M-ai regăsit când eu, pierdut în lume,
Mă răstigneam pe-altarele de lut,
Când prăbuşit gemeam în neputinţă,
Când poftele fărâmă m-au făcut.
Refren:
Tu m-ai cules din pulbere, cu harul,
Ca să mă-mbraci cu dragostea dintâi.
Şi mi-ai şoptit: “Tu eşti mărgăritarul,
În dragostea Mea pururi să rămâi”.
Astăzi alerg pe-această strâmtă cale,
Să urc acolo sus la dreapta Ta.
Să trec prin noaptea biruinţei Tale,
Prin noaptea ce se cheamă Golgota.
Şi dacă azi mai cad sub greul crucii
Şi mă pândesc ispite în ascuns,
Şi-atunci eu mulţumiri Ţi-aduc, Isuse,
Căci harul Tău îmi este îndeajuns.