Te cheamă cerul să vii
Te-aşteaptă în prag îngerii
Te-aşteaptă să-mbraci haine noi
De ce mai stai? De ce nu vii?
Te zbaţi şi te lupţi să aduni
Dar totu-i nimic şi minciuni
Şi singur te-nşeli că aici poţi trăi
Fericit, din belşug
Un abur ce trece, un fum
Un fulger e viaţa, un scrum
Cu lanţuri o legi de trecut
Şi mergi spre iad, fiu pierdut…
Refren:
Te cheamă cerul ca să vii
Te strigă sfinţii că întârzii
Te-aşteaptă-n prag, te strigă-n cor
De ce n-auzi chemarea lor?
Nu vrei nicicum să le răspunzi
Cauţi mereu să te ascunzi
Alergi grăbit şi lupţi din greu
DAR NU POŢI FUGI DE DUMNEZEU!
Şi tot ce aduni, omule
Atât cât trăieşti pe pământ
Sunt aburi, frânturi de vânt
Simple iluzii – şi-atât…..
Păcatul ce tu îl accepţi
În tine te-a îngropat
Şi mersul tău l-ai lăsat
De funii vinovate legat.
Nu poţi fugi de Dumnezeu
Oricât ai vrea şi ai dori
În orice loc privirea Sa
Te va găsi, te va vedea
Nu poţi fugi de Dumnezeu
Oricât de mult ai încerca
Însă acum poţi spune: ”DA!”
PRIMEŞTE-L AZI ÎN VIAŢA TA!