam trebuia să spună: „Doamne ce să fac?”. Avraam nu l-a consultat pe Domnul, ci şi-a consultat raţiunea lui. Este foarte periculos când eşti încercat de Domnul să apelezi la raţiunea ta sau să cauţi sfatul oamenilor. Acesta este semnul unui creştin vechi testamental. El este călăuzit de raţiunea lui, urmează sfatul oamenilor lumeşti. Avraam îi vede pe toţi ceilalţi cum fug în Egipt, unde nu era foamete şi a plecat şi el acolo. L-a întrebat pe Domnul? Nu. Dacă ar fi întrebat pe Domnul i-ar fi spus: „Rămâi aici, dacă e nevoie îţi pot da mană din cer în fiecare zi”. Nu s-a încrezut în Dumnezeu, a făcut şi el ca şi ceilalţi oameni. Faci şi tu ce fac ceilalţi oameni când ai probleme? Aceasta este o viaţă vechi testamentală, când asculţi mai mult de înţelepciunea ta decât de Cuvântul lui Dumnezeu. Când eşti testat, când este foamete, când este recesiune, când dai faliment sau când ajungi în puşcărie nu te gândi că Dumnezeu te-a părăsit, El doar te încearcă. Să nu cazi la testul Său. Nu face şi tu ca ceilalţi oameni din lume. Dumnezeu te-a chemat cu ani în urmă să fii copilul Lui. Crezi că o să te părăsească? Crezi că Dumnezeu te-a luat pe braţe şi te-a trecut până la jumătatea râului şi acolo îţi dă drumul? Nici măcar un om nu te-ar lua şi apoi să te abandoneze la jumătatea râului.

Îmi amintesc cum, cu câţiva ani în urmă simţeam că îmbătrânesc, că slăbesc, acum am 71 de ani, deşi în inima mea am 17 ani şi Domnul mi-a dat acest verset şi a fost aşa o încurajare pentru mine. Isaia 46:4 „Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc”. Şi versetul 3 spune: „…v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră”. Nu mama ta te-a purtat, ci Dumnezeu şi te va purta până la bătrâneţe şi Te va elibera de orice lucru care te poate îngrijora. Nu trebuie să ne fie frică de nimic. Mulţi oameni în vârstă din India, poate e adevărat şi în Romania, spun: „îmbătrânesc şi copiii mei nu au grijă de mine”. Nu te încrede în copiii tăi, ci încrede-te în Domnul, El este mult mai bun decât copiii tăi. El te va purta, El va avea grijă de tine, Te va vindeca şi te va elibera. Încrederea ta trebuie să fie doar în Domnul, nu în prieteni, nu în credincioşi, nu în copii şi nu în biserică. Am văzut asta întamplându-se şi în India. Oamenii vin la o biserică bună şi se gândesc: „Acum sunt bine, pentru că atunci când o să am probleme fraţii şi surorile vor veni să mă ajute”. Îmi pare rău pentru ei. Încrederea ta nu e în Dumnezeu, ci în oameni şi Biblia spune că blestemat este cel care se încrede în om. Binecuvântat este cel care se încrede în Domnul. Nu te încrede în banii tăi din bancă, pentru că o să dispară. Încrede-te în Domnul care te va purta. Aceasta este o viaţă a Noului Legământ.

Avraam nu avea această viaţă. Citim în Geneza 12 că atunci când a venit foametea, Avraam s-a dus în Egipt ca toţi ceilalţi. Ştiţi ce s-a întâmplat în Egipt? Ori de câte ori te încrezi în raţiunea ta şi nu în Dumnezeu, o să apară o mulţime de probleme. Primul lucru care s-a întâmplat este că acest om a lui Dumnezeu a trebuit să spună o minciună. Şi când trebuie să minţi stii că nu eşti în locul potrivit. Faraon a văzut-o pe Sara, care era o femeie foarte frumoasă, chiar dacă avea 65 de ani şi Faraon a spus: „Aş vrea ca această femeie de 65 de ani să fie soţia mea”. Avraam i-a spus Sarei: „Spune-le, te rog, că eşti sora mea, pentru că altfel mă omoară”. Ce om! „Nu contează dacă Faraon te violează pe tine, numai să nu mă omoare pe mine”. Tu ţi-ai trata soţia în felul acesta? „Chiar dacă cineva o violează pe ea, numai eu să scap”. Avraam nu a fost un om aşa mare a lui Dumnezeu pe cum ai crede. Nu-l condamn, pentru că el era sub Vechiul Legământ. Defapt, el nu a trăit nici măcar sub Vechiul Legămănt, ci a fost înainte, dar nu a fost sub Noul Legământ. Când trăieşti în felul acela, atâta timp cât toate îţi merg bine, arăţi ca un credincios minunat, dar când vine foametea sau o situaţie dificilă vei descoperi că vei încerca să te aperi pe tine, chiar dacă trebuie să spui o minciună pentru aceasta. Şi atunci îţi dai seama că nu eşti un creştin al Noului Legământ. Un creştin al Noului Legământ va spune: „voi spune adevărul chiar dacă mă vor omorî. Cum să mă omoare, chiar şi firele de păr îmi sunt numărate! Am o valoare mai mare decât multe vrăbii. Nici Faraon, nici altcineva nu mă poate atinge. Nici chiar Diavolul nu mă poate atinge”. Aceasta este viaţa Noului Legământ. Nu va trebui să-i spui soţiei să mintă pentru tine ca să-ţi salveze viaţa, nu trebuie să te temi de nimeni. Faraon era cel mai puternic om de pe Pământ şi nu trebuia să te temi de el. Dar aceasta nu a fost singura problemă a lui Avraam când nu a ascultat de Dumnezeu şi s-a dus în Egipt. Ce încerc să vă spun este că atunci când asculţi vocea raţiunii şi faci un singur pas greşit, în viaţa ta apar o mulţime de probleme. Câţi paşi greşiţi a făcut Avraam? Unul, s-a dus în Egipt în loc să spună: „Doamne, Tu m-ai chemat aici”. Nu fugi dintr-un loc numai pentru că este dificil. Dacă Dumnezeu te-a chemat acolo, atunci în acel loc trebuie să fii. Acolo vei deveni puternic, dacă te vei ridica pentru Domnul.

Îmi amintesc când eram în Marină, aveam 22-23 de ani şi ofiţerii mei mi-au comandat să fac un lucru care era greşit. Cel mai uşor ar fi fost să fiu pe placul şefilor mei şi să-mi omor conştiinţa, dar m-am gândit: „În felul acesta nu-l ascult pe Domnul”. Dacă Domnul mi-a permis să fiu în Marină şi acum am o problemă, ce să fac? I-am spus comandantului meu: „Îmi pare rău, sunt creştin, nu pot să fac asta”. Şi aceasta s-a întâmplat de mai multe ori. Îmi făceau raport, odată m-au transferat în jumătate de oră, m-au ameninţat că mă închid pentru neîmplinirea ordinelor. Am spus: „Domnule, nu pot să încalc voia lui Dumnezeu”. Dumnezeu mă încerca. Am fost botezat la 21 de ani şi timp de 3 ani m-a testat Dumnezeu prin astfel de situaţii. Când am avut 24 de ani Dumnezeu mi-a zis: „Ieşi din Marină, am o chemare specială pentru tine”. M-a uns, mi-a dat un dar de a predica Cuvântul Său. Nu cred că aş fi primit aceast dar dacă aş fi căzut atunci când am fost încercat. Este posibil ca unii dintre voi să fi ratat o lucrare minunată, pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru voi, pentru că atunci când v-a testat aţi căzut. Aţi minţit pentru nişte bani şi Dumnezeu a spus: „E copilul Meu, dar nu pot să am încredere în el”. Ţi-ai compromis conştiinţa pentru nişte plăceri şi Dumnezeu spune: „Nu pot să am încredere în el”. El ne testează să vadă dacă putem lupta împotriva Diavolului. Pocăiţi-vă de toate greşelile din trecut, spune: „Doamne, de multe ori am eşuat, dar acum mă întorc, vreau să pui tot trecutul meu sub sângele lui Isus, să ştergi toate acele lucruri de care îmi e ruşine şi de azi condu-mă într-o viaţă a Noului Legământ, unde gloria nu străluceşte din când în când, ci creşte”.

Cealaltă problemă pe care Avraam a avut-o când s-a dus în Egipt a fost ca s-a gândit să-şi ia o femeie egipteancă harnică, să-l ajute la muncă prin casă. Ştiti câţi slujitori avea Avraam? Spune în Geneza 14:14 că avea 318 slujitori. Aţi mai întâlnit vreun om cu 318 slujitori? Dacă ai 2-3 slujitori în casă eşti un om bogat. Avraam avea 318, dar dorea mai mult şi a spus: „Îmi voi lua o femeie să lucreze în casă” şi ia o femeie egipteancă cu numele Agar. Dacă nu ar fi mers în Egipt nu ar fi văzut-o niciodata pe Agar. Dacă ar fi rămas în Canaan, unde l-a chemat Dumnezeu, nu ar fi vazut-o niciodată pe Agar. A adus-o pe Agar în casa lui să-i fie slujnică. Şi despre problema care a rezultat din aceasta citim în Geneza 16:1 „Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar” şi Sara îi spune lui Avraam: „fă un copil cu Agar”. Când nu suntem în voia lui Dumnezeu, creşte numărul ispitelor. Ispita aceasta nu ar fi fost dacă Avraam nu ar fi mers în Egipt. Faci un pas greşit şi atâtea probleme vin după aceea. Dacă ar fi rămas în Canaan în timpul foametei şi nu i-ar fi urmat pe toţi acei oameni lumeşti în Egipt, s-ar fi scutit de multe probleme. Şi nu numai pe el. Ismael i-a făcut probleme lui Isaac şi apoi ,generaţie după generaţie, urmaşii lui Ismael au creat probleme copiilor lui Israel. Chiar şi astăzi copiii lui Ismael crează probleme, citiţi istoria Orientului Mijlociu, după 4000 de ani. Copiii lui Ismael au omorât creştini timp de 2000 de ani. Unde a început? De ce atâtea religii păgâne omoară creştini în Orientul Mijlociu? Totul a început cu plecarea lui Avraam în Egipt. Ştiţi câte probleme a cauzat la mii de oameni prin faptul că a făcut un pas greşit? Când un lider al lui Dumnezeu porneşte pe o cale greşită, afectează mulţi oameni. Diavolul întodeauna urmăreşte să conducă liderul pe o cale greşită doar puţin şi aceasta afectează mulţi oameni. De aceea trebuie să trăim zdrobiţi înaintea lui Dumnezeu.

Am arătat cum Avraam a avut această viaţă de urcuşuri şi coborâşuri. Tot Avraam, când Dumnezeu îi cere să-l aducă pe Isaac ca jertfă, el îl aduce. Uneori era pe vârful muntelui, alteori era jos în vale, la fel ca şi Moise. Uneori faţa îi strălucea de glorie, apoi se stingea, apoi din nou strălucea şi apoi iar se stingea. Am încercat să vă descriu o viaţă sub Vechiul Legământ. Nu am timp să vă descriu, dar dacă citiţi în cartea lui Iov, este exact la fel. Când Iov şi-a pierdut copiii şi afacerile într-o singură zi, a căzut jos şi s-a închinat lui Dumnezeu: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului lăudat”. Apoi el se îmbolnăveşte, îi cresc bube pe corp, până şi soţia îi spune să se sinucidă şi el spune: „Nu, Dumnezeu mi-a dat lucrurile bune şi trebuie să le accept şi pe cele rele”. Ce om! Şi dacă în cartea Iov ar fi fost numai aceste 2 capitole, ai crede că Iov a fost cel mai mare om care a trăit vreodată. Povestea se schimbă când ajungem la capitolul 3, unde Iov spune: „Doamne de ce m-ai lovit ca şi cum aş fi duşmanul Tău?”. Uneori era pe vârful muntelui, în capitolul 13 spune: „Chiar dacă Mă va omoî, eu mă voi încrede în Domnul”, dar în capitolul 14 coboară din nou şi se întreabă de ce Dumnezeu îi face aceste lucruri. În 18, din nou, Iov e sus „Răscumpărătorul meu e viu şi ,chiar dacă voi muri, într-o zi îl voi vedea faţa în faţă”. În capitolul 20 e jos, din nou. Este aceasta experienţa ta? Aceasta este o viaţă din Vechiul Testament. Dumnezeu a pregătit ceva mai bun pentru noi.

Să deschidem la 2 Corinteni 3:9-13 „Dacă slujba aducătoare de osândă, a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală; şi nu suntem ca Moise (varianta în engleză, în română ‘şi nu facem ca Moise’)”. Noi nu suntem ca Moise, noi nu avem un voal peste faţă. De ce şi-a pus Moise un voal peste faţă? Unii spun pentru că Moise nu dorea ca oamenii să se sperie de el, fiindcă îi strălucea faţa. Poate fi şi acesta un motiv. Faţa lui strălucea aşa tare, încât oamenilor le era frică să se uite la el şi acesta este motivul menţionat în Vechiul Testament. Dar aici Duhul Sfânt spune că mai era un motiv. Versetul 13, Moise îşi punea voalul pentru ca oamenii să nu vadă că strălucirea dispărea(varianta în engleză). Să presupunem că după o conferinţă ai o experienţă glorioasă. Şi toţi văd ce schimbare s-a produs. Dar după 3-4 zile descoperi că acea glorie a dispărut, iar începi să te enervezi, eşti ispitit din nou de pornografia de pe internet. Ce faci? Pui un voal ca ceilalţi să nu vadă, acoperi anumite zone din viaţa ta. Aşa era Moise. Dar acum, în Noul Legământ această mahramă este dată la o parte. Când cineva se întoarce la Domnul, mahrama este luată, versetul 16, şi nu mai trebuie să pun nici o mahramă peste nicio parte a vieţii mele. Nu mai trebuie să acopăr felul cum trăiesc acasă, nu mai trebuie să acopăr modul cum fac afaceri, peste conturi ca nu cumva oamenii să vadă lucrurile greşite pe care le faci. Acesta este Vechiul Legământ, în Noul Legământ mahrama a fost luată dacă te întorci la Domnul, versetul 16. Dacă nu te întorci la Domnul, trebuie să pui mahrama. Aici Domnul este Duhul Sfânt, versetul 17 „Căci Domnul este Duhul”. În întreaga Biblie, aici este singurul loc unde Duhul Sfânt este numit Domnul. În Vechiul Testament, Dumnezeu Tatăl este numit Domnul. În Noul Testament, Isus Cristos este numit de cele mai multe ori Domnul, dar într-un singur loc se spune că Domnul este Duhul Sfânt. Când te întorci la Duhul Sfânt, eşti botezat în Duhul Sfânt şi rămâi umplut cu Duhul Sfânt.

Cred că marea greşeală a fraţilor penticostali este că experienţa Duhului Sfânt este una singură. Cuvântul „botez” nu este de origine engleză sau română, ci grecească, însemnând „scufundat”. Ioan Botezătorul spunea: „Eu vă scufund în apă” şi la fel Domnul Isus vă va imersa în Duhul Sfânt. Botezul în apă este unul singur, nu se mai repetă. Eşti botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi gata, nu se repetă. Dar Duhul Sfânt este ca un râu care curge din ceruri şi când intru sub această cascadă, intră în inima mea şi apoi din inima mea spre alţii şi dacă nu rămân permanent sub această „cascadă”, după o vreme devin uscat. Voi continua să vorbesc în alte limbi, dar nu voi fi umplut cu Duhul Sfânt. Aceasta este marea tragedie.

Aţi citit în Vechiul Testament cum Duhul Domnului l-a părăsit pe regele Saul, dar el încă mai proorocea? Este foarte trist când vezi oameni care proorocesc după ce Duhul Sfânt i-a părăsit. S-a întâmplat, scrie în Vechiul Testament cum Saul proorocea după ce Duhul Sfânt l-a părăsit şi un duh rău a venit peste el. Trebuie să rămânem umpluţi cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt te poate părăsi şi totuşi să vorbeşti în limbi. Cum se poate aceasta? Dumnezeu nu ia înapoi darurile pe care le dă. Citim în Romani 11:29 „Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută”. Dumnezeu va lua ungerea, va lua harul, dar nu ia darurile. Cea mai clară dovadă este Diavolul. El are multe daruri supranaturale. Când le-a primit? După ce a devenit Diavolul sau atunci când era cel mai mare înger? Îţi poţi imagina ca Dumnezeu să-i dea daruri după ce a căzut? Nu, ci când era cel mai înalt înger şi Ezechiel 28 spune că era îngerul uns. Dumnezeu i-a dat atâtea daruri, încât într-o zi mândria a venit în inima lui şi apoi răzvrătirea, şi a fost aruncat. Într-un moment a devenit Diavolul, a pierdut ungerea, a pierdut favoarea lui Dumnezeu, dar nu şi-a pierdut darurile. Şi chiar dupa 6000 de ani vedem că încă are aceste daruri. Foarte periculos să ai încă darurile, dar să pierzi ungerea. Am văzut mulţi oameni aşa. Odată, la început erau unşi. Aveau daruri, ungere şi har. Şi acum văd că ungerea şi harul nu mai sunt, dar darurile sunt încă acolo. La fel ca şi regele Saul care mai profeţea. Eu resping aceste proorocii, pentru că simt că nu sunt de la Duhul Sfânt. Ei trăiesc într-o experienţă trecută a gloriei. Nu trăiesc în prezent. Ştiţi care e numele lui Dumnezeu? Nu „Am fost” sau „Voi fi”, ci „Eu sunt”. Nu există ungere la trecut, ci prezent. Trebuie să fiu umplut de Duhul Sfânt acum. Dacă ai făcut plinul la maşină în urmă cu 5 ani, acum nu mai merge. Avem mai multă atenţie cu maşina noastră decât cu inima noastră. Trebuie să fim umpluţi cu Duhul Sfânt în mod permanent.

Ne putem întreba de ce nu ia Dumnezeu darurile de la aceşti oameni care nu mai au ungerea? Să presupunem că tu ai un prieten bun şi în fiecare an îi faci un cadou de ziua lui şi după 10 ani se întoarce şi devine duşmanul tău. Ai merge la el acasă să-i ceri înapoi cadourile pe care i le-ai făcut? Nici măcar tu nu ai face aşa ceva şi nici Dumnezeu nu face aceasta. Dacă ţi-a dat darul vorbirii în alte limbi în urmă cu 10 ani, când ai fost botezat, El nu-l va lua înapoi. Poţi să vorbeşti în limbi, dar se poate să fi pierdut ungerea sau harul. Poţi să prooroceşti, să predici, chiar să vindeci bolnavii, dar ungerea să fi dispărut. De aceea citim în Matei 7:22 cuvinte surprinzătoare, dar le veţi înţelege acum. Nu spune „unii oameni” ci „mulţi oameni”. Mulţi înseamnă sute şi sute de predicatori, poate mii de predicatori care vor sta înaintea Domnului în acea zi şi vor zice: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău?”. Nu în numele lui Alah sau Krishna, ci în Numele lui Isus. „Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: “Niciodată nu v-am cunoscut”. Aceasta înseamnă că nu au avut niciodată o relaţie personală cu Isus. Cuvântul „cunoscut” este folosit în Vechiul Testament pentru relaţia dintre soţ şi soţie. Adam a cunoscut-o pe soţia lui Eva. Iacov şi-a cunoscut soţia. Dumnezeu mă cunoaşte, în Duhul este o relaţie intimă, la fel ca şi între soţ şi soţie. Este cea mai intimă relaţie şi Isus spune: „Eu nu am avut niciodată o astfel de relaţie cu tine, nu ai umblat cu Mine niciodată ca un soţ cu mireasa lui, tu te-ai dus şi ai predicat, ai făcut minuni, ai scos demoni, dar nu te-am cunoscut niciodată. Nu ţi-ai făcut niciodată timp pentru Mine. Erai tot timpul ocupat cu călătoritul, predicatul, cu o treabă sau alta. Acum poţi să pleci de la Mine pentru totdeauna, pentru că deşi ai făcut aceste minuni, ai trăit în păcat”. Credeţi cu adevărat aceste cuvinte ale lui Isus? Credeţi că e posibil să faci minuni şi apoi la sfârşitul vieţii să fii respins de Dumnezeu. Acesta este rezultatul unei experienţe Vechi Testamanentale ale Duhului. Să vă mai dau un exemplu, în 1 Samuel 10, pentru prima dată Saul se întâlneşte cu proorocul Samuel, care a rostit o proorocie pentru el, care s-a împlinit. 1 Samuel 10:6 „Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, şi vei fi prefăcut într-alt om” şi această proorocie s-a întâmplat. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. Era un om foarte smerit, când au dorit să-l facă rege, el s-a ascuns, dar citim în 1 Samuel 18:10 că într-o zi Duhul lui Dumnezeu l-a părăsit şi peste el a venit un duh rău şi a înnebunit. Dorea să-l omoare cu suliţa pe tânărul David, cel uns de Dumnezeu. Se poate întâmpla, un om care odată a fost umplut cu Duhul Sfânt şi apoi Duhul să se depărteze şi un duh rău să vină peste el. Dar încă 10 ani după aceea a fost împărat în Israel. Un om poate fi un lider chiar după ce Duhul lui Dumnezeu l-a părăsit. Văd aceasta în multe biserici, la mulţi păstori. Când am părtăşie cu ei, îmi dau seama ca nu mai au ungere. Acum 10 ani au făcut lucruri măreţe, dar acum nu mai umblă cu Isus. Nu mai văd în ei umilinţă, care este semnul principal al omului lui Dumnezeu. A devenit mândru şi nu mai e omul acela smerit şi de rând, cum era în urmă cu 10 ani. A devenit mândru, pentru că l-a folosit Dumnezeu.

Este o viaţă minunată în Noul Legământ şi nu mai trebuie să aveţi experienţele de care am vorbit. Să ne plecăm capetele şi dacă Dumnezeu a vorbit inimii tale, singurul lucru pe care Dumnezeu ţi-l cere este să fii cinstit. Nu trebuie să-i faci nicio promisiune lui Dumnezeu că nu vei mai face un lucru sau altul, pentru că vei spune minciuni, promisiuni pe care nu le vei putea păstra. Fii doar sincer şi spune: „Doamne, am eşuat, este ceva din viaţa de creştin ce nu am împlinit, dar îmi doresc, tânjesc după o viaţă în care râuri de apă vie să curgă din inima mea”. Poate unii aţi avut o ungere cu câţiva ani în urmă, pe care astăzi nu o mai aveţi, azi trăieşti din reputaţie şi nu din ungere. Este teribil să trăieşti din reputaţie, oamenii să te respecte pentru ceea ce ai fost şi nu pentru ungerea lui Dumnezeu.

Pocăieşte-te, întoarce-te, spune: „Doamne, vreau să mă întorc la Tine chiar acum, nu vreau să trăiesc din respectul oamenilor, nu vreau să trăiesc din reputaţia pe care mi-am creat-o de-a lungul anilor, îmi doresc ungerea Ta, Doamne, nu părerile oamenilor. Doamne întâlneşte-te din nou cu mine, schimbă-mi viaţa complet. În numele Domnului Isus. Amin”