Privilegiile Noului Testament pentru noi – Zac Poonen

În Matei 6:9 Isus ne-a învăţat să ne rugăm “Tatăl Nostru care eşti în ceruri“. Israeliţii nu-L puteau niciodată numi pe Dumnezeu, Tatăl lor. Acest titlu a fost introdus pentru prima dată de către Isus. Acesta a fost titlul pe care Isus Însuşi l-a folosit constant în propria Sa comunicare cu Tatăl Său ceresc . Noi nu realizăm ce privilegiu avem în al numi pe Dumnezeu, Tatăl nostru.

În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a învăţat pe evrei despre sfinţenia de neatins prin punerea unui văl în templu, o perdea în spatele căreia era cel mai sfânt loc, unde locuia El. În acest loc nu putea intra nici un om, în afară de marele preot, o dată pe an. Dacă ai fi mers la acei evrei de acum 2500 de ani şi le-ai fi spus că într-o zi, Dumnezeu va deschide o cale ca oricine să poată intra în prezenţa lui liber, ei ar fi considerat acest lucru ca fiind imposibil.
Totuşi, acesta este privilegiul care ne este oferit azi sub noul legământ. Perdeaua este acum ruptă, astfel încât avem libertate de acces direct în prezenţa Tatălui, şi putem să-l numim “Tată“. Trebuie să citim Vechiul Testament dacă dorim să apreciem suficient privilegiile noului legământ.

Este minunat să vedem inima de tată a lui Dumnezeu în parabola fiului risipitor. Fiul se întoarce după ce a risipit bunurile tatălui său şi a ruinat numele acestuia. În momentul în care tatăl îl vede, aleargă să-l îmbrăţişeze. Aici vedem o imagine a lui Dumnezeu Tatăl. Este singurul loc în Biblie în care Dumnezeu este portretizat ca alergând – şi aceasta pentru a îmbrăţişa un păcătos care se căieşte (Luca 15:20)!

Astfel a fost descris Dumnezeu oamenilor de către Isus. A vrut să elimine din mintea lor conceptele greşite despre Dumnezeu, concepte generate de învăţătura scribilor şi a Fariseilor.

După înviere, când Maria Magdalena l-a întâlnit pe Isus în afara mormântului, Isus i-a spus : “Voi urca la Tatăl meu şi tatăl vostru” (Ioan 20:17). Prin moartea şi învierea lui Cristos, discipolii lui au ajuns într-o relaţie cu Dumnezeu, care nu existase niciodată înainte. Acum puteau să-L numească pe Dumnezeu propriul lor tată. Aşa cum un copil poate sta în poala tatălui Său, omul poate fi acum la fel de intim cu Dumnezeu. Mulţi oameni au ideea greşită că Dumnezeu Tatăl este o persoană foarte strictă şi că doar Isus îi iubeşte. Aceasta este o denaturare satanică a adevărului. Dragostea Tatălui l-a trimis pe Isus pentru a ne salva din pacatele noastre. Isus le-a spus discipolilor Sai: “Tatăl Însuşi vă iubeşte” (Ioan 16:27). De asemenea, El le-a spus că Tatăl a hrănit păsările şi a îmbrăcat florile, astfel cu siguranţă El va avea grijă si de ei. Nu era necesar ca aceştia să fie nerăbdători, pentru că Tatăl ştia toate nevoile lor (Matei 6:26-34).

De asemenea, El le-a spus că, dacă părinţii pământeşti au ştiut cum să dea daruri bune copiilor lor, Tatăl lor ceresc cu siguranţă va da lucruri bune copiilor Lui.(Matei 7:11).

Aţi putea spune că toate acestea sunt foarte elementare. Totuşi, de multe ori când venim la Dumnezeu în rugăciune noi nu prea credem că Dumnezeu ne va acorda răspuns la cerere, pentru că nu suntem siguri de grija Lui părintească, tandră şi iubitoare pentru noi. Astfel îl limităm pe Dumnezeu prin necredinţa noastră. Tu chiar crezi că, atunci când te rogi, vorbeşti cu un Tată iubitor care se bucură să te audă şi Căruia îi pasă de tine?

Unii au sentimentul că Dumnezeu îi va auzi doar în cazul în care sunt sfinţi maturi. Ce se întâmplă în cazul unui tată pământesc? Dacă el are un număr de copii, îşi ascultă fiul de 20 de ani mai mult decât pe fiica sa de 3 ani? Îi spune fetiţei lui: “Eşti prea tânără pentru a vorbi cu mine, nu te pot asculta?” Cu siguranţă nu. De fapt, tatăl mai degrabă îl ascultă pe cel mai tânăr copil decât pe cei mai mari. Chiar aşa este şi cu Dumnezeu.

El a zis: “Toţi mă vor cunoaşte (ca Tată), de la cel mai mic(mai tânăr), până la cel mai mare (mai bătrân)” (Evrei 8:11). Observaţi că cei mai tineri sunt menţionaţi primii! Chiar dacă te-ai născut din nou, doar ieri, poţi veni la Dumnezeu cu curaj spunându-I, “O Doamne, Tu eşti tatăl meu, eu sunt copilul Tău, şi astfel am dreptul să vorbesc cu tine.” Acesta este modul în care I-a încurajat Isus pe discipolii Săi să se roage lui Dumnezeu.

De fiecare dată când ne rugăm trebuie să-L abordăm pe Dumnezeu ca pe un tată care ne iubeşte, îi pasă şi este interesat de noi. Numai astfel poate fi generată credinţa; fără credinţă nu ne foloseşte la nimic să ne rugăm. Dumnezeu este un Dumnezeu bun. El se bucură să dea daruri bune copiilor Săi. Biblia spune în Psalmul 84:11, că “…nu lipseşte de nici un bine pe cei care duc o viaţă fără prihană.” În Psalmul 37:4 spune, “Domnul să-ţi fie desfătarea şi el îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” Aceste promisiuni din Vechiul Testament sunt aprobate, confirmate şi amplificate de către Isus în Noul Testament, împreună cu alte multe promisiuni.

Aceasta este baza pentru credinţa noastră – recunoasterea conştientă a lui Dumnezeu ca Tatăl nostru iubitor.