{mgmediabot2}path=download/Psalmi/Psalmul 104.mp3|width=700|height=200|link=download/Psalmi/Psalmul 104.mp3{/mgmediabot2}
Psalmul 104
1 | Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie! |
2 | Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. |
3 | Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vântului. |
4 | Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori. |
5 | Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina. |
6 | Tu îl acoperisei cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi, |
7 | dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă, |
8 | suindu-se pe munţi şi pogorându-se în văi, până la locul, pe care li-l hotărâsei Tu. |
9 | Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul. |
10 | Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi. |
11 | Tu adapi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici. |
12 | Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri. |
13 | Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pământul de rodul lucrărilor Tale. |
14 | Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană: |
15 | vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima. |
16 | Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El. |
17 | În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi; |
18 | munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri. |
19 | El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună. |
20 | Tu aduci întunericul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare; |
21 | puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana de la Dumnezeu. |
22 | Când răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor. |
23 | Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, până seara. |
24 | Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale. |
25 | Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari. |
26 | Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei. |
27 | Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. |
28 | Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale. |
29 | Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărâna lor. |
30 | Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite, şi înnoieşti astfel faţa pământului. |
31 | În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! |
32 | El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă. |
33 | Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi. |
34 | Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul. |
35 | Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul! |