Puteri de necrezut le are-n sine dragostea,
Înseninează frunţi şi voie bună dă doar ea.
Să rabzi, să te jertfeşti, să ierţi când alţii îţi greşesc;
Puteri de necrezut le are-n sine dragostea.
Iluzii multe, mari, îşi face-adesea dragostea,
Nu-s văi sau munţi prea mari, de netrecut, în faţa sa.
Când totul pare greu doar ea speranţă poate da;
În suflet de copil îşi face casă dragostea.
Credinţa va-nceta şi ştiinţa va avea sfârşit,
Dar dragostea va sta, doar ea va fi în infinit,
Căci ea-i din Dumnezeu şi El în veci ca Domn va sta;
Când toate s-or sfârşi va fi doar una –
DRAGOSTEA.