2008-01-10

Camelia Lorincz

GRUPUL DE RUGĂCIUNE,
PRIMA ÎNTÂLNIRE CU DUMNEZEU
 
Din primele clipe lacrimile şiroiau pe faţa mea
 
Provin dintr-o familie de ortodocşi. Cu aproximativ un an în urmă eram în lume, făceam parte dintr-o trupă de dansuri. Din pricina unui scandal nu vorbisem cu tatăl meu de aproape doi ani, deşi trăiam sub acelaşi acoperiş. Alegerea greşită a prietenilor m-a aruncat într-un coşmar, am început să adopt un mod de viaţă libertin crezând că îmi oferă libertatea de a face tot ceea ce doresc în viaţă. Nu mă gândeam la Dumnezeu decât ocazional. Într-o zi, fratele meu Cristi a fost invitat de un prieten la grupul de rugăciune pe care îl făceau cei din Biserica Harul şi a mers acolo. Fiind foarte cercetat acolo, când a ajuns acasă, a simţit nevoia să povestească cuiva ceea ce a văzut, ce a simţit. Şi acea persoană am fost eu. A început să povestească şi eu la un moment dat l- am întrebat: „Măi Cristi, nu crezi pocăiţii aceea te-au prostit, te-au înnebunit?” Eram foarte mirată de el pentru că el era şeful unei grupări de mafioţi din Zalău, şi de aceea eram foarte mirată de ceea ce spunea el. M-a chemat şi pe mine şi mi-a spus: „Camelia, vino şi tu data viitoare, şi dacă o să-ţi placă o să mai mergem, dacă nu, nu o să mai mergem”. Şi am spus: „Bine măi Cristi, o să mergem”. A trecut o săptămână, două, trei şi eu aproape că am şi uitat de ceea ce mi-a propus el. Dar el a ştiut că nu mă poate duce cu forţa, nu poate decât să se roage Domnului şi să aştepte.
A început să se roage Domnului pentru mine şi în scurt timp a văzut mâna Domnului. A venit ziua când Domnul m-a dus şi pe mine acolo. La jumătatea drumului am avut ezitări, am spus nu mă mai duc, nu mai continui, mă duc înapoi acasă. Dar simţeam cum ceva de la spate, mă împinge să merg înainte, nu-mi dădeam seama ce se întâmplă, dar peste câteva zile, mi-am dat seama că era mâna Domnului. Am ajuns acolo la grupul acela de rugăciune, şi din primele clipe, lacrimile au început să se înşiruie pe obrajii mei, pe faţa mea. La un moment dat câţiva dintre fraţi şi-au întins mâinile peste mine şi au început să se roage, să se roage cu atâta foc pentru mine şi atunci cercetarea a fost şi mai profundă. Au început să se roage pentru mine, iar gândul meu a început să sară direct la mama care zăcea acasă   într-un pat bolnavă. Am început să mă rog cum nu m-am rugat niciodată până în acel moment, pentru mama mea şi pentru mine. Am zis în inima mea: „Doamne, dacă exişti, fă ca mama mea să se ridice din pat”. Şi peste câteva zile am văzut mâna Domnului la lucru. Mama mea a început să umble din nou. Această minune m-a copleşit şi am început să frecventez aceste grupuri de rugăciune.
 
Domnul rupea legăturile păcătoase şi punea în inima mea dorinţe sfinte
 
 Pe parcurs, Domnul rupea legăturile păcătoase, simţeam cum ele se rup. Domnul a început să pună dorinţe sfinte în inima mea, iar una dintre ele era să mă umple cu Duhul Lui cel Sfânt. Nu ştiusem până atunci că există Duhul Sfânt sau că există prorocii, că Domnul foloseşte pe oamenii Lui.
 A venit momentul când Domnul mi-a vorbit şi mie. Şi spunea printre altele aşa: „Blestemul care a fost adus prin cel care trebuia   să-ţi întindă mâna va fi nimicit prin fiinţa ta dacă eşti gata să vii la Mine”. Voiam să mă botez, dar în inima mea aveam aşa o frică de ceea ce s-ar putea întâmpla după ce voi încheia legământul cu Domnul.
Cum vă spuneam, una dintre dorinţe era să mă umple cu Duhul Lui Cel Sfânt. Într-o seară venind de la studiu biblic, cu câţiva dintre tineri, ne-am oprit prin parc. Acolo am început să cântăm, dar la un moment dat a început să plouă, iar una dintre fete ne-a invitat la ea acasă. Am acceptat invitaţia şi ne-am dus şi am mai luat cu noi pe cineva pe care l-am întâlnit pe drum. Cam pe la zece am fost acolo şi am început să cântăm, să mărturisim şi să citim din Biblie. Nu ştiam noi prea multe, dar am făcut ceea ce vedeam la acel grup de rugăciune. La ora 23 ne-am propus că ne rugăm pentru ultima dată şi apoi mergem spre casele noastre. Cam pe la ora 23 ne-am pus pe genunchi şi am început să ne rugăm. Dar se părea că genunchii mi s-au lipit de covorul acela. Dorinţa ca Domnul să mă umple cu Duhul Sfânt în acele momente se mărea din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mult şi am început să-i spun Domnului: „Doamne, eu nu mă mai ridic de aici de pe genunchi până nu mă umpli cu Duhul Sfânt”. Şi în acea noapte am încheiat primul meu legământ cu Domnul! Domnul m-a umplut cu Duhul lui cel Sfânt.
Dar în acea perioadă îi promisesem Domnului două lucruri „Doamne, dacă mă umpli cu Duhul Sfânt îţi promit că după ce voi ajunge acasă mă voi împăca cu tatăl meu. Şi îţi mai promit un lucru. La primul botez mă voi boteza şi eu. Am mers acasă şi m-am împăcat cu tatăl meu. După o săptămână de la botezul cu Duhul Sfânt am încheiat legământul cu Domnul în apă. Am luat-o înaintea fratelui meu iar după trei luni a încheiat şi fratele meu legământul cu Domnul.
 
Dumnezeu a promis, şi rudele se convertesc!
 
În tot acest timp mă luptam în rugăciune pentru mama mea. Domnul atunci când îmi spunea „Blestemul care a fost adus prin cel care trebuia să-ţi întindă mâna va fi nimicit prin fiinţa ta dacă eşti gata să vii la mine. Lanţul blestemului se poate rupe prin tine”. Nu prea ştiam în acele momente ce vrea să-mi spună Domnul. Dar după câtva timp am înţeles. Blestemul a fost adus prin cel care trebuia să-mi întindă mâna, adică prin tatăl meu. În tot acel timp cât urma Cristi să încheie legământul cu Domnul, eu mă luptam în rugăciune pentru mama mea. Mama mea era stăpânită de nişte duhuri de vrăjitorie şi am înţeles de ce blestemul a fost adus prin tatăl meu. De la bunica mea, mama tatălui meu, moştenea mama îndeletnicirea cu vrăjitoria. Am început să mă rog cu fratele meu pentru mama. Spuneam: „Puterea Ta este mai mare decât a celui rău, Doamne ne-ai promis”. Te rugăm lucrează Tu. Şi după o lună de la botezul fratelui, meu a încheiat mama mea legământul cu Domnul.
A fost aşa o mare bucurie, o mare minune pe care Dumnezeu o lucra în casa noastră. Tot atunci, împreună cu mama s-a botezat şi mătuşa mea. Ţin minte că înainte de a mă boteza am trecut pe la mătuşa mea şi am chemat-o la biserică, am invitat-o la botezul meu. Dar ea era aşa de furioasă pe mine şi îmi reproşa: „De ce îţi schimbi religia, de ce aşa de tânără, de ce ai luat hotărârea aceasta?”.
Iar atunci în inima mea s-a stârnit o dorinţă: „Să mă rog pentru mătuşa mea, ca Domnul să-i deschidă ochii aşa cum mi-a deschis şi mie şi s-o aducă la acel grup de rugăciune. Şi în luna decembrie 2004, cu o zi înainte de a cânta la Casa de Cultură, a fost o lucrare profetică, că toţi aceea care vom cânta la casa de Cultură dacă vom ţine în aceea zi post, Dumnezeu va face ca toţi cei invitaţi să vină acolo. Am zis atunci: „Doamne, mă încred în promisiunile Tale”. De multe ori am invitat-o pe mătuşa până în acel moment şi niciodată nu a venit, dar în ziua aceea când am ţinut post, şi m-am încrezut în promisiunile Domnului, am invitat-o şi pe mătuşa mea acolo şi ea a venit. A fost atât de tare cercetată, încât a spus că vrea să se boteze şi ea. Şi a încheiat legământul cu Domnul în luna februarie, împreună cu mama mea.
 Soţul ei se împotrivea foarte tare. Întotdeauna când o conducea la biserică cu maşina, o lăsa afară şi el mergea înapoi spre casă. Am început să ne rugăm pentru el. Şi în ziua botezului ei, a venit şi soţul ei, adică unchiul meu, şi a fost atât de cercetat încât a spus: „Când se face primul botez?”.
A fost aşa o mare bucurie pentru noi, să vedem răspunsul Domnului, mâna Lui la lucru, ne-a întărit aşa de mult. Continuăm să ne încredem în promisiunile Lui!