„CAUTĂ BISERICA ÎN CARE POŢI AVEA O RELAŢIE
CU DUMNEZEUŞI CU FRAŢII DE CREDINŢĂ”
Frământările mele au început în biserica ortodoxă. Acolo am cântat în corul bisericii cinci ani şi era o căutare după Dumnezeu. Sigur că Dumnezeu lucrează aşa cum vrea El şi probabil după structura noastră a fiecăruia. Îmi venea greu să mă dezlipesc de o confesiune, de o religie, şi Dumnezeu a trebuit să lucreze mult ca să înţeleg că acest lucru nu are nici o importanţă. Am înţeles că Hristos a murit pentru mine şi că acest lucru nu se întâmplă într-o biserică şi că până la urmă confesiunile sunt inventate şi lucrul acesta m-a eliberat. Eu am avut harul să intru în biserica Harul pe fondul acestor frământări care m-au ajutat. Dar este mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu ştia că acuma este momentul potrivit ca să intru acolo. Căutarea mea a fost în fel şi chip, m-am lovit de foarte multe ziduri şi de multe ori nu am înţeles ce se întâmplă. Dar am spus „Doamne dacă Tu exişti, eu vreau să văd lucrul acesta mai mult decât doar la nivelul minţii” Pentru ca la nivelul minţii eu citeam şi nu vedeam nici un fel de atingere a lui Dumnezeu, dar El ştia că sunt sensibilă.
Am o fiică care are 19 ani şi după ce şi-a dat examenul de capacitate a fost într-o tabără creştină cu grupul Continental şi acolo Dumnezeu a lucrat la inima ei, a schimbat mintea ei, a schimbat-o în totalitate. Am trimis un copil într-o tabără şi după o lună am primit un cadou minunat, un copil transformat. Vreau să vă spun că fiica mea a fost un copil deosebit de cuminte întotdeauna, dar în luna aceea Dumnezeu a născut-o din nou pentru El. Şi când am văzut aceasta am spus: „Doamne, dar eşti adevărat”. Am învăţat de la fiica mea despre această naştere din nou.
Eu mergeam la biserica ortodoxă dar nu puteam să citesc Biblia, era foarte greu pentru mine. Lucram la o bibliotecă, eram bibliotecară, am citit atâtea cărţi şi mi-au plăcut dar nu puteam să înţeleg Biblia, eram revoltată, nu ştiam cum să o citesc. Nu am înţeles niciodată că nu m-am apropiat aşa cum trebuie de ea, trebuia să-l las pe Dumnezeu să lucreze. Eu judecam fiecare cuvânt. Pentru lucrurile duhovniceşti trebuie o judecată duhovnicească.
Pe fondul acestor frământări Dumnezeu a îngăduit unele încercări în familia noastră. Fratele meu s-a îmbolnăvit, avea o formă foarte agresivă de cancer. Nu se ştia care va fi rezultatul. În momentul acela am înţeles că cu Dumnezeu nu te joci. Atunci am învăţat să mă rog, nu m-a învăţat nimeni. Am stat pe genunchi şi m-am rugat şi am plâns şi uneori poate că erau cuvinte nearticulate, nici nu ştiu ce am spus, dar duhul meu striga către Dumnezeu şi Dumnezeu s-a îndurat. Am făcut o promisiune către Dumnezeu şi am spus: „ Doamne dacă Tu îl vindeci şi îl aduci acasă sănătos (el are soţie şi un copil), eu că mă dus la o biserică unde pot să-mi dezvolt relaţia cu Tine. Şi vreau să spun că după mine nu are importanţă în ce biserică te duci, dar să fie o biserică în care să poţi avea o relaţie personală cu Dumnezeu, care să te ajute să trăieşti ce spune Dumnezeu, ce spune Scriptura. Dacă se întâmplă aşa în biserica ta rămâi acolo, dacă nu caută oameni care caută sfinţenia, care nu sunt mulţumiţi. Nu avem cum să fim mulţumiţi într-o lume murdară te murdăreşti tot timpul şi ai nevoie de fraţi puternici care să te ridice. Aceasta am găsit eu într-un grup din Biserica Baptistă Nr. 1 din Zalău. Am găsit fraţi care Îl caută pe Dumnezeu, care L-au găsit pe Dumnezeu, fraţi care vor să umble cu Dumnezeu în fiecare zi.
Au fost apoi momente în viaţa mea pe care nu le pot explica, aceste momente se trăiesc. Pentru cei care vor să-L cunoască pe Dumnezeu eu pot să le spun că am experimentat faptul că El e viu, că este acelaşi, că este adevărat, că El mai face minuni.
La un an de zile mama mea, care are 61 de ani acum, s-a botezat. S-a supărat foarte rău când am făcut eu pasul acela dar la un an de zile s-a întâmplat minunea şi cu ea. Sigur ne-am rugat, s-a rugat familia mea, fiica mea, biserica. Şi după un an, ea care afirma că în nici un caz nu-şi lasă confesiunea, pe care de fapt nu o avea, ea se născuse greco-catolică, după un an s-a botezat. Ea l-a găsit pe Dumnezeu. Cine îl caută îl găseşte. Şi mama este fericită că ea l-a găsit, citeşte Biblia şi se bucură, are o relaţie vie cu Dumnezeu, a învăţat în doi ani cât nu a învăţat o viaţă întreagă. Înveţi în fiecare zi . Acesta e miracolul să trăieşti prin puterea Duhului Sfânt nu prin puterea ta. Sunt atâtea lucruri în viaţa mea care nu îmi plac mie cum să-i placă lui Dumnezeu. Dar El mă ajută să trăiesc, El desăvârşeşte ce a început. Promisiunile Lui sunt pentru noi, pentru fiecare care crede. Pe tărâmul acesta se păşeşte prin credinţă. Nu este altă soluţie. Crezi şi păzeşti, faci următorul pas. Totul este prin credinţă