Te rog cercetează-mă Tu!
Tu vezi ce e-n inima mea.
De mult ochiul Tău mă văzu
/:Când plin de-ndurare din
greaua pierzare
M-a scos mâna Ta.:/

Tu vezi, o, Isus, starea mea.
Tu ştii şi cât sunt de greşit.
Tu ştii şi ispita-mi cea grea;
/:În faţa Ta totul, în faţa Ta totul
E descoperit.:/

Şi cine vreodată-ar putea
Să-mi şteargă păcatul cumplit
Şi-o inimă nouă să-mi dea?
/:Găsi-voi vreodată, în chiar
lumea toată
Un om sfânt, smerit?:/

O, Tu, numai Tu eşti preasfânt!
Auzi deci adâncu-mi suspin!
Căci vreau cât voi fi pe pământ
/:Întreaga mea viaţă, întreaga
mea viaţă
Doar ţie s-o-nchin!:/