Disponibilă în limbile română şi engleză
Titlul cărţii în limba engleză este: Woman, why are you weeping?,
postată pe pagina de WEB: http://www.cfcindia.com/
Drept de autor – Dr. Annie Zac Poonen (2001)
Această carte este sub incidenţa dreptului de autor pentru a preveni abuzurile.
Este interzisă retipărirea sau traducerea acestei cărţi fără permisiunea scrisă a autorului.
Sunt permise totuşi descărcarea şi tipărirea acestui material
în condiţiile în care se va utiliza pentru distribuţia
GRATUITĂ, în condiţiile în care NU se vor face
MODIFICĂRI, în condiţiile în care vor fi menţionate
NUMELE ŞI ADRESA AUTORULUI
şi în condiţiile în care această notă de drept de autor
este inclusă în fiecare listare.
Pentru mai multe informaţii privind ediţia în limba română, vă rugăm să contactaţi:
Editura ALFA SOFTWARE Zalău, Judeţul Sălaj, ROMÂNIA
450098 – Zalău, Str. Simion Bărnuţiu, Nr. 1, Bl. A27, Parter
Telefon/Fax: +40-260-662.112 sau 612.777
E-mail: [email protected]
Web: harulzalau.ro
sau, direct autorul:
Zac POONEN
16 DaCosta Square,
Bangalore – 560084, India
Webpage: http://www.poonen.org/zac
sau
Christian Fellowship Centre
40 DaCosta Square
St. Thomas Town
Bangalore – 560084, Karnataka, India
Phone: +91-80-25477103, Fax: +91-80-41251291
Webpage: www.cfcindia.com
Textele biblice sunt scrise între ghilimele, cu caractere
italiceşi sunt citate din versiunea Dumitru Cornilescu.
Celelalte citate biblice, care nu sunt scrise cu caractere italice,
sunt parafrazări contextuale utilizate de autor (Nota trad.).
Zac POONEN
Femeie, de ce plângi?
O CARTE PENTRU TINE
Femeia a fost binecuvântată de Creatorul ei cu o natură emotivă, sensibilă. Ea este capabilă de sentimente adânci şi are o calitate rară de a înţelege problemele oamenilor. Astfel, ea este capabilă să aline durerea altora cu compasiune şi afecţiune.
Însă, această sensibilitate este şi cauza multor probleme din viaţa ei. La fel ca ceilalţi, şi ea are parte în viaţă de evenimente tragice; iar în acele situaţii ea însăşi are nevoie de ajutor!
Unele femei plâng săptămâni în şir, crezând că îşi vor putea îneca amărăciunile în marea lacrimilor lor. Altele plâng în tăcere şi sunt prăbuşite sub greutatea necazurilor lor. Multe femei păstrează în sufletul lor cicatricele emoţionale ale suferinţelor din trecut, mult timp după ce problemele lor au fost rezolvate.
Însă, durerile şi încercările pot fi schimbate spre binele nostru – cu un scop suveran. Dumnezeu care ne iubeşte atât de mult, permite încercări în vieţile noastre. Încercările pot forma caracterul nostru. Ca şi pomul de santal, care lasă mireasma sa pe securea care-l taie, o femeie poate fi o mireasmă pentru mulţi (chiar şi pentru cei care îi fac rău) prin ceea ce a dobândit de la Dumnezeu în suferinţele ei. Ca să devii o femeie a lui Dumnezeu, trebuie să fii pregătită să înfrunţi multe încercări, dar nu permite acestor încercări să te copleşească.
Multe din prietenele mele au trecut prin mari suferinţe şi încercări. În unele dintre aceste cazuri, nu am fost capabilă să înţeleg adâncimile suferinţelor lor. Însă, acordându-le timp, ascultându-le problemele, discutând cu ele, scriindu-le, şi fiindu-le o prietenă adevărată – toate acestea, m-au îmbogăţit imens. Am descoperit că putem deveni persoane mai bune, dacă învăţăm să răbdăm corect suferinţa. Noi primim o educaţie unică în şcoala suferinţei. Răsplata finală este un caracter asemenea lui Hristos.
„Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul” (Iov 23:10)
Însă, acelaşi foc care pentru aur are un efect purificator, pentru lut, în schimb, are un efect de împietrire. Femeia, de asemenea, poate fi împietrită prin suferinţele ei şi să-şi trăiască viaţa în nesfârşite plângeri împotriva altora şi, de asemenea, împotriva lui Dumnezeu!
Aproape toate încercările şi suferinţele noastre sunt evenimente asupra cărora nu avem nici un control. Însă, Domnul poate să le întoarcă spre binele nostru făcând să se producă ceva bun înlăuntrul nostru. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său (Romani 8:28).
Isus întâmpină femeile astăzi, aşa cum a întâmpinat-o pe Maria Magdalena când plângea la picioarele Lui în ziua învierii. El ne întreabă şi astăzi aceeaşi întrebare: „Femeie, de ce plângi?”.
„El ştie ce cale am urmat” (Iov 23:10); (tradus din engleză, versiunea Living Bible: „El cunoaşte fiecare detaliu a ceea ce ni se întâmplă“). El nu este ignorant.
Apoi ne întreabă: „Pe cine cauţi?”
Care va fi răspunsul nostru? Vom fi capabili să spunem sincer, “Doamne, pe Tine te caut în mijlocul încercărilor mele. Numai Faţa Ta tânjesc să o văd printre lacrimile mele”.
Cât de insuficientă este mângâierea pe care o primim de la oameni. Mai bine haideţi să privim la Isus.
Chiar şi mama lui Isus, care plângea, a găsit mângâiere la El în timp ce El era răstignit pe cruce. El a pregătit o casă unde să locuiască ea şi i-a spus lui Ioan să-i poarte de grijă.
La fel este şi astăzi grija pe care ne-o poartă El, fiecăruia dintre noi. Haideţi să ne găsim liniştea în această îngrijire a Lui.
Bangalore
Annie Zac Poonen
CUPRINS
DUMNEZEU VA FI CU TINE PRIN VALEA UMBREI MORŢII
NUMELE LUI DUMNEZEU VA FI GLORIFICAT CÂND TU EŞTI PERSECUTATĂ
DUMNEZEU TE VA SCĂPA DE SUFERINŢELE PĂMÂNTEŞTI
DUMNEZEU TE VA ATRAGE LA EL PRIN ÎNTRISTĂRI DUPĂ VOIA SA
DUMNEZEU ARE UN PLAN CHIAR ŞI ÎN SUFERINŢA TA FIZICĂ
LUI DUMNEZEU ÎI PASĂ DE FEMEILE CARE PLÂNG
„Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru” (Ioan 20:17).
Lucrând ca medic, am întâlnit multe femei care obişnuiau să-şi abandoneze bebeluşii în spital dacă aceşti nou-născuţi erau fetiţe! Mamele dispăreau fără să-şi plătească factura. Erau sărace şi dezamăgite de faptul că au născut fete despre care credeau că le vor fi o povară pentru tot restul vieţii. În India, sistemul mizerabil al obligativităţii zestrei provoacă atâtea probleme în toate părţile ţării, în special fetelor sărace. Acele mame au simţit că fetiţele lor nou-născute ar avea şansă la o viaţă mai bună dacă ar fi lăsate într-un spital creştin sau într-un orfelinat, decât dacă le-ar duce în satul lor. Ar fi posibil ca din orfelinat, vreo persoană bogată să le adopte fetiţa. Iar într-un orfelinat creştin, şansele ca fetele să fie abuzate de bărbaţi erau mult mai scăzute.
În secţia mea de chirurgie se afla o fetiţă drăguţă, în vârstă de doi ani, care nu avea nume, niciodată nu zâmbise, niciodată nu vorbise, abia plângea şi chiar refuza să mănânce. Ea a fost găsită la porţile spitalului de către un asistent social. Fetiţa părea să fie inteligentă, dar privind în ochii ei plini de patos, puteai doar să-ţi imaginezi ce orori avusese deja de înfruntat în scurta ei viaţă pământească. Toţi cei care lucram în acea secţie o plăceam şi ne străduiam s-o înveselim. De obicei, fetele care erau atât de mici erau trimise într-un orfelinat creştin. Ea era pacienta mea şi de aceea, când şi-a revenit, eu, împreună cu nişte prieteni creştini, am aranjat să fie trimisă la un orfelinat creştin cu renume.
De-a lungul anilor, obişnuiam să mă interesez de ea, ocazional, şi chiar m-am rugat pentru ea, din când în când. Apoi, într-o zi, cu 30 de ani mai târziu, am întâlnit-o. Era acum căsătorită şi avea copii. Dar prima întrebare pe care mi-a pus-o a fost: „Cine sunt părinţii mei?”
De-a lungul celor 30 de ani această întrebare a obsedat-o mereu. Era un gol în inima ei, tânjea după dragostea unui tată şi a unei mame – ceva ce ea niciodată nu primise în orfelinat.
Avea tot ceea ce şi-ar dori o femeie: un soţ bun, copii, educaţie, chiar şi o slujbă bună. Totuşi, această durere era prezentă în inima ei, durere care a făcut-o să plângă de-ndată ce m-a întâlnit.
Din păcate, nu i-am putut spune cine erau părinţii ei pentru că nu ştiam. Dar i-am putut spune despre un Tată iubitor care se află în Cer şi care este gata să fie pentru ea mult mai mult decât ar putea fi vreodată un părinte pământesc. Totuşi, ea nu reuşea să-şi ierte părinţii necunoscuţi pentru faptul că au părăsit-o atunci când ea era doar un bebeluş. Puteam să văd că acele sentimente de respingere îi distrugeau sufletul.
Îmi vin în minte şi alte fete care, deşi au părinţi, nu au primit de la aceştia iubirea şi atenţia după care au tânjit. Aceste fete au devenit de asemenea nişte persoane nesigure, nefericite şi retrase într-o lume crudă şi rea.
Apoi, mai sunt fete care provin din familii destrămate şi fete născute de mame necăsătorite. Multe fete care au de înfruntat asemenea tragedii simt că părinţii lor nu le pot înţelege.
Multe fete tinere poartă cu ele amintirea un trecut tragic, dar toate pot să găsească siguranţa, dragostea şi purtarea de grijă, după care tânjesc, dacă vin la pieptul Tatălui nostru ceresc.
Suferi din cauza unor amintiri ale unor abuzuri pe care le-ai suferit în trecut – probabil o adâncă rană secretă – pe care nu le poţi spune nimănui? Odată, am întâlnit o fată care a fost abuzată sexual pe când era încă o copilă. Se simţea atât de murdară, de furioasă şi de jefuită de virginitatea ei încât nu putea să mai aibă încredere în nici un bărbat. Cât de eliberată a fost când i-am spus să privească întreaga situaţie ca pe un „accident” care i s-a întâmplat – pentru care ea nu era răspunzătoare în nici un fel.
Numai Isus poate să vindece orice rană, şi să spele vinovăţia şi ruşinea. El te poate ajuta să-l ierţi pe cel care ţi-a făcut rău. Experienţa ta te poate face sensibilă faţă de alţii, care au suferit la fel, ca să-i poţi ajuta.
Poate că ai resentimente faţă de părinţii tăi severi pentru restricţiile pe care ţi le-au pus cu privire la îmbrăcămintea şi purtarea ta, etc. Uneori unele fete şi-ar dori să fugă departe de casă pentru a-şi pune capăt zilelor. Însă, nu există nici o fată pentru care viitorul se arată negativ întru totul. Orice nor negru este căptuşit cu argintiu. Aşa că învaţă să te gândeşti la lucrurile bune care ţi se pot întâmpla.
Fii mulţumitoare pentru lucrurile bune pe care părinţii tăi le-au făcut pentru tine, astfel că astăzi eşti în viaţă. Dumnezeu te poate ajuta să te adaptezi la dificultăţile şi încercările cu care te confrunţi; dar niciodată să nu renunţi la speranţă.
Nu invidia soarta celor care par să aibă o viaţă mai bună. Dumnezeu nu a făcut nici o greşeală în felul în care te-a făcut sau în mediul pe care l-a plănuit pentru tine. În lume sunt milioane de oameni a căror soartă este mult mai tristă decât a ta. Ai multe motive să fii mulţumitoare.
Poate ai păcătuit şi ai conceput un copil înainte să te căsătoreşti. În situaţii de felul acesta cunosc multe fete care au luat decizia cea bună, să păstreze sarcina. Unele şi-au păstrat copiii cu ele, altele i-au dat spre adopţie; dar nu şi-au ucis copiii. Iar când s-au smerit înaintea lui Dumnezeu şi s-au pocăit, El le-a dat şi soţi înţelegători. Domnul a luat vinovăţia şi ruşinea lor. Aşadar, poţi avea încredere în Dumnezeu chiar şi în situaţii negre ca şi acestea – chiar dacă alţii se comportă răutăcios.
Domnul aşteaptă să te primească şi să-ţi ofere o viaţă nouă.
Cu ceva timp în urmă, am citit în ziarele din India despre trei surori (toate la vârsta căsătoriei) care s-au sinucis împreună spânzurându-se în dormitorul lor. Tatăl lor nu îşi putea permite uriaşa zestre pe care părinţii oricărui băiat o cereau dacă fiul lor s-ar fi căsătorit cu vreuna dintre cele trei surori, iar tatăl a devenit frustrat şi disperat. Ele au decis să sfârşească suferinţele tatălui lor punând capăt chiar vieţilor lor! Ce tragic!
Probabil te confrunţi cu o situaţie similară, în care fiecare propunere de căsătorie ajunge să fie anulată din cauza uriaşei zestre cerute. Nu te descuraja. Dumnezeu este Tatăl tău şi El îţi cunoaşte nevoia şi se îngrijeşte de tine. Căsătoria nu este cel mai mare lucru în viaţă, ci împlinirea planului lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Aşa că dedică-te lui Dumnezeu în întregime şi caută să împlineşti doar voia Lui în viaţa ta. Astfel vei avea o viaţă împlinită când te vei apropia de sfârşitul ei, fie că eşti căsătorită, fie că nu. Câţiva dintre cei mai mari misionari din lume au fost femei necăsătorite.
Ai eşuat la vreun examen chiar şi după ce ai dat tot ce ai avut mai bun? Simţi că unii nu te prea înţeleg? Te face Satan să crezi că întreaga ta viaţă este un eşec? Nu hrăni acele gânduri demonice, pentru că ele te pot conduce, în final, într-un punct în care, probabil, vei încerca să-ţi pui capăt zilelor.
Poţi să te opreşti din plâns, sora mea. Viaţa ta nu trebuie să încremenească doar pentru că ai ratat la un examen – sau chiar mai multe. Dă din nou aceste examene. Într-o zi vei reuşi. Niciodată să nu renunţi. Şi dacă nu reuşeşti, sau nu ai inteligenţa sau resursele financiare să studiezi mai departe, aminteşte-ţi că Dumnezeu i-a ales pe săraci şi pe cei slabi pentru a-i face de ruşine pe cei înţelepţi şi pe cei bogaţi.
Dumnezeu te iubeşte exact aşa cum eşti – fie că îţi iei examenele fie că nu! El nu se uită la carnetul tău de note, înainte să te primească!
Probabil ai fost dezamăgită în dragoste! Cel cu care ai sperat că te vei căsători s-a căsătorit acum cu altcineva. Şi plângi – aşa cum ar face toate tinerele în asemenea situaţii.
Însă, dacă acel tânăr s-a căsătorit cu altcineva, aceasta dovedeşte doar că el nu a fost în voia lui Dumnezeu pentru tine. Dumnezeu are pe cineva mai bun sau are ceva mai bun pentru tine – poate o viaţă în care să-L slujeşti singură, doar pe El.
Dumnezeu permite multe situaţii în viaţa noastră pentru ca El să devină mai preţios pentru noi decât orice şi oricine altcineva din lumea aceasta. Lasă-L să fie El de-acum înainte cel mai frumos pentru tine, dintre toţi cei de pe faţa Pământului.
Celor care aţi fost părăsite de părinţi, daţi-mi voie să vă spun: nu e nevoie să aflaţi de ce v-au abandonat părinţii voştri. Nu aţi fost o greşeală, pentru că toate zilele voastre au fost scrise din veşnicii în Cartea lui Dumnezeu (Psalm139:15,16).
Ai fost aleasă de Dumnezeu înainte ca El să întemeieze lumea (Efeseni1:4,11). Tu nu eşti răspunzătoare pentru greşelile părinţilor tăi.
Ai tânjit destul după o familie. Acum bucură-te că ai un Tată Ceresc care vrea să te facă parte din familia Lui. Şi nu uita: El nu-Şi abandonează copiii niciodată.
El te-a iubit cu o iubire veşnică şi El Şi-a revărsat această iubire peste tine. Imaginează-te mereu ca un copil, în siguranţă în braţele iubitoare ale lui Dumnezeu, Tatăl tău. Ai fost creată după chipul Său şi El tânjeşte să te binecuvânteze şi să-ţi fie aproape întotdeauna.
El aşteaptă să-ţi arate tot ce a pus deoparte pentru tine. Într-o zi, te va lua să locuieşti în Casa pe care El a pregătit-o pentru tine – un loc mult mai bun decât orice moştenire sau casă pământească. Însă, trebuie să-I accepţi oferta de a deveni copilul Său şi de a face parte din familia Lui. Atunci, nimeni nu te va smulge din mâna Sa. Aşa că dă-i Lui întreaga ta viaţă.
„Dar tuturor celor ce L-au primit [pe Isus], adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12).
Poţi să devii un copil al Tatălui ceresc dacă recunoşti că eşti păcătoasă. Acceptă jertfa lui Isus pentru păcatele tale.
Pocăieşte-te de toate păcatele tale, renunţă la ele – şi El te va curăţa pe deplin în sângele pe care L-a vărsat pentru tine.
Iartă-i pe toţi cei care ţi-au greşit – inclusiv pe părinţii tăi.
Nu permite amintirilor din trecut să îţi controleze acţiunile sau să te condamne.
Nu poţi să împlineşti planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta dacă tu continui să dai curs sentimentelor de condamnare pentru trecutul tău.
Trebuie să laşi trecutul în urmă, odată pentru totdeauna. Pune trecutul tău sub sângele Domnului Isus – şi grăbeşte-te înspre viitor.
Isus a suferit şi a murit nu doar ca să te curăţească, dar şi ca să te facă să te simţi curată.
Când Isus vine în viaţa ta, eşti iertată înaintea lui Dumnezeu.
Iar, prin Isus, Dumnezeu te vede acum aşa ca şi cum nu ai fi păcătuit niciodată în viaţa ta. Lasă, ca împlinirea acestui fapt să aducă bucurie în inima ta – întotdeauna.
Astfel, tu, asemenea multora dintre noi care am făcut ceea ce eu tocmai ţi-am scris, vei aparţine minunatei familii a lui Dumnezeu.
Pe măsură ce vei citi din Biblie, Îl vei auzi pe Dumnezeu vorbind inimii tale.
Şi când Îi vei vorbi în rugăciune, vei avea siguranţa că El te ascultă din Ceruri şi îţi răspunde.
Tatăl i-a spus odată lui Isus: „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc toată plăcerea”. Într-o zi, El te va numi şi pe tine Preaiubita Lui copilă – una în care El Îşi găseşte toată plăcerea. Nu mai plânge.
Nu eşti o orfană. Tu eşti fiica unui Rege.
Nu demult, am citit o scrisoare care exprimă foarte frumos ceea ce încerc eu să-ţi spun. A fost scrisă de Barry Adams, care, cu multă bunăvoinţă mi-a dat permisiunea să citez în întregime compilaţia lui inspirată:
SCRISOAREA DE DRAGOSTE A TATĂLUI
Cuvintele pe care urmează să le citeşti sunt adevărate.
Aceste cuvinte îţi vor schimba viaţa, dacă le vei permite – pentru că vin din inima lui Dumnezeu. El te iubeşte.
Şi El este Tatăl pe care L-ai căutat toată viaţa.
Aceasta este scrisoarea Lui de dragoste pentru tine.
Copilul Meu,
S-ar putea să nu Mă cunoşti,
dar Eu ştiu totul despre tine (Psalm 139:1).
Eu ştiu când stai jos şi când te scoli (Psalm 139:2).
Eu cunosc toate căile tale (Psalm 139:3).
Chiar şi perii din cap iţi sunt număraţi (Matei 10:29-31).
Pentru că tu ai fost creată după chipul
şi asemănarea Mea (Geneza 1:27).
În Mine tu ai viaţă, mişcare şi fiinţă (Fapte 17:28).
Pentru că tu eşti din neamul Meu (Fapte 17:28).
Eu te-am cunoscut dinainte să fii concepută (Ieremia 1:4-5).
Eu te-am ales când am plănuit creaţia (Efeseni 1:11-12).
Tu nu eşti o greşeală, pentru că toate zilele
vieţii tale sunt scrise în cartea Mea (Psalm 139:15-16).
Eu am hotărât când să te naşti
şi unde să locuieşti (Fapte 17:26).
Tu ai fost creată atât de minunat! (Psalm 139:14).
Eu te-am ţesut în pântecele mamei tale (Psalm 139:13).
Eu te sprijinesc, încă de când te-ai născut (Psalm 71:6).
Eu am fost reprezentat greşit de către
cei care nu Mă cunosc (Ioan 8:41-44).
Eu nu sunt distant şi furios, ci sunt expresia
completă a iubirii (1 Ioan 4:16).
Şi este dorinţa mea să-Mi revărs iubirea
asupra ta (1 Ioan 3:1).
Doar pentru că tu eşti copila Mea
şi eu sunt Tatăl tău (1 Ioan 3:1).
Eu îţi ofer mai mult decât ar fi putut să-ţi ofere vreodată
tatăl tău pământesc (Matei 7:11).
Pentru că Eu sunt Tatăl desăvârşit (Matei 5:48).
Fiecare dar pe care-l primeşti vine din mâna Mea (Iacov 1:17).
Pentru că Eu mă îngrijesc de tine şi vin în
întâmpinarea nevoilor tale (Matei 6:31-33).
Planul Meu pentru viitorul tău a fost
dintotdeauna plin de speranţă (Ieremia 29:11).
Pentru că te iubesc cu o iubire veşnică (Ieremia 31:3).
Gândurile Mele despre tine sunt nenumărate,
ca nisipul mării (Psalm 139:17-18).
Şi Eu Mă bucur pentru tine cântând (Ţefania 3:17).
Nu voi înceta să-ţi fac bine (Ieremia 32:40).
Pentru că tu eşti preţioasă înaintea Mea (Exod 19:5).
Eu doresc din toată inima şi din tot sufletul Meu
să-ţi fac bine (Ieremia 32:41).
Şi doresc să-ţi arăt lucruri mari, lucruri pe care
nu le cunoşti (Ieremia 33:3).
Dacă Mă vei căuta cu toată inima, Mă vei găsi (Deuteronom 4:29).
Eu să-ţi fiu desfătarea, şi îţi voi da tot ce-ţi
doreşte inima (Psalm 37:4).
Pentru că Eu sunt Cel care ţi-am dat acele dorinţe (Filipeni 2:13).
Eu sunt în stare să fac pentru tine mai mult
decât îţi imaginezi (Efeseni 3:20).
Pentru că Eu sunt Cel ce te întăreşte (2 Tesaloniceni 2:16.17).
Eu sunt şi Tatăl care te mângâie în toate
necazurile tale (2 Corinteni 1:3-4).
Când eşti cu inima zdrobită, Eu sunt aproape
de tine (Psalm 34:18).
Te-am ţinut lângă inima Mea cum un păstor
poartă un miel (Isaia 40:11).
Intr-o zi, voi şterge orice lacrimă din ochii tăi (Apoc. 21:3-4).
Şi îţi voi lua toată durerea pe care ai
suferit-o pe pământ (Apoc. 21:3-4).
Eu sunt Tatăl tău şi te iubesc cum Îl iubesc pe
Isus, Fiul Meu (Ioan 17:23).
Pentru că în Isus, dragostea Mea s-a descoperit
pentru tine (Ioan 17:26).
El este întipărirea Fiinţei Mele (Evrei 1:3).
El a venit să demonstreze că Sunt pentru tine,
nu împotriva ta (Romani 8:31).
Şi să-ţi spună că Eu nu ţin în socoteală păcatele tale (2 Cor. 5:18-19)
Isus a murit pentru ca tu şi cu Mine să fim împăcaţi (2 Cor. 5:18-19)
Moartea Lui a fost apogeul iubirii Mele
pentru tine (1 Ioan 4:10).
Eu am renunţat la tot ce am iubit ca să câştig
dragostea ta (Romani 8:31-32).
Dacă primeşti darul Fiului Meu, Isus, Mă
primeşti pe Mine (1 Ioan 2:23).
Şi nimic nu te va mai despărţi de dragostea Mea (Romani 8:38-39).
Vino acasă şi voi face cea mai mare sărbătoare
pe care a văzut-o Cerul vreodată (Luca 15:7).
Eu dintotdeauna am fost şi voi fi Tată (Efeseni 3:14-15).
Întrebarea Mea este: „ Vrei tu să fii copila Mea?” (Ioan 1:12-13).
Te aştept (Luca 15:11-32).
Cu dragoste,
Tatăl tău, Dumnezeul Atotputernic.
„Căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul întregului pământ” (Isaia 54:5).
Una dintre prietenele mele bune şi-a pierdut, pe neaşteptate, soţul într-un accident tragic. Acesta nici măcar nu şi-a putut lua rămas bun de la tânăra lui soţie. Viaţa lui a fost stinsă de greşeala crudă a unui şofer beat care a dat peste el în stradă; şi aceasta s-a întâmplat în timp ce el mergea la o întâlnire de rugăciune.
O altă prietenă de-a mea şi-a pierdut soţul în urma unei scurte boli. Acel musafir nepoftit numit „Moarte” vine neinvitat în fiecare casă. Numai cel văduvit poate înţelege crunta durere şi singurătatea pe care o aduce moartea. Gândurile îţi sunt pline de amintiri legate de cel pe care l-ai iubit şi îţi doreşti mereu să poţi retrăi împreună cu el acele zile fericite, dar nu mai este posibil. Lacrimile care curg zi după zi şi hohotele de plâns din noapte sunt singura descărcare pe care o poţi avea în copleşitoarea durere care te apasă. Biblia spune că Domnul nostru numără fiecare lacrimă a noastră: „Tu m-ai văzut întorcându-mă şi zvârcolindu-mă în noapte. Tu mi-ai numărat toate lacrimile şi le-ai pus în burduful Tău! Fiecare din ele sunt scrise în cartea Ta” (Psalm 56:8 – Living Bible)
O scumpă copilă a Domnului a citit următorul articol exact în luna în care tânărul ei soţ a plecat la Domnul. Când am cunoscut-o, am înţeles cum a găsit ea alinare în Domnul, prin acest articol:
„Astăzi există, probabil, o femeie care în urmă cu un an, cu câteva luni sau săptămâni, sau poate chiar în urmă cu câteva zile avea lângă ea un bărbat atât de puternic şi de înţelept încât ea era eliberată de orice grijă şi responsabilitate, deoarece totul se află pe umerii lui. Cât de luminoase şi pline de fericire erau zilele în compania lui! Însă, ziua cea întunecată a venit şi cel pe care îl iubea a fost luat de lângă ea. Cât de singuratică, stearpă şi plină de poveri şi griji este viaţa ei acum! Ascultă femeie, există Cineva care merge alături de tine astăzi, care este mult mai înţelept şi mai puternic, mai iubitor, mai capabil să conducă şi să ajute decât cel mai înţelept, mai puternic şi mai iubitor soţ care a trăit vreodată. El este gata să poarte toate poverile şi responsabilităţile vieţii pentru tine. E gata să facă mult mai mult. Este gata să vină şi să umple inima ta, fiecare colţişor al inimii tale goale şi îndurerate şi astfel să alunge toată singurătatea şi durerea inimii, pentru totdeauna” (A.W.Tozer).
O altă femeie nu mai putea să trăiască alături de soţul ei alcoolic şi simţea că a ajuns la limita răbdării. Toţi prietenii ei o sfătuiau să se despartă de el. Era la capătul puterilor. Nu avea unde să meargă şi nu ştia cum ar putea fi în stare să înfrunte totul de una singură.
Suferi de ceva asemănător? Te simţi copleşită de singurătate în urma despărţirii de soţul tău? Eşti obsedată de amintiri care aduc regret şi remuşcări? Te trezeşti dorindu-ţi ca acele izbucniri de furie să nu fi avut loc niciodată?
Chiar dacă eşti un părinte rămas singur, care are de înfruntat situaţii încurcate şi complexe din cauza copiilor tăi şi eşti înconjurată de rude care nu-ţi oferă nici un sprijin, nimic nu este prea greu pentru Domnul.
El va intra în viaţa ta şi va dezlega fiecare nod pe care l-a legat Satan şi va rezolva fiecare problemă – dar numai dacă Îi vei dărui Lui totul, fără nici o rezervă.
Aşa că opreşte-te din plâns. Doar înmânează-I Lui cioburile vieţii tale. El este Meşterul-Olar care poate să refacă orice vas spart. Noi suntem doar lut în mâinile Olarului! (Ieremia 18:6).
Ai de înfruntat rafale reci din partea unei alte femei care a intrat în viaţa soţului tău? Domnul te poate ajuta să-i ierţi pe amândoi. Viaţa ta nu trebuie să se ofilească nici măcar din această cauză.
Nu mai plânge lacrimi de furie. Domnul va compensa pierderea partenerului tău. El poate chiar să schimbe inima lui şi să o întoarcă înspre tine din nou. El este un Dumnezeu care face minuni.
Nu plănui nimic din ură. În schimb, cere-i Domnului să-ţi umple inima cu iubirea Lui şi să-ţi dea har pentru a adresa cuvinte de dragoste soţului tău, în locul cuvintelor aspre. Dumnezeu este aproape de cei cu inima zdrobită.
Probabil ai tânjit să te căsătoreşti, dar încă nimic nu merge bine. Găseşte-ţi alinarea doar în Isus. Tatăl ne-a dăruit deja cel mai bun Ajutor – Duhul Sfânt (Ioan 14:16). El nu ne va lăsa fără mângâiere.
Poate eşti supărată oridecâteori auzi vestea că cineva se căsătoreşte. Nu-ţi vine să o feliciţi pe mireasă. În schimb, îţi vine să plângi în camera ta. Isus iţi este aproape şi simte durerea ta.
Nopţile întunecate de plâns, acoperite de o aparenţă a liniştii de peste zi îi sunt toate cunoscute lui Isus. El nu stă distant când copila Sa iubită trece prin suferinţă. Inima Lui a sângerat pentru noi. El va veni şi, prin atingerea Sa, va revărsa balsamul Lui vindecător în inima ta, iar suferinţa ta va deveni suportabilă.
Jugul Lui este bun şi sarcina Lui este uşoară. Iar credincioşia ta în această încercare îţi va aduce, în final, o greutate veşnică de slavă.
Am auzit mărturiile unor văduve ale căror soţi au fost martiri pentru Domnul. Ce notă de victorie se afla în cuvintele lor! M-a uimit! Cum puteau ele să-i ierte pe cei care le-au omorât soţii?
Domnul, care se ruga pentru cei care Îl crucificau spunând: „Tată iartă-i căci nu ştiu ce fac” este Singurul care poate să ne ajute să iertăm şi noi ca El.
Odată am cunoscut o tânără văduvă săracă, al cărei soţ a fost lovit cu toporul şi omorât în India de Nord pentru că a predicat Evanghelia. Am fost profund mişcată de mărturia ei. Fiind acolo, cu copiii ei, a spus că rugăciunea ei era ca în locul în care a fost vărsat sângele soţului ei, să se nască o biserică. Ea era, într-adevăr, o soră care plângea, dar era biruitoare.
Sângele lui Isus „vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel” fiindcă cere cu insistenţă milă pentru vrăjmaşi, spre deosebire de sângele lui Abel care cerea cu insistenţă răzbunare.
Un adevărat copil al lui Dumnezeu poate să trăiască aşa cum ne-a învăţat Domnul în Predica de pe Munte (Matei capitolele 5, 6 şi 7).
Dumnezeu este Unul al văduvelor şi al orfanilor.
Isus a spus o pildă în care ne-a asemănat cu o văduvă care a mers la un judecător nedrept pentru a-i cere protecţie. Ea a fost stăruitoare în cererea ei şi astfel a primit ceea ce a cerut.
Isus a lăudat în public o văduvă care a dăruit lui Dumnezeu ultimii ei doi bănuţi – în timp ce alţii desconsiderau darul ei. Însă, ea a dăruit din sărăcia ei, tot ce îi mai rămăsese pentru subzistenţă, şi Isus a apreciat această dărnicie la valoarea ei reală.
De aici învăţăm că Isus ia în socoteală toate sacrificiile pe care le facem pentru El – în special jertfele pe care le facem prin suferinţă şi lacrimi – chiar dacă ele par neînsemnate în ochii oamenilor.
Biblia spune că o văduvă evlavioasă va „spăla picioarele sfinţilor” (1 Timotei 5:10) – sau, cu alte cuvinte, ea va înviora inimile oamenilor lui Dumnezeu prin slujirea ei.
O văduvă poate face aceasta numai dacă mai întâi îşi va pune propriile ei poveri, suferinţe şi lacrimi la picioarele Domnului.
„Eu voi scăpa pe fiii [copiii] tăi” (Isaia 49:25).
Într-o zi, am primit un telefon de la o mamă care era disperată. Ea şi-a trimis fiul la facultate, la o depărtare de câteva sute de mile. Acolo, prietenii lui l-au îndrumat înspre un grup cultic aşa-zis “creştin”. În loc să-şi termine studiile, băiatul a devenit un membru fanatic al acelui grup şi acum toţi banii şi-i dădea membrilor grupului. El a adoptat modul lor de viaţă şi limbajul lor, ne mai dorind să aibă contact cu familia lui. Grupul îşi justifica faptele prin pasaje din Scripturi, dar toţi creştinii adevăraţi puteau vedea desluşit că ei greşeau. Liderul grupului dădea directive membrilor, chiar şi pentru cel mai mic detaliu al vieţii, iar ei trăiau ca o familie unită. Cu toate că pretindeau a fi fericiţi, sufletul le era gol şi robit. Foarte puţini reuşeau vreodată să părăsească grupul.
În familia lor, părinţii nu puseseră timp de-o parte pentru Dumnezeu, în perioada creşterii copiilor lor. Doar când a lovit necazul, atunci au început să-L caute pe Dumnezeu. Acum, ei şi-au dat seama că numai Dumnezeu putea să mai vorbească fiului lor. Doar rugăciunea va putea rupe legăturile puternice care l-au legat.
Mi-aduc aminte de încă un tânăr – acesta a crescut într-o familie creştină – care a fost învăţat de părinţii lui încă din copilărie să nu iubească lumea. Când a plecat la facultate, a cedat în faţa presiunii colegilor de a participa la petreceri şi de a bea; dar Dumnezeu a răspuns rugăciunilor stăruitoare ale părinţilor întristaţi şi azi el este un creştin adevărat.
Unii copii care au crescut în familii creştine pot să aibă uneori căderi în viaţa lor, atunci când caută să încerce plăcerile lumii acesteia. Atunci, noi mamele trebuie să ne rugăm pentru eliberarea lor din aceste zile întunecate.
Toate mamele au avut momente când au plâns pentru copiii lor.
Unele plâng pentru că copiii lor s-au născut cu un handicap, cu probleme de sănătate sau chiar cu boli incurabile.
Altele plâng fiindcă copiii lor s-au îndepărtat de Păstorul cel Bun şi trăiesc ca fii risipitori „într-o ţară străină”, fără să aibă o relaţie cu părinţii lor, chiar şi când trăiesc sub acelaşi acoperiş.
Unele plâng pentru că fiul sau fiica lor sunt pierduţi într-un cult şi nu mai doresc să aibă de-a face cu părinţii lor. Unii copii sunt victime ale băuturii şi drogurilor. Alţii sunt prinşi în prietenii greşite. Unii au devenit chiar criminali şi sunt în închisoare.
Este posibil ca în toate aceste situaţii copilul să fi trecut prin presiuni pe care părinţii nu le pot înţelege. Poate copilul nu s-a simţit niciodată dorit în familia lui. Poate s-a simţit izolat datorită conflictelor dintre generaţia sa şi a părinţilor lui. Se poate să fi fost şi o lipsă de comunicare între părinţi şi copil.
Dar există speranţă pentru fiecare dintre ei.
Am auzit de mulţi tineri care, în final, şi-au predat viaţa lui Hristos în închisoare.
Copiii noştri nu pot fugi la nesfârşit de Dumnezeu. Iubirea şi mila Lui îi urmăresc şi îi va ajunge, într-un final. O femeie sfântă a spus odată: „Nimic nu este prea greu pentru puterea Lui şi prea mic pentru iubirea Lui”.
Aşadar, mamă dragă, rugăciunile tale cu lacrimi nu sunt în zadar. Continuă să te rogi.
Odată, am vizitat o familie creştină, unde toţi cei patru copii aveau un handicap fizic care, mai târziu, în anii adolescenţei, le-a cauzat o atrofiere din ce în ce mai avansată, astfel că trei dintre copii au paralizat iar cel mai mare a murit. Însă, toată familia radia de iubirea lui Dumnezeu. Mama a muncit mult pentru a face viaţa copiilor ei mai uşoară, chiar dacă ştia că într-o zi va trebui să-i îngroape, rând pe rând. A plâns, dar a ştiut că-i va vedea odată înviaţi, în trupuri sănătoase, sus în Cer. Cu câteva luni în urmă, am auzit că toţi copiii ei erau în Cer şi că viaţa lor de suferinţă s-a sfârşit.
Dumnezeu ne dă copiii ca pe un împrumut, pentru o perioadă scurtă pe pământ, ca noi să îi pregătim pentru Împărăţia Lui. Cândva am citit o poezie care vorbeşte despre responsabilitatea pe care o avem pentru copiii pe care ni-i dă Dumnezeu:
COPILUL PE CARE NI L-A ÎMPRUMUTAT DUMNEZEU
„Îţi voi împrumuta un copil de-al Meu pentru un timp” a spus Dumnezeu,
„Pentru a-l iubi cât trăieşte, şi pentru a Mi-l da înapoi când moare.
Poate fi pentru un an sau doi, sau cinci, sau patru, sau trei;
Dar te rog să ai grijă de el până când îl chem acasă.
El îşi va aduce farmecul să te îmbucure; şederea lui va fi scurtă,
Întotdeauna vei avea amintirea lui ca o mângâiere în suferinţă.
Nu pot promite că va rămânea, în timp ce toţi se întorc în pământ.
Dar există lecţii pe Pământ pe care vreau să ca el să le înveţe.
M-am uitat peste întreg Pământul să caut învăţători buni;
Şi dintre toţi, de pe Pământ, Eu te-am ales pe tine.
Poţi să-i dai, te rog, toată iubirea ta şi să nu consideri truda în zadar,
Nici să Mă urăşti când voi veni să-l iau acasă iar?”
Şi iată ce-au răspuns părinţii: „Dumnezeule drag, facă-se voia Ta.
Pentru toată bucuria care acest copil o va aduce, ne vom asuma chiar riscul întristării,
Îl vom înconjura cu blândeţe, îl vom iubi cât vom putea.
Şi pentru fericirea ce-o va aduce, vom fi mulţumitori;
Dar dacă-l vei chema acasă, mult mai curând decât gândim noi,
Vom primi cu curaj necazul amar şi a-nţelege vom încerca.
(Autor necunoscut)
Adu-ţi aminte, dragă mamă, copiii au multe simţăminte adânc, în sufletul lor. Însă, este dificil pentru ei să le exprime în cuvinte. Aşa că, trebuie să fii înţelegătoare cu ei când sunt rău dispuşi, sau tăcuţi, sau rezervaţi. Ei nu sunt răi. Doar se confruntă cu ceva.
Prin orice ar trece copilul tău, adu-ţi aminte că este Cineva în Cer care îl înţelege pe deplin. El a stat lângă patul în care zăcea fiica moartă a lui Iair şi a înviat-o. Ţine minte această imagine: Isus i-a luat cu El pe câţiva dintre ucenicii Lui şi pe părinţii îndureraţi şi i-a dus în camera fetei, închizând uşa; apoi a înviat-o din morţi pe fiica lor, a dat-o înapoi părinţilor ei, cărora le-a spus să îi dea ceva de mâncare.
Lasă-L pe Isus să facă la fel şi pentru tine, astăzi. Lasă-L să te ducă, atunci când plângi, în cămăruţa ta. El va face ceva la fel de minunat pentru copilul tău. Nu te descuraja.
Toate mamele care se roagă sistematic pentru copiii lor îşi aduc aminte de ocazii când au simţit un imbold pentru a se ruga mai mult pentru unul dintre copii. După un timp de insistenţă în rugăciune, acel imbold a plecat. Mai târziu au aflat că în acea perioadă de timp copilul lor a fost într-un mare pericol. În acest mod, Dumnezeu face din noi luptători în rugăciune pentru copiii noştri. Departe de a fi doar o „apelare disperată în ultimă instanţă”, rugăciunea este singurul răspuns la problemele cu care se confruntă copiii noştri.
Văduva din Nain şi-a primit înapoi fiul, înviat din morţi. Copilul tău poate fi mort spiritual şi chiar urât mirositor (cum a fost Lazăr); dar şi copilul tău va auzi glasul lui Isus şi va învia. Aşa că roagă-te lui Dumnezeu zi şi noapte. Dumnezeu ne-a dat multe promisiuni şi le va împlini pe toate, îţi va răspunde cât de repede. Ochiul tău nu a văzut şi urechea ta încă nu a auzit ceea ce a păstrat pentru tine Dumnezeu, dacă doar ai răbdare. „Tot ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu”.
Acest verset a fost ca un izvor ascuns, care m-a întărit de atâtea ori în încercările mele. Pot să mărturisesc nenumăratele răspunsuri la rugăciunile pentru copiii mei, în atâtea circumstanţe diferite. Toată slava I-o dau lui Dumnezeu pentru toate câte a făcut pentru cei patru băieţi ai mei prin răspunsul Lui la rugăciunile mele. Ştiu că rugăciunea schimbă situaţiile. Poate să le schimbe şi în viaţa ta – şi a copiilor tăi, de asemenea. Dumnezeu este capabil să facă pentru noi şi copiii noştri, nespus mai mult decât cerem sau gândim noi (Efeseni 3:20).
Dacă copilul tău este victima unui obicei rău, niciodată să nu îl învinovăţeşti. El deja suferă mult. El vrea să fie liber, dar nu se poate elibera singur. Şi nici să nu te învinovăţeşti pe tine însuţi. Nu este timpul să spui: „Ce bine era să fi fost o mamă mai bună”. Nici o mamă nu este perfectă. Noi facem tot ce putem, dar facem şi greşeli.
Mărturiseşte Domnului tot ce te împovărează şi treci peste aceasta. Renunţă la toate sentimentele de regret şi de vinovăţie. A ne condamna pe noi înşine este modalitatea folosită de Satan pentru a ne face să ne rugăm mai puţin. Noi suntem într-o bătălie, luptând pentru vieţile copiilor noştri. Deci să nu ne risipim energia plângând. Este o luptă de dus şi ea trebuie dusă chiar acum. Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute în momentele când vorbeşti cu copilul tău. Lasă ca Dumnezeu să dărâme zidurile care s-au ridicat în timp. Cererile tale înlăcrimate vor face minuni – atât cu Dumnezeu cât şi cu fiul sau fiica ta.
Tu trebuie să lupţi în locul copilului tău – pentru că el este neajutorat. Tu trebuie să fii tare. Aşa cum odinioară David smulgea mielul din gura leului, noi trebuie să ne smulgem copiii din gura lui Satan.
Până acum ai fost o femeie timidă şi slabă. Dar ridică-te acum, şterge-ţi lacrimile şi intră în bătălia spirituală. Hrăneşte-te cu Pâinea Vieţii, foloseşte sabia Duhului Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu, ca să lupţi împotriva lui Satan şi să-l scoţi afară din familia ta. Mustră-l pe Satan, în Numele lui Isus şi el va fugi; el va cădea, ca un fulger din cer, aşa cum a promis Dumnezeu – (Iacov 4:7 şi Luca 10:18)
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie preţios pentru tine în aceste vremuri. Nu lăsa ca această luptă pentru copilul tău să te epuizeze spiritual. Promisiunile minunate ale lui Dumnezeu te pot sprijini în cele mai grele momente de suferinţă. Citeşte Psalmii lui David. Ei au o putere specială de a ne îmbărbăta în momente de încercare şi suferinţă. Apelează la Dumnezeu şi cere-i să „facă un semn pentru tine” (Psalmul 86:17).
Însuşeşte-ţi promisiuni ca şi acestea:
„Vă voi răsplăti astfel anii, pe care i-au mâncat lăcustele” (Ioel 2:25).
„Credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa….Ce a spus oare nu va face?” (Evrei 10:23; Numeri 23:19).
„Slava acestei Case din urmă, va fi mai mare decât a celei dintâi” (Hagai 2:9).
„Când ai făcut minuni la care nu ne-am aşteptat” (Isaia 64:3).
„Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8).
Astfel de cuvinte sunt profetice şi puternice – şi pot face minuni pentru noi.
O, Minunat, Minunat Cuvânt al lui Dumnezeu!
Adevărată înţelepciune descoperi pe paginile sale:
Şi dacă le-am citi de-o mie de ori, din nou,
Ele niciodată, niciodată nu se-nvechesc.
Fiecare verset are-o comoară, fiecare promisiune o perlă,
Care-mpreună, când ne ating, ne pot asigura;
Şi ştim c-atunci când timpul şi lumea vor dispărea
Cuvântul lui Dumnezeu, în veac va rămânea.
(Julia Sterling)
Dumnezeu, care l-a scăpat pe David din cursele pe care i le-au pus vrăjmaşii, îl va scăpa şi pe copilul tău (citeşte şi revendică-ţi promisiunea din Psalmul 124:6-8).
Poartă-te cu copilul tău ca şi cum ar avea o boală, nu ca şi cum ar fi un delicvent. Să nu-i spui copilului tău cuvinte ca şi acestea: „Cum ai putut să ne faci aşa ceva?”
Poate iţi este ruşine, gândindu-te ce vor spune alţii despre copilul tău, dar nu trebuie să îţi pese de părerile oamenilor. Soţul meu spune întotdeauna că părerile oamenilor trebuie să le arunci la coşul de gunoi! Copilul tău valorează mai mult decât orice om de pe Pământ. Nu pierde vremea plângând din cauză că onoarea familiei tale este pătată. Plânge pentru copilul tău care poate fi câştigat pentru Dumnezeu. Aceasta e tot ceea ce contează.
Spune cuvinte de mângâiere, iertare, credinţă şi împăcare copilului tău. Tratează-l ca pe un om matur, pentru că om matur va deveni.
Roagă-te cu credinţă şi ajută-ţi copilul să iasă din capcana Satanei. Roagă-i pe prietenii tăi să te ajute în rugăciune. Fii pregătită să îl primeşti înapoi necondiţionat pe copilul tău, aşa cum l-a primit tatăl pe fiul risipitor. Dacă este necesar, fii dispusă să-i acorzi ajutor medical şi profesional. Există persoane care se ocupă de astfel de probleme printre tineri şi care te pot ajuta. Sau poţi să te informezi din cărţi despre problema copilului tău şi să îl ajuţi tu însăţi. Mai presus de toate, fii unită cu soţul tău şi rugaţi-vă pentru copilul vostru. Dacă este neînţelegere în familie, Satan are o uşă deschisă. Isus a spus că dacă doi sunt uniţi în Numele Lui şi Îi cer ceva Tatălui, acel lucru le va fi dat.
Nu da vina pe nimeni. Chiar dacă copilul tău va culege consecinţele unei vieţi capricioase, ţine minte că există speranţă pentru oricine. Psalmul 119:15 spune, „Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochii mei”. Fiul risipitor s-a întors, în final, acasă la tatăl său. Cu siguranţă părinţii lui au plâns mult pentru el; dar, într-o zi, lacrimile lor de suferinţă s-au transformat în lacrimi de bucurie.
Orice i s-ar întâmpla acum copilului tău, poate fi o surpriză neplăcută pentru tine. Însă, nu şi pentru Dumnezeu. El ştia ce urma să se întâmple şi deja a găsit soluţia pentru ea. El are o soluţie pentru fiecare problemă şi chiar pentru fiecare greşeală de-a noastră. Putem veni la Dumnezeu cu deplină încredere şi având o siguranţă perfectă că El îi va ridica pe copiii noştri din orice situaţie critică.
„Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie, eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta. Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă, mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă (Psalmul 73:21-24).
„Nu v-a ajuns nici o ispită , care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda (1 Corinteni 10:13).
Dumnezeu nu te va încerca mai mult decât poţi răbda. Plânsul poate dura o noapte, bucuria, însă, vine dimineaţa. „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmul 34:18).
Toate aceste experienţe zguduitoare ne fac să cedăm în întregime înaintea Domnului şi ne fac să aşteptăm ca El să lucreze pentru noi şi în noi. Într-o zi chiar şi această încercare va avea un sfârşit. Dar nu aştepta pasiv. Fii gata să acţionezi când este necesar. Dumnezeu îţi va da înţelepciune ca să ştii ce să faci. Rabdă încercarea, dar lucrează în timp ce plângi.
Suntem aşa de independenţi şi încrezători în propriile noastre puteri încât numai încercările ne pot învăţa să ne rugăm şi să depindem de Dumnezeu. „Încercarea lucrează răbdare…”
Dumnezeu ne-a învăţat să postim şi să ne rugăm. Bate la porţile Cerului şi ele ţi se vor deschide, oricât de timidă şi slabă ai fi. În orele tainice ale nopţii, înalţă-ţi rugăciunea şi inima către Dumnezeu. În curând, vei vedea Cerul deschis şi răspunsul la cererea ta. Scrie promisiunile pe care ţi le-a dat Dumnezeu în acele nopţi de rugăciune şi vei vedea cum fiecare din ele, ca şi un curcubeu sau o piatră preţioasă, îţi vor încununa viaţa şi, cândva, vei putea ajuta şi tu pe alţii. Tatăl care aude rugăciunea în ascuns te va răsplăti, iar cei din jurul tău vor vedea aceasta. El a mai spus că ne va răspunde în scurtă vreme. Nu renunţa la rugăciune până când nu primeşti răspuns. Nu este voia lui Dumnezeu ca al Său copil să fie pierdut pe vecie. Împărăţia lui Dumnezeu aparţine acelora care o iau cu năvală; Isus ne provoacă să apucăm Împărăţia.
„Îngerul Domnului tăbăreşte în jurul celor ce se tem de El” (Psalmul 34:7).
„Dumnezeu poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).
Roagă-te cu credinţă. Vino cu îndrăzneală la Tronul de Har şi continuă să stăruieşti în rugăciunea ta.
„Scoală-te şi gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului,… pentru viaţa copiilor tăi” (Plângerile lui Ieremia 2:19).
Postul nu implică doar a nu mânca. Putem posti şi de la orgoliul vieţii, de la a trăi o viaţă de plăceri şi de la a face ceea ce ne cer poftele noastre egoiste. Nu este dificil să posteşti când eşti într-o problemă – pentru că apetitul ne dispare oricum; dar postul este o alegere pe care o facem noi. Isus a spus că unii demoni nu ies afară decât cu post şi rugăciune.
Noi nu ne luptăm cu fiinţe umane, ci cu forţe demonice. Satan este furios pentru că sfârşitul lui este aproape şi aruncă cu noroi şi cu săgeţi viclene în oamenii lui Dumnezeu; dar Satan şi demonii lui au fost învinşi de Isus, la Calvar. În cartea Apocalipsa, vedem o descriere a sfârşitului lor; şi prin credinţă noi îl vedem deja pe Satan în iazul de foc. Slavă Domnului!
Odată am auzit un bărbat sfânt spunând că rugăciunea este sfoara cu care noi ne putem trage copiii către Dumnezeu.
În 2 Împăraţi 4:7, citim despre un creditor (o imagine a Satanei) care a venit să ia copiii unei văduve sărace ca sclavi, pentru că nu a putut plăti împrumutul. Profetul Elisei i-a spus văduvei să meargă acasă şi să adune vase goale de la vecinii ei, să închidă uşa după ea şi fiii ei (o imagine a rugăciunii) şi să toarne untdelemnul (o imagine a plinătăţii Duhului Sfânt). Datoria ei a fost plătită, astfel, şi copiii ei au fost eliberaţi într-un mod miraculos. Acea văduvă săracă cred că a plâns şi s-a rugat mult lui Dumnezeu, pentru că nu voia să îşi piardă copiii. Plânsul şi rugăciunea ei trebuie să fi fost disperate. Iar Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune.
Draga mea soră în Hristos, Dumnezeu va face la fel pentru tine. Plângi azi pentru copiii tăi? Citeşte o promisiune din Evrei 11 :35. „Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi”. Însuşeşte-ţi această promisiune pentru cel pe care îl iubeşti şi care, în vremea aceasta, este mort spiritual. Dumnezeu îl va aduce la viaţă. Dumnezeu vrea să îţi arate lucruri mari şi ascunse, răspunzându-ţi la rugăciuni (Ieremia 33:3) – şi întotdeauna îţi va face bine (Ieremia 29:11; 32:40).
„Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune” (Romani 12:12).
„Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră” (1 Ioan 5:4).
DUMNEZEU VA FI CU TINE PRIN VALEA UMBREI MORŢII
„Dar Maria şedea afară lângă mormânt, şi plângea. Isus a întrebat-o: ‘Femeie, de ce plângi?’” (Ioan 20:11,15).
Isus ştia de ce plânge Maria, dar cred că o întreba (aşa cum şi noi ne-am întreba copiii), „de ce simţi nevoia să plângi?”. Nu este nevoie să plângem când Isus este lângă noi.
Isus Însuşi a plâns la mormântul lui Lazăr. El ştia că Lazăr va fi înviat din morţi, dar El plângea din cauza stării groaznice în care a ajuns omenirea din cauza păcatului. Însă, de când a înviat Isus din mormânt moartea nu mai are nici o putere.
Am în minte o amintire clară, din copilărie, despre o mamă care îşi jelea copiii morţi. În oraşul unde am crescut eu, era o femeie săracă a cărei casă s-a prăbuşit după ploi multe şi cei doi băieţi ai ei au murit în acel dezastru. În drumul nostru spre şcoală trebuia să treceam pe lângă casa aceea şi, astfel, am văzut trupurile acelor copii, care nu s-au mai trezit din somn în acea dimineaţă. Acea mamă disperată striga la ei, isteric, în suferinţă şi agonie, ca ei să se trezească. Însă era în zadar. Ştia că sunt morţi. Fiecărui om care privea scena respectivă îi dădeau lacrimile. Dumnezeu se îngrijeşte şi de astfel de femei, care şi-au pierdut orice speranţă.
Recent, de ziua naţională a Indiei, un cutremur teribil a distrus oraşele din Gujarat. Cât de mult plâns trebuie să fi fost în acele regiuni! Cât de mulţi oameni au ajuns, în câteva secunde, să fie orfani şi fără adăpost! Cutremurele nu sunt neapărat pedeapsa lui Dumnezeu. Când a căzut turnul Siloamului, pe vremea lui Isus, El a spus că aceştia care au murit nu au fost mai păcătoşi decât alţii. Ne-a avertizat că în zilele de pe urmă vor fi războaie, foamete şi cutremure. Astfel, cutremurele doar ne amintesc că venirea Domnului este aproape. Trebuie să ne pocăim, să veghem şi să ne rugăm. Trebuie să ne rugăm cu seriozitate pentru India, ca Dumnezeu să aibă milă de acest pământ plin de idolatrie.
Maria Magdalena plângea, ca toţi ceilalţi care îl iubeau pe Isus, când Acesta a fost crucificat cu cruzime. A plecat devreme, în dimineaţa primei zile după Sabat, să vadă trupul lui Isus, să-l îmbălsămeze şi să plângă la mormânt.
O modalitate de a trece peste suferinţa noastră este să plângem. Nu trebuie să ne înăbuşim lacrimile.
Maria Magdalena a fost prima care a venit să-L vadă pe Isus după înviere. Cât de încântată trebuie să fi fost când L-a recunoscut pe Isus şi când I-a vorbit! Atunci, ea nu mai avea lacrimi de suferinţă! Apoi Isus i-a încredinţat sarcina de a merge la ucenicii Lui şi de a le spune că El a înviat şi că se va întâlni şi cu ei. După toate acestea, Maria a continuat să fie aceeaşi soră, modestă şi simplă, care era şi mai înainte. Nu s-a lăudat că ea a fost prima care L-a văzut pe Isus înviat. Ea a continuat să rămână în umbră. Isus i-a folosit pe ucenicii fricoşi de odinioară, pentru lucrarea publică din Biserică. Ce exemplu este Maria Magdalena pentru noi, astăzi. Chiar şi când Dumnezeu ne dă descoperiri minunate, să-L lăsăm pe Dumnezeu să primească toată gloria.
Dragă soră, în suferinţa ta, gândeşte-te la Isus care a plâns la mormântul lui Lazăr. Gândeşte-te la Maria care a plâns. Nu este rău să plângem când cineva drag nouă pleacă din această lume.
Trebuie timp ca să se vindece o astfel de rană intensă. Dar nu trebuie să jelim ca şi oamenii din lume. Strigăte, bocet şi cuvinte care aduc jignire lui Dumnezeu nu trebuie să se afle pe buzele noastre niciodată.
Am auzit pe oameni înjurând pe Dumnezeu la înmormântări şi am simţit că vreau să plec din acel loc. Păgânii trebuie să ştie că noi avem o speranţă vie pentru viitor.
Aceia care au murit în Hristos au plecat direct în prezenţa lui Dumnezeu. Noi avem speranţă pentru viitor, pentru că Isus a înviat din morţi.
Câteodată ne întrebăm dacă cel drag nouă care a murit este pierdut pe vecie sau nu. Trebuie să lăsăm acest lucru în mâna Domnului. Lucrurile ascunse sunt ale lui Dumnezeu.
Nici un om nu ne poate răspunde la această întrebare. Niciodată să nu mergi la vrăjitori sau chiar la aşa-zis “profeţi” ca să primeşti răspuns la această întrebare. Dumnezeu ne-a avertizat să nu facem astfel de lucruri (Vezi Deuteronom 18:10-12). Doar Dumnezeu ne poate ajuta să trecem peste necazul nostru.
Ai grijă să nu cazi în mlaştina descurajării. Aceasta te poate afecta emoţional, mental şi spiritual. Pot chiar să se poticnească alţii în speculaţiile tale. Poate vei întâlni în cer acea persoană dragă ţie şi vei regreta timpul pierdut de pe pământ – timp care ar fi trebuit petrecut cu Dumnezeu.
1 Corinteni 15 este un capitol bun care aduce linişte, când plângem pentru cineva care a părăsit această lume.
1 Tesaloniceni 4:13-17 este un alt pasaj care ne spune de ce să nu jelim ca alţii: “Nu voim fraţilor să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul”.
Isus a spus: “Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată” (Ioan 11:25,26).
Isus cel înviat i-a spus lui Ioan: “Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii” (Apocalipsa 1:17,18).
“Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmul 23:4).
Romani 8:38 ne spune că nici moartea nu ne poate despărţi de dragostea lui Hristos.
Dragă mamă, poate că plângi când te gândeşti la un copil de-al tău care a plecat înaintea ta în Cer. Dar gândeşte-te cât de fericit este el/ea astăzi, liber de orice slăbiciune şi bucurându-se în prezenţa lui Isus şi a îngerilor. Copilul tău aşteaptă să te întâmpine acolo într-o zi. Opreşte plânsul tău. Citeşte o poezie a unui creştin care este cu Dumnezeu şi care le scrie celor dragi de pe Pământ:
DACĂ AŢI PUTEA VEDEA UNDE AM AJUNS
“Dacă ai putea vedea unde sunt eu acum – frumuseţea acestui loc
Şi cum e să te simţi acasă şi să vezi faţa Mântuitorului;
Să trăieşti în pace şi fără frică – doar bucurie fără sfârşit!
În timp ce pământ îmi duceţi lipsa-acum, nu m-aţi mai vrea acolo.
Dacă aţi vedea unde am ajuns, călătorind cu mine,
Aţi ştii că n-am venit singur, Salvatorul meu a fost cu mine.
A călătorit cu mine umăr lângă umăr şi m-a ţinut de mână,
Şi m-a adus la El acasă – acest măreţ şi glorios ţinut.
Dacă aţi vedea unde sunt eu acum, şi ce mi s-a arătat,
Nu aţi cunoaşte frica, sau teama de-a fii singuri.
V-aţi minuna de grija lui Dumnezeu – mâna Lui în fiecare viaţă –
Şi aţi ştii că Lui îi pasă şi poartă cu noi necazul.
Dacă aţi vedea unde sunt eu acum – unde Dumnezeu este întotdeauna aproape –
Aţi vedea cum El tânjeşte ca fiecare să ajungă aici sus.
Aţi vedea cum se mâhneşte când unul e pierdut, inima Lui e în durere;
Şi I-aţi vedea bucuria când cineva ajunge-acasă iar.
Dacă aţi vedea unde sunt eu acum, de-aţi sta puţin cu mine –
Să-mpărtăşim lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut să împodobească veşnicia–
Nu aţi mai vrea vreodată să plecaţi, odată ce aţi cunoscut bucuria cerului;
Nu aţi mai vrea să umblaţi pe pământ, odată ce cerul este casa voastră.
Dacă aţi vedea unde sunt acum, veţi ştii că ne vom întâlni cândva
Şi chiar dacă sunt despărţit de voi acum, eu sunt doar mai departe.
Şi acum că sunt cu El acasă, în siguranţă de-orice fel,
Aştept la poarta cerului să vă întâmpin într-o scumpă zi.
(Autor necunoscut)
Ce speranţă glorioasă avem ca şi creştini!
NUMELE LUI DUMNEZEU VA FI GLORIFICAT CÂND TU EŞTI PERSECUTATĂ
Am multe prietene care l-au acceptat pe Isus ca Mântuitor, dar ale căror soţi nu s-au convertit. Soţii lor le hărţuiesc şi le chinuiesc. Câteodată, abuzează de ele fizic, le umilesc în public şi le persecută în multe alte feluri. Unele dintre aceste soţii au fost forţate să divorţeze împotriva voinţei lor. Unele suferă fiecare umilinţă în taină, pentru a-şi păstra familia intactă şi a rămânea cu copiii lor.
Există mult plâns al inimilor frânte în cămine ca şi acestea. Dumnezeu a dat har acestor soţii să rămână credincioase şi să fie martori a naturii iertătoare, blânde şi supuse a lui Hristos. Copiii lor le-au văzut suferind de dragul lui Hristos şi unii dintre ei l-au primit pe Hristos. Iată cum Dumnezeu întoarce răul spre bine. Până la urmă, unii dintre bărbaţii lor au fost câştigaţi pentru Hristos.
O prietenă de-a mea mi-a povestit despre suferinţa imensă pe care a îndurat-o pentru că bărbatul ei făcea parte dintr-o organizaţie secretă. Confuzia era în casa lor timp de mai mulţi ani. Ea plângea şi îşi ruga soţul să nu lase ca familia să sufere consecinţele asocierii lui cu acel grup. Dar el nu se putea despărţi de ei. A devenit bogat, datorită contactelor sale cu oamenii de afaceri din organizaţie.
Satan a folosit o tactică asemănătoare pentru a-l ispiti pe Isus: “Dacă mi te vei închina, îţi voi da toate împărăţiile pământului şi slava lor (ceea ce include şi bogăţia lor)”. Dar Isus l-a mustrat pe Satan şi i-a spus să plece de la El.
Unii, care au părăsit astfel de organizaţii secrete şi au devenit creştini, au făcut cunoscut faptul că noii membri trebuie să invoce blesteme asupra lor şi a familiilor lor dacă vreodată vor încălca regulile grupului. În unele grupuri, membrii trebuie să îşi scrie jurămintele cu propriul sânge. Mulţi fac aceste promisiuni fără să realizeze gravitatea lucrurilor declarate. Unele grupuri chiar se închină lui Satan în secret. Aceste lanţuri alese intenţionat în vieţile lor sunt greu de rupt. Dar Dumnezeu poate ajuta o persoană să revoce fiecare jurământ drăcesc făcut în trecut. Mulţi au fost eliberaţi de Dumnezeu din astfel de grupuri – chiar şi unii care au fost cândva lideri ai acestor organizaţii.
Aşadar nu înceta să te rogi pentru soţul tău, indiferent de ce este legat. Plânge şi roagă-te cu credinţă. Caută protecţia Domnului şi roagă-te pentru soţul tău cum ai face-o pentru singurul tău fiu. Hristos a rupt orice cătuşe când a murit pe cruce. El a venit să elibereze orice captiv.
Unele fete nemăritate care l-au primit pe Hristos înfruntă prigoniri mari din partea rudelor. O mamă a ameninţat că se sinucide când fiica ei l-a primit pe Isus. Isus ştie cât de mult te doare inima să o răneşti pe mama care a muncit atât de greu şi te-a crescut. Dar Dumnezeu ne cheamă să-L iubim mai mult decât ne iubim părinţii şi să-I fim credincioşi până la moarte. Rugăciunile tale cu lacrimi adresate lui Dumnezeu pentru convertirea părinţilor tăi nu vor fi în zadar. Câţiva ani mai târziu, mama (menţionată mai sus) a participat la nunta fiicei ei cu un tânăr creştin.
Cunosc fete tinere care au fost alungate din casa lor, chiar şi în zilele acestea, doar pentru că l-au acceptat pe Hristos şi l-au urmat în apa botezului. Sunt sigură că Hristos le va răsplăti şi El le-a pregătit un viitor deosebit. În ziua venirii Domnului Isus ştiu că Tatăl le va spune: “Aceasta este fiica Mea iubită în care Îmi găsesc plăcerea ”.
Ai aflat că din cauza problemelor financiare, trebuie să trăieşti cu părinţii soţului tău pentru totdeauna? Deşi sunt oameni buni, trebuie să trăiţi ca o “familie reunită”, unde îţi împarţi casa cu rudele soţului tău; şi mama soţului tău conduce casa. Totul din casă este proprietate comună şi uneori simţi că, până şi gândurile tale sunt proprietate comună! Începi să ai resentimente şi să plângi în interiorul tău. Te simţi înşelată în propria ta casă. Tânjeşti să îţi împarţi sentimentele cu soţul tău. Dar nu poţi să spui nimic despre rudele sale, pentru că aceasta îl va răni. Trăieşti de pe o zi pe alta şi încerci mergi mai departe, acceptând nefericita situaţie, la fel ca multe alte femei din India. Uneori izbucneşti de plâns şi de mânie pentru că lucrurile nu sunt aşa cum ţi-ai dori să fie. Este haos în mintea ta la fel ca şi în viaţa ta.
Nu poţi schimba cultura Indiei. Dar Dumnezeu te poate schimba pe tine! Poţi învăţa să ierţi şi să nu te simţi jignită de cuvintele care ţi se adresează. Aceste cuvinte nu vor conta peste o sută de ani. Gândeşte pozitiv despre avantajele acestei situaţii – ajutorul practic pe care îl ai în casă şi copiii tăi care îi au pe bunici cu ei. Multe familii trăiesc departe de rudele lor. Şi cu toată tulburarea din casă, tot poţi avea o umblare personală cu Dumnezeu în inima ta.
Poţi fi de asemenea o mângâiere şi întărire pentru alte femei din India care se confruntă cu situaţii similare. Fiecare experienţă dureroasă prin care trecem ne ajută să fim părtaşi suferinţelor lui Hristos. Putem astfel să dobândim caracterul lui Hristos şi să fim o binecuvântare pentru cei din jurul nostru care trec prin probleme asemănătoare.
Eşti hărţuită (prin cuvinte şi fapte) de rudele soţului tău pe motivul “zestrei insuficiente”. Poate eşti dezgustată de cei din jur şi eşti disperată, dorindu-ţi să nu te fi căsătorit niciodată. Citim despre “sinucidere din lipsă de zestre” aproape în fiecare zi în ziare. Viaţa ta nu este a ta însuţi. Ea aparţine lui Dumnezeu. Aşa că nici să nu te gândeşti să o curmi. În schimb, cere de la Dumnezeu har să poţi răbda această încercare. Nu face lucruri care vor fi tragice pentru familia ta. Găseşte-ţi siguranţa în Dumnezeu. El a promis că nici o încercare nu va fi peste puterile tale. Este zadarnic să îţi petreci viaţa acuzând şi învinovăţind pe alţii. Aşteaptă cu credinţă ca Dumnezeu să lucreze pentru tine. Cei ce nădăjduiesc în El nu vor fi daţi de ruşine (Isaia 49:23) şi cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii (Isaia 40:31).
Cere de la Dumnezeu înţelepciune în situaţia prin care treci.
Unii credincioşi au avut unicul privilegiu de a fi târâţi la judecată, din pricina lui Hristos. Aceasta este într-adevăr o onoare şi un privilegiu, pentru că Domnul nostru a fost dus El Însuşi la judecată de vrăjmaşii lui. Învinuirile aduse la adresa ta pot fi toate false. Dar Dumnezeu îngăduie chiar şi aceasta cu un scop. El ne-a spus că atunci când vom sta în faţa judecătorilor, să nu ne îngrijorăm ce vom spune, pentru că El ne va da chiar în ceasul acela ce va trebui să spunem. Ne putem odihni în El cu o încredere ca cea a unui copil.
Iată câteva promisiuni minunate pe care ni le-a dat Dumnezeu în Cuvântul Său, tuturor celor care sunt duşi la judecată pe nedrept. Poţi să ţi le însuşeşti pe toate în Numele lui Isus:
“El îmi va apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă” (1 Samuel 2:15).
“Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu… Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul… Domnul va fi cu voi” (2 Cronici 20:15-17).
“Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui, şi nu-l osândeşte când vine la judecată” (Psalmul 37:33).
“Căci nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie, nu vine înălţarea (adică nu de la oameni). Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul, şi înalţă pe altul. Şi voi doborî toate puterile celor răi: puterile celui neprihănit însă se vor înălţa” (Psalmul 75: 6,7,10).
“Domnul nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării” (Isaia 11:3-5).
“Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine. Cel ce Mă îndreptăţeşte este aproape: Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfăţişăm împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să înainteze spre Mine! Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osândi? Într-adevăr, se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină: molia îi va mânca. Iar voi toţi, care aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din Mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zaceţi în dureri” (Isaia 50:7-11).
„Domnul spune: ‘ Vrăşmaşii tăi vor sta departe, tu vei locui în pace. Groaza nu se va apropia de tine, pentru că Eu sunt de partea ta. Vrăşmaşii tăi vor fi izgoniţi pentru că Eu sunt de partea ta. Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi vei avea dreptate împotriva oricăror minciuni’” (Isaia 54:14-17).
„Domnul spune: Eu voi fi avocatul tău, Eu voi susţine cazul tău” (Ieremia 51:36 – Living Bible).
„O Doamne, tu eşti Apărătorul meu! Susţine pricina mea! Căci Tu mi-ai răscumpărat viaţa. Tu ai văzut răul pe care l-au făcut împotriva mea. Fi Judecătorul meu să-mi dovedeşti nevinovăţia. Ai văzut uneltirile lor împotriva mea. Ai auzit ocările lor, cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau împotriva mea. Uite cum eu sunt cântecul lor de batjocură” (Plângerile lui Ieremia 3:58-63) .
„Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând” (Luca 18:7-8).
„Nimeni nu L-a putut prinde căci nu-I venise încă ceasul” (Ioan 7:30, 8:20).
Dacă tu sau soţul tău va trebui vreodată să staţi într-o curte de judecată înaintea acuzatorilor voştri, pentru Numele lui Dumnezeu: nu plânge. Ţine-ţi lacrimile în frâu. În schimb, fie-vă milă de pârâşii voştri. Cât de înfricoşată va fi judecata lor în ziua în care vor ajunge pe mâna Judecătorul întregului pământ!
Isus Însuşi a fost trădat, dus la judecată şi a trebuit să stea în faţa unei mulţimi batjocoritoare. Atunci nu te uimi de ceea ce ţi se întâmplă. Nu eşti tu slujitoarea Lui? Este un privilegiu pe care El ţi l-a oferit să poţi să calci pe urmele Lui chiar şi în aspectul acesta. Fii curajoasă. Aceasta nu este o vreme de plâns. În schimb, saltă de bucurie, pentru că răsplata ta în ceruri va fi mare. Isus se roagă pentru tine şi într-o zi El te va îndreptăţi şi te va onora.
Aici pe pământ viaţa noastră trebuie să fie una a suferinţei. Suntem părtaşi suferinţelor Sale, dar totodată El ne dăruieşte în fiecare încercare bucuria Sa copleşitoare. El Însuşi a fost trădat de un prieten apropiat şi trecut printr-o încercare batjocoritoare. El a fost pălmuit şi bătut atât de mult încât spatele I-a fost brăzdat. Astăzi, putem angaja un avocat şi putem spera câtuşi de puţin la dreptate. Dar Isus nici măcar nu a avut parte de o judecată corectă şi a fost condamnat pe nedrept la moarte. Moartea Sa a fost cea mai crudă moarte pe care cineva ar fi putut s-o sufere. Dar El avea bucurie în inima Sa pentru că Se gândea la răsplata acestor suferinţe – aceea de a mă elibera pe mine şi pe tine din prinsorile păcatului, pentru a fi Mireasa Lui. El poate să ne dea şi nouă bucurie.
Isaia 53:7-9 este un pasaj din Scriptură care mereu mă mişcă:
„El a fost chinuit şi asuprit, totuşi nu a spus nici un cuvânt. El a fost adus ca un miel la tăiere şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, atât a stat de tăcut înaintea celor ce-L condamnau. Din închisoare şi judecată, ei L-au târât la moarte. Dar cine din cei de pe vremea Lui a realizat că El murea pentru păcatele lor – că El suferea pedeapsa lor? El a fost îngropat ca un nelegiuit în mormântul unui om bogat; dar El nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui” (Living Bible).
Apostolul Pavel a suferit mult din pricina Evangheliei. Dar din temniţa lui a scris unele din cele mai frumoase epistole ale sale, cum ar fi Epistola către Filipeni, unde ne spune să ne bucurăm în Domnul totdeauna.
Toţi cei care caută să trăiască cu evlavie în Hristos vor suferi o formă de persecuţie. Aşa că nu trebuie să fim surprinşi când aceasta ni se întâmplă ca şi de ceva ciudat care a venit peste noi (1 Petru 4:12). Domnul ne va îmbărbăta prin Cuvântul Său de fiecare dată.
„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” (Matei 5:10).
Domnul ne-a învăţat să-i iertăm pe cei ce ne prigonesc, să-i iubim şi să ne rugăm pentru ei. Dovedim că suntem copii ai Tatălui nostru iubitor atunci când facem bine celor ce ne fac rău. Dumnezeu este bun cu toţi. Poate prietena ta cea mai bună sau cineva dintre rude te-a înjunghiat în spate. Nu plânge. Bucură-te că ai parte de privilegiul de a umbla pe urmele lui Isus. Lasă gândirea lui Hristos să te conducă în asemenea situaţii.
Am citit despre păstori care au fost închişi pentru Domnul timp de mulţi ani. Acest lucru trebuie să fi fost foarte greu pentru soţiile lor. Trebuie să ne rugăm pentru familiile creştinilor care sunt prigoniţi chiar şi astăzi în multe ţări. Prigoana va veni şi la noi în India. Să ne rugăm ca Domnul să ne ţină tari în credinţă. Este bine ca toţi să ne rezervăm timp pentru a citi istoriile martirilor şi a celor care au fost persecutaţi pentru Domnul în trecut. Aceasta ne va întări atunci când va veni şi vremea noastră.
„Suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare care are să fie descoperită faţă de noi” (Romani 8:18).
„Încercările noastre uşoare de o clipă lucrează în noi o greutate veşnică de slavă” (2 Corinteni 4:18).
„Când vei trece prin ape, acestea nu te vor îneca” (Isaia 43:2).
„Dumnezeu ne mângâie (încurajează) ca să putem mângâia (încuraja) pe ceilalţi” (2 Corinteni 1 :4).
„Isus însuşi ne ajută şi trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi” (Evrei 7:25).
„El este Advocatul nostru” (1 Ioan 2:1).
„Cel neprihănit nu se teme de veşti rele” (Psalmul 112:7).
„Puterea ta să ţină cât zilele tale. Dumnezeu cel veşnic este un loc de adăpost şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare” (Deuteronom 33:25,27).
„Se va bucura de tine cu mare bucurie… şi nu va mai putea de veselie pentru tine” (Ţefania 3:17).
„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28).
„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi” (Psalm 46:1).
Petru vorbeşte despre încercări de foc pe care le vom avea de înfruntat, iar Domnul ne asigură în Isaia 43:3 că atunci când vom trece prin foc, acesta nu ne va arde. Asta înseamnă că sufletul nostru nu va fi distrus în persecuţie.
Isus ne învaţă să ne rugăm. Duhul Sfânt mijloceşte de asemenea pentru noi cu suspine negrăite. Când nu suntem în stare să ne exprimăm suferinţa în cuvinte, Duhul Sfânt vine în ajutorul nostru. Aşa că haideţi să capitulăm înaintea Duhului Sfânt şi El va fi cel care va striga din interiorul nostru.
DUMNEZEU TE VA SCĂPA DE SUFERINŢELE PĂMÂNTEŞTI
„Întristarea lumii aduce moartea” (2 Corinteni 7:10).
În rândul femeilor, multe lacrimi curg din plâns de milă, simţindu-se ofensate, desconsiderate sau din cauză că nu primesc un lucru pământesc pe care şi l-au dorit.
Unele femei sunt, de felul lor, ultrasensibile şi iritabile. Temperamentul lor violent le face să răbufnească repede. Iacov 1:19 ne spune că ar trebui să fim „înceţi la mânie” pentru că „mânia locuieşte în sânul nebunilor” (Eclesiastul 7:9). Deseori Satan îi face pe oameni să-şi piardă răbdarea şi apoi îi face să se scufunde în sentimente de vinovăţie. Fereşte-te de strategiile lui Satan! Ridică-te imediat din murdărie, pocăieşte-te de păcatul tău şi întoarce-te la Domnul.
Unele femei se compară mereu cu altele care sunt mult mai bune decât ele. Aceasta duce mereu la descurajare şi melancolie care le fac să fie nefericite. Dacă vrei să te compari cu alte persoane, atunci compară-te cu cele care sunt într-o stare mult mai rea decât tine, precum cele care locuiesc în colibe.
Unele femei sunt de obicei singure şi se impun în faţa altora fără a reuşi să găsească nicăieri confortul de care au nevoie. În schimb, am putea să lucrăm la o relaţie intimă cu Domnul.
Unele femei de vârstă mijlocie sunt slabe fizic şi plâng uşor din cauza schimbărilor hormonale. Aceste stări de ordin medical pot fi tratate, aşadar ele ar trebui să meargă la un doctor. Dumnezeu este Cel care ne-a creat, El ştie din ce suntem făcuţi şi este mai mult decât dornic să ne ajute în astfel de situaţii – dacă Îl vom ruga.
Plânsul tău se datorează suferinţelor lumeşti? Citeşte lista de mai jos şi verifică-te:
-
Ai fost crescută ca un copil răsfăţat de nişte părinţi indulgenţi, fapt pentru care acum eşti uşor iritabilă şi incapabilă să faci faţă micilor inconvenienţe şi întârzieri? Acesta este motivul pentru care plângi? Nu da vina pe părinţi. Ocupă-te de iritabilitatea ta încă de la nivelul de ou, înainte de a se cloci şi a deveni un şarpe veninos care te va muşca atât pe tine cât şi pe alţii. Cere-i lui Dumnezeu să te ajute să biruieşti încurcăturile creşterii tale.
-
Iubeşti lucrurile materiale, haine, muzică, bijuterii etc. atât de mult încât dacă nu le primeşti, devii nefericită şi începi să plângi? Porneşti o drama împotriva părinţilor sau a soţului pentru că nu primeşti aceste lucruri? Mărturiseşte Domnului atitudinea ta lumească şi cere-i să te scape de ea.
-
Plângi pentru că tu sau soţul tău, sau copilul tău nu aţi primit o slujbă, o promovare sau o reuşită la colegiu? Dumnezeu ştie ce este cel mai bine pentru familia ta şi El e în controlul tuturor circumstanţelor. Aşa că mulţumeşte-I în toate situaţiile.
-
Oamenii te-au rănit intenţionat în vreun fel? Îţi vine greu să-i ierţi? Plângi de mânie şi ură? Vrei să vorbeşti de rău aceste persoane în faţa altora? Dacă-i aşa, atunci tu eşti răzbunătoare. Vino cu aceste lucruri înaintea Domnului şi cere-I să te ajute să-i ierţi pe toţi cei implicaţi. Eliberează-i din mintea ta şi iartă-i. Atunci când îi întâlneşti o să-i poţi întâmpina cu un zâmbet sincer.
-
Plângi pentru că ai suferit o pierdere financiară prin faptul că ai fost înşelată sau tratată nedrept? Dumnezeu poate folosi pierderea ta pentru a te elibera de dragostea de bani şi a te face mai asemănătoare cu Isus. Aşa că laudă-L pe Domnul chiar şi pentru pierderi financiare. Toate aceste pierderi pot fi înlocuite de Domnul, care este Dătătorul tuturor darurilor bune. El este Judecătorul care într-o zi se va ocupa de toţi făcătorii de rele din lume. Aşadar, cel mai bine este să laşi aceste probleme în mâinile Sale. Dacă tu continui să te gândeşti la toţi aceia care te-au înşelat doar te vei face nefericită. O bună întrebare pe care ţi-o poţi pune în asemenea situaţii este: „Va conta acest lucru peste 50 de ani?”
-
Plângi din cauza unor probleme cu soţul tău despre care nu poţi spune nimănui? Satan şi-a propus să distrugă căsnicii. Respinge toate gândurile de gelozie. Dumnezeu a plănuit căsnicia să fie un lucru minunat. Cultivă-ţi aşadar căsnicia ca şi cum ar fi o grădină. Udă grădina în mod constant şi smulge buruienile discordiei şi suspiciunii pe care duşmanul le-a semănat acolo. În locul lor, seamănă seminţele divine ale dragostei şi iertării.
-
Plângi pentru că eşti însărcinată din nou? Probabil nu ţi-ai dorit să mai ai copii şi eşti dezamăgită să descoperi că eşti însărcinată din nou. Adu-ţi aminte că fiecare copil este un dar de la Dumnezeu. Simplul gând de a respinge un copil este ca şi cum l-ai ucide. Acceptă fiecare copil pe care Dumnezeu ţi-l dăruieşte, în Numele Domnului Isus. S-ar putea să descoperi că însuşi copilul pe care nu l-ai dorit îţi aduce bucurie mai mare decât toţi ceilalţi copii ai tăi. Mai târziu, iţi poţi „planifica” familia.
-
Plângi pentru că ai descoperit că plânsul îţi aduce atenţie şi te ajută să obţii ce doreşti de la soţul tău sau de la părinţii tăi – dacă plângi suficient? Cere-i Domnului să te elibereze de asemenea egoism.
-
Plângi pentru că lucrurile nu ies aşa cum tu îţi doreşti? Eşti supărată pentru că Dumnezeu nu ţi-a răspuns la rugăciuni? O asemenea manifestare vine dintr-o părere înaltă despre importanţa sinelui tău. Roagă-l pe Domnul să-ţi dea răbdarea Lui.
Păstrezi amintirea suferinţelor lumeşti (precum mumiile egiptene sunt conservate) pentru ca alţii să-ţi ofere mângâiere şi milă? Oricând eşti tentată să-ţi aminteşti evenimente nefericite din trecut, roagă-l pe Domnul să te ajute să respingi asemenea gânduri imediat. Dacă vei face asta într-un mod regulat, îţi vei da seama peste o vreme că uiţi asemenea episoade în întregime. Şi sufletul tău va fi vindecat. Trecutul tău este ca şi un cadavru descompus care trebuie să fie îngropat permanent. Când vei face aceasta te vei găsi eliberată şi vei începe să experimentezi puţin din rai aici pe pământ. Astfel, vei face lumea un loc mai bun pentru tine şi pentru cei din jurul tău.
Trăieşte-ţi viaţa aşa cum Domnul o doreşte de la tine. Pocăieşte-te de egoismul tău şi tot ce eşti tu, predă Domnului Isus. Uneori vei simţi că ai ajuns la limita răbdărilor. Dar mai târziu vei descoperi doar că ai reacţionat exagerat şi că harul lui Dumnezeu a fost îndeajuns să te ajute să treci peste. Dumnezeu nu va permite niciodată să fii încercată peste puterile tale.
Multe femei sfinte au suferit mult pentru Domnul. În secolul al XVI-lea în Franţa, Madam Guyon a fost închisă mult timp, pentru credinţa ei, într-o celulă rece de închisoare. Dar ea, din acea celulă a scris cărţi care răsună cu un spirit triumfător şi care binecuvântează pe oameni chiar şi azi pentru că ea a rămas devotată Domnului ei.
Dumnezeu vrea ca noi femeile să fim tari. El vrea ca noi să fim un ajutor celor care se luptă şi să nu sfârşim cu o cădere nervoasă noi înşine. Puterea Sa ne este la îndemână în orice vreme şi El ne poate face tari. Aşa că haideţi să ne încredem în El şi vom descoperi că cele mai grele momente, cu ajutorul Domnului pot să devină cele mai bune momente.
Dăruieşte viaţa şi viitorul tău pe deplin în mâinile lui Dumnezeu şi El te va ajuta în vremurile cele mai dificile. S-ar putea să vină încercări chiar şi mai mari în zilele ce urmează dar le vei birui pe toate. El te va întări să biruieşti uriaşii temperamentului tău şi îţi va da putere să trăieşti o viaţă după plăcerea Lui.
Astfel, tu vei deveni o binecuvântare pentru mulţi.
DUMNEZEU TE VA ATRAGE LA EL PRIN ÎNTRISTĂRI DUPĂ VOIA SA
„În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire” (2 Corinteni 7:10).
„Ferice de cei ce plâng căci ei vor fi mângâiaţi” (Matei 5:4).
Întristarea după voia lui Dumnezeu este cea produsă în noi de către Duhul Sfânt. Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite (Romani 8:26).
O asemenea întristare a fost cea care la început ne-a provocat să ne pocăim şi să ne întoarcem la Domnul. De-a lungul vieţii, este bine să fim receptivi la asemenea lucrări ale Duhului Sfânt în inimile noastre.
Trebuie să plângem oridecâteori cădem spiritual sau când pierdem părtăşia cu Domnul nostru aşa cum a plâns mireasa când a pierdut legătura cu iubitul ei (Cântarea Cântărilor 3:1-4). Asemenea lacrimi sunt benefice sufletului nostru. Lacrimile de pocăinţă nu sunt niciodată în zadar. Când ne vedem viaţa în lumina Lui, vom descoperi cum pânzele de păianjen ale irascibilităţii noastre, ale poftelor, mândriei, egoismului şi plânsului de milă ne-au pătat inimile şi ne-au făcut viaţa grea, atât nouă cât şi celor din jurul nostru. Plânsul ne va duce la o zdrobire şi o smerire care apoi ne va permite să primim neîncetat harul lui Dumnezeu.
Petru era atât de sigur că va fi neclintit ca o stâncă şi că niciodată nu-l va nega pe Domnul. El a scos chiar şi o sabie în grădina Ghetsimani pentru a-l apăra pe Stăpânul său. Dar când a fost la vremea încercării, a căzut, exact cum Domnul îl avertizase. Totuşi, privirea plină de milă şi iertare a Stăpânului său l-a zdrobit până acolo că a plâns cu amar. Se întreba: va avea vreodată şansa să-i spună Domnului cât de rău îi părea pentru eşecul său şi cât de mult Îl iubea?
Aceasta a fost experienţa multora dintre copiii Domnului care l-au dezamăgit pe Domnul la un moment dat. Dacă aceasta a fost experienţa ta, soră dragă, atunci lasă-mă să te asigur că mai este speranţă pentru tine.
Adu-ţi aminte: Satan a trebuit să primească permisiune de la Dumnezeu înainte de a-l cerne pe Petru. Şi Satan trebuie de asemenea să ceară permisiune de la Dumnezeu pentru a te cerne pe tine.
Isus s-a rugat pentru Petru ca să nu i se piardă credinţa. Isus se roagă astăzi şi pentru tine. Isus avea credinţă că Petru va trece prin această vreme a încercării şi că el va fi restaurat. Isus are încredere şi în tine. După ce Petru a fost restaurat, a mers să-şi întărească fraţii credincioşi şi a făcut o lucrare minunată pentru Domnul. Şi cu tine va fi la fel.
Dacă Petru ar fi fost atent la avertismentul Domnului în Ghetsimani şi s-ar fi rugat aşa cum i s-a spus, el nu ar fi căzut – dar Petru avea încredere în el însuşi. Astfel, a căzut. Totuşi, Domnul i s-a arătat după înviere şi l-a încurajat. Şi Petru a avut ocazia să-i spună Domnului că Îl iubea. Atunci El l-a împuternicit din nou pe Petru ca şi apostol.
Dumnezeu este un Dumnezeu bun şi El îngăduie adversităţi şi încercări în vieţile noastre pentru a ne scoate la iveală adevărata natură. Astfel, El ne smereşte şi ne zdrobeşte, pentru a ne putea transforma după chipul Lui. Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu.
În vremuri de suferinţe personale, nu ar trebui să fim atât de înfăşuraţi de problemele noastre încât să nu mai avem grijă pentru alţii. Domnul nostru, ca „Om al durerii”, era totuşi familiarizat cu suferinţele noastre. El a plâns în timp ce s-a uitat la oamenii din cetatea Ierusalim, care l-au respins.
„El nu a avut lacrimi pentru durerile Sale,
Dar a transpirat picuri de sânge pentru ale mele”.
Domnul nostru a plâns pentru ceilalţi. Acum este rândul nostru, ca reprezentanţi ai lui Isus, să plângem pentru ceilalţi.
Gândeşte-te la istoria lui Iosif, care a fost închis pe nedrept. Dar acolo în închisoare, el a uitat de necazurile lui şi a fost preocupat de problemele celorlalţi prizonieri. Grija sa pentru paharnicul lui Faraon a fost cea care în final l-a dus la eliberarea din închisoare. O grijă reală pentru ceilalţi poate să fie de asemenea primul pas către eliberarea noastră (Geneza 40:7).
„Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii” (Psalm 126:6).
Iată câteva exemple de oameni care au plâns într-o întristare după voia lui Dumnezeu:
· Isaia a plâns când a văzut slava Domnului şi depravarea din propria sa natură zicând: „Vai de mine… căci sunt un om cu buze necurate!” (Isaia 6:5).
· Ieremia a plâns pentru alunecarea poporului Domnului şi şi-a dorit ca ochii lui să fie o fântâna de ape, să poată plânge continuu (Ieremia 9:1; 13:17).
· Daniel a plâns pentru păcatul poporului Domnului (Daniel 9:20, 21).
· Ezra şi Neemia au plâns când au văzut decăderea poporului lui Dumnezeu (Ezra 10:1; Neemia 1:4).
· Pavel a avut o mare durere continuă în inima lui pentru poporul său (evreu) care nu era convertit.
Întristările după voia lui Dumnezeu ne vor face să suferim pentru lucrurile care şi lui Dumnezeu îi provoacă durere.
Gândeşte-te pentru un moment la idolatria din ţara noastră şi cum Domnul trebuie să fie supărat pentru asta. Poate ne-am obişnuit atât de mult să vedem temple şi idoli în ţara noastră încât nu ne mai deranjează deloc (Faptele Apostolilor 17:16). Dar avem o responsabilitate înaintea Domnului pentru ţara în care trăim.
Dumnezeu a spus: „Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi vor ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara” (2 Cronici 7:14).
Îmi aduc aminte de ocazii în trecut când Domnul mi-a pus o povară pe inimă, să mă rog pentru alţii.
Odată, o mamă m-a rugat să mă rog pentru fiul ei care suferea de insomnie. El era dependent de muzică rock şi nu avea nici un interes pentru Dumnezeu. Ajutorul pe cale psihiatrică era inutil. Capul său pulsa ca şi ritmul tobelor muzicii pe care el o asculta. Dumnezeu în mila Sa ne-a răspuns la rugăciune şi este bine acum. Multe mame sunt inconştiente de pericolul pe care îl reprezintă muzica rock pentru copiii lor.
În una din călătoriile mele, am văzut un grup de femei care aveau câteva fetiţe de 2-3 ani împreună cu ele. Am observat ceva ciudat în comportamentul lor cu copiii. Fetiţele arătau ameţite şi înfricoşate, posibil că erau drogate. Probabil că erau răpite, dar din cauză că nu aveam cum să demonstrez acest lucru, nu am putut să fac nimic. Văzându-le pe acele biete fetiţe am fost profund marcată şi asta m-a făcut să mă rog pentru abuzul de copii din ţara noastră.
Cu altă ocazie, am întâlnit o fată dintr-o ţară din Vest care a venit în India să găsească pace la mai mulţi guru, prin meditaţii şi religii hinduse. Am avut ocazia să-i mărturisesc despre adevăratul Guru, Domnul Isus Hristos şi m-am aflat îndatorată să mă rog pentru ea. Unii vestici l-au găsit pe Domnul în India. Roagă-l pe Domnul să te folosească, să mărturiseşti acestor oameni care sunt în nevoie şi în căutare sau roagă-te pentru ei.
Când Isus purta crucea prin Ierusalim şi a văzut nişte femei plângând pentru El, le-a spus să nu plângă pentru El, ci pentru ele însele şi pentru copiii lor: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri”.
Fiice ale Indiei, putem noi să auzim ce ne spune El nouă astăzi?
DUMNEZEU ARE UN PLAN CHIAR ŞI ÎN SUFERINŢA TA FIZICĂ
Multe femei sunt necăjite de boli cronice şi trebuie să trăiască cu dureri continue şi nopţi nedormite. Minţile lor sunt pline cu gânduri prevestitoare ale viitorului – în special frică pentru copiii lor şi posibilitatea ca aceştia să rămână fără de mamă. Asemenea gânduri pot fi îngrozitoare.
Multe tânjesc după un răgaz din suferinţa lor. Chiar şi cele mai puternice analgezice încep să-şi piardă efectul după o vreme.
Când o femeie află despre o alta că a fost diagnosticată cu cancer, începe să se întrebe dacă nu cumva ea este cea care urmează!
Şi Isus a suferit durere – şi el poate să ne înţeleagă şi să ne mângâie. El a suferit crucea, şi numai El ne poate ajuta să rezistăm până la final atunci când suntem în suferinţă. Niciodată să nu cedezi la tentaţia de a-ţi lua viaţa. Cheia Locuinţei morţilor este în mâinile lui Isus (Apocalipsa 1:18). Nu încerca să o smulgi de la El. Aşteaptă vremea lui Dumnezeu, indiferent cât de mult trebuie să suferi. Dumnezeu poate să sfinţească suferinţa ta între timp.
„Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vreme a ei” (Eclesiastul 3:2).
Amos 4:12 spune: „Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul Tău”.
Nu trebuie să privim la aceste cuvinte ca la o ameninţare groaznică, aşa cum gândeşte lumea despre moarte, ci, putem privi aceste cuvinte ca pe invitaţia plină de dragoste a Creatorului nostru să ne întâlnim cu El. Pentru un creştin adevărat, a muri înseamnă numai o schimbare a locuinţei. Este ca o mutare într-o casă mult mai bună. Cerul este Casa noastră finală.
Am citit despre o mamă bolnavă de cancer, care în mijlocul durerii, a înregistrat un mesaj pentru fiecare din copiii ei – dându-le sfaturi pentru anii în care vor creşte, chiar şi cu privire la alegerea unui partener pentru căsătorie. De asemenea, le-a spus că dacă tatăl lor va hotărî într-o bună zi să aducă acasă o nouă mamă, să o accepte cu bucurie şi să o facă să se simtă binevenită. Şi-a dăruit Domnului durerea şi a făcut tot ce a putut pentru familia ei când ştia că timpul rămas pentru ea pe pământ mai era foarte puţin.
Plângi când medicul îţi dă veşti rele despre sănătatea ta?
Aştepţi mereu următoarea doză de morfină să te scape de durere? Plângi la Isus. El de asemenea a purtat durere intensă şi El poate face situaţia mai uşor de purtat şi pentru tine. El nu va îngădui să fi încercată peste puterile tale, ci îţi va da har şi putere să treci prin fiecare încercare. Durerile pământeşti ne fac să privim cu dor spre locul acela mai bun unde nu va mai fi durere sau suferinţă.
Îmi amintesc de un refren pe care îl cântăm deseori la întâlnirile bisericii:
„E bucurie în prezenţa Domnului,
E bucurie în prezenţa Domnului,
Toate lacrimile şi durerile dispar,
E bucurie în prezenţa Domnului.”
Următoarele strofe vorbesc despre pace, putere şi victorie în prezenţa Domnului. Cântarea are o putere imensă de a ne alina când suntem în necaz sau avem vre-o suferinţă.
Dacă viaţa ta este predată în întregime Domnului cu fiecare aspect, vei vedea că totul este mult mai uşor când ai de experimentat suferinţă. În trecut, chiar şi o durere de cap probabil ţi s-a părut greu de suportat. Dar acum poţi să te rogi şi să te bucuri în Domnul, chiar dacă o boală care îţi ameninţă viaţa vine peste tine. Domnul a promis că va fi cu noi când vom trece prin ape şi El ne-a asigurat că râurile nu ne vor îneca.
„Când vei trece prin ape adânci şi necazuri mari, Eu voi fi cu tine.
Când vei trece prin râuri de probleme, nu te vei îneca!
Când vei trece prin focul apăsării, nu te va arde – Flăcările nu te vor aprinde. Nu-ţi fie frică. Eu sunt cu tine” (Isaia 43:2,5 – Living Bible).
Harul Lui ne este de ajuns în orice situaţie. Pe măsură ce încercările noastre cresc, măsura harului Său creşte de asemenea. Slavă Domnului!
Multe din bijuteriile preţioase ale lui Dumnezeu sunt cele care vin din adâncimi inimaginabile ale suferinţei. Aşa cum diamantele se formează în adâncimile pământului, şi ele au de îndurat căldură şi presiune imensă, nevăzute de ochii oamenilor. Şi tu poţi fi preţioasa Lui bijuterie. Lacrimile sunt parte din procesul care ne transformă după asemănarea lui Hristos – dacă te supui cu bucurie lucrării lui Dumnezeu şi nu verşi lacrimile plângerii de milă. Dumnezeu poate schimba durerea ta în câştigul tău.
Unei prietene apropiate i s-a administrat un tratament medicamentos greşit iar acum suferă permanent din cauza aceasta. Dar ea suferea şi mai mult, pentru că nu se putea convinge să-l ierte pe medic. (Nu trebuie să uităm că şi medicii sunt fiinţe omeneşti, în stare să facă greşeli.) I-a luat mult timp să-l ierte pe medic şi să îşi accepte soarta. Isus este Marele Medic, Care ne vindecă şi rănile interioare.
Am auzit despre o tânără necreştină care în timp ce aştepta în staţia de autobus a fost acostată de şeful ei care era deghizat în femeie, purtând un voal. El avea o pică pe ea de ceva vreme şi acum venise să se răzbune. A aruncat acid pe faţa ei şi a fugit. Ea a rămas oarbă şi cu cicatrici pe faţă pentru totdeauna. Fusese o fată frumoasă, dar frumuseţea ei era acum pierdută. Durerea şi agonia ei crescândă era de nesuportat şi salonul de spital unde se afla răsuna de plânsetele ei. Dar în acel spital cineva i-a vorbit despre dragostea lui Isus şi ochii ei spirituali s-au deschis să-l vadă pe Isus ca Mântuitor al ei. Familia ei a rămas sărăcită de nevoile ei de tratament îndelungat. Dar şi ei s-au întors la dragostea lui Isus şi au primit mântuirea. Am văzut o poză veche unde frumuseţea ei strălucea (înainte de a fi mutilată) şi ştiu că o voi vedea mult mai frumoasă de atât în ceruri.
Am cunoscut o tânără femeie care timp de mulţi ani a fost nevoită să-şi îngrijească soţul bolnav de paraplegie, boală dobândită în urma unei căderi. Ei nu auzise de Hristos până atunci. Dar când toate rudele i-au părăsit în urma tragediei lăsându-i devastaţi şi neajutoraţi, Domnul le-a ieşit în cale şi amândoi l-au întâlnit pe Isus ca mântuitor. Acum Dumnezeu îi foloseşte să slujească altor bolnavi de felul acesta şi mulţi ajung să-l cunoască pe Domnul Isus. În ciuda sărăciei lor profunde şi a suferinţei, feţele lor radiază. Toţi cei care îi vizitează sunt binecuvântaţi şi niciodată nu pot uita privirile lor radiante şi triumfătoare. Totuşi, în vremea accidentului, soţia aceasta era proaspăt căsătorită şi aştepta un copil. Ea devenise ca şi o persoană care şi-a pierdut minţile, plângând zi şi noapte timp de luni de zile, întrebându-l pe Dumnezeu de ce a permis să li se întâmple această tragedie. Apoi a venit Isus şi i-a inundat cu pacea şi puterea sa. Dumnezeu îi foloseşte acum cu putere într-o zonă îndepărtată a ţării noastre. Oricând mă gândesc la ei îmi aduc aminte de Psalmul 34:5 care spune: „Când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie.” Puternica lor mărturie mi-a fost o mare provocare.
Cunosc o altă tânără soţie care nu era în stare să suporte hărţuiala pe care o primea de la soţul şi familia lui şi care a încercat să se sinucidă turnând petrol lampant pe ea şi dându-şi foc. Aceasta, după cum ştim, este cea mai des întâlnită metodă de suicid pe care femeile din India o adoptă când sunt hărţuite de soţii şi de socrii lor pentru zestre. Dar această tânără femeie nu a murit. Dumnezeu nu doar că a salvat-o de acele flăcări, ci şi de flăcările iadului. Ea este acum o minunată soră într-una din bisericile din sate şi este o mărturie a dragostei şi milei Domnului.
Acestea sunt exemple de femei care l-au găsit pe Domnul Isus în urma accidentelor grave. Oridecâteori îmi amintesc, mă rog şi uneori plâng înaintea lui Dumnezeu pentru aceste femei care trebuie să-şi trăiască viaţa cu suferinţe continue.
Cunosc şi femei care au fost vindecate miraculos. Unele au devenit slujitoare ale lui Isus după ce au fost vindecate. Unele au fost eliberate de demoni şi acum trăiesc pentru gloria lui Dumnezeu.
Isus i-a vindecat pe toţi cei care au mers la El când era pe pământ. Cere-i să te vindece şi pe tine. Biblia ne spune să le cerem prezbiterilor bisericii să ne ungă cu untdelemn şi să se roage pentru noi în Numele Domnului când suntem bolnave. Rugăciunea făcută cu credinţă va vindeca pe cel bolnav (Iacov 5:14).
Boala poate fi de asemenea asociată cu păcatul. Când Domnul a vindecat oameni pe pământ, El le-a spus unora „Credinţa ta te-a vindecat. Acum nu mai păcătui.” Bolile, precum artrita, alergiile, hipertensiunea şi gastrita sunt uneori în strânsă legătură cu tensiuni interioare, amărăciuni şi răni sentimentale. Aşadar, trebuie mai întâi să ne mărturisim păcatul şi să-l rugăm pe Domnul să ne ierte. De asemenea, trebuie să îndreptăm lucrurile cu cei pe care i-am rănit. Asigură-te că nici un duh de neiertare nu a pus stăpânire pe tine – indiferent de cât de mult ţi-a greşit cineva. Dumnezeu este cel care vindecă, fie prin mijloace medicale, fie prin alte căi. Şi când eşti vindecată, nu uita să mulţumeşti lui Dumnezeu şi să-i dai Lui toată gloria.
Supune-te complet voii lui Dumnezeu şi apoi roagă-l cu credinţă pe Dumnezeu să te vindece. Dumnezeu este vindecătorul tău. Şi după ce ai fost vindecată, dăruieşte viaţa ta cea sănătoasă lui Dumnezeu şi dedic-o în slujba Lui pentru a fi de folos, a binecuvânta şi a-i ajuta pe ceilalţi.
Nu putem înţelege de ce Dumnezeu permite unora dintre cei mai credincioşi copii ai Lui să rămână bolnavi în timp ce pe alţii îi vindecă. Dumnezeu este suveran. El a permis ca Iacov să fie ucis, dar printr-o minune l-a eliberat pe Petru din închisoare (Faptele Apostolilor 12). Dar după cum am spus mai devreme, Domnul nostru este Cel care are cheile Locuinţei morţilor şi numai El poate să deschidă acea uşă pentru tine. Aşa că nu putem muri înainte de vreme, dacă trăim în voia Sa. Nu trebuie să ne temem de moarte. Primii creştini au mers cântând spre moarte.
Amy Charmichael (din Dohnavur, India de Sud) a scris poezii şi cărţi atât de frumoase când a fost ţintuită la pat. Probabil că niciodată nu le-ar fi scris dacă ar fi fost în putere şi sănătoasă.
Hristos poate fi proslăvit în trupurile noastre prin sănătate dar şi printr-un permanent ţepuş în trupul nostru (Filipeni 1:20). Aşadar, să luăm încercările şi suferinţele noastre ca pe nişte ocazii de a ne smeri înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Niciodată să nu plângem pentru noi înşine.
„Popoare, în orice vreme încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui căci El vă poate ajuta” (Psalmul 62:8).
Când inima ta este aproape de a fi „înfrântă”, Domnul va fi aproape de tine (Psalm 34:18).
Când trecem prin valea plângerii (Baca), Dumnezeu poate să o transforme într-un loc de izvoare care vor curge cu binecuvântări pentru alţii (Psalm 84:6). Pe măsură ce Dumnezeu ne mângâie şi ne înviorează cu ape vii din ceruri în mijlocul suferinţelor noastre, putem să dăruim din aceste ape vii şi celor din jurul nostru.
Într-o zi, Dumnezeu a promis că va şterge orice lacrimă din ochii noştri (Apocalipsa 21:1-4). Atunci nu vor mai fi suferinţe, sau încercări sau moarte, nu vor mai fi gemete sau plâns îndurerat pentru că toate acestea vor fi trecut. Aşteptăm cu nerăbdare, privind spre acele noi ceruri şi un pământ nou unde Tatăl nostru se va bucura cu noi pentru totdeauna.
Astfel, inimile noastre plâng cu dor zicând: „Vino Doamne Isuse”.
LUI DUMNEZEU ÎI PASĂ DE FEMEILE CARE PLÂNG
Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ să ne arate că Tatăl ne iubeşte şi nu este mâniat pe noi. De asemenea, El a ridicat femeile din condiţiile degradante şi umilitoare în care societatea le aruncase. Citim în Evanghelii despre multe femei care au venit la El în vremuri diferite şi cu nevoi diferite. Nici măcar odată Isus nu le-a ignorat plânsul. El a avut întotdeauna un cuvânt blând pentru femeile care plâng.
Am putea spune că în tăcere, Isus a întrebat mereu: „Femeie, de ce plângi?”
Fără îndoială că Maria Magdalena a plâns mult în viaţa ei. Odată, ea a fost posedată de şapte duhuri rele. Dar Isus a eliberat-o şi ea nu şi-a uitat niciodată datoria pe care o avea faţă de Isus. Mulţumirea ei a rezultat într-o dedicare cu pasiune lui Isus. Satan i-a distrus viaţa. Duh după duh o poseda şi ea era cunoscută în oraş drept o femeie violentă – o femeie pe care trebuia s-o eviţi. Dar noi vedem în ea o demonstraţie cum Isus poate să-i ridice pe cei care sunt în adâncurile disperării, pe cei care au pătruns adânc în groapa păcatului; El îi aşează pe tronuri spirituale. Aleluia!
Maria şi Marta au fost alte două femei care au plâns. Ele erau surori care şi-au deschis uşa casei pentru Isus. Domnul a găsit deseori mâncare şi un loc pentru odihnă în casa lor şi ele erau mereu bucuroase să muncească fără oboseală pentru Domnul lor. Dar capitolul 11 din Ioan relatează cum Isus şi-a întârziat intenţionat venirea la casa lor. Ele nu puteau să înţeleagă. De ce nu venea? Fiecare întârziere a răspunsului la rugăciunile noastre este plănuită de Dumnezeu ca să ne dea ceva mai bun decât ce am cerut noi. În final, Lazăr a murit. Apoi Isus a venit. Maria şi Marta au reacţionat diferit – una s-a plâns cu amărăciune dar cealaltă şi-a păstrat în ascuns amărăciunea şi era tăcută. Dar Isus le-a înţeles durerea. El a înţeles suferinţa lor şi chiar a plâns. Le-a iertat remarcile şi amărăciunea lor şi l-a înviat din morţi pe fratele lor. Ele aşteptau doar o vindecare de la Isus, dar acesta a venit şi a dăruit o înviere, iar plânsul lor s-a transformat în bucurie. Isus este la fel ieri, azi şi întotdeauna. El poate să facă mult mai mult decât cerem sau gândim noi. El chiar şi azi plânge cu femeile şi le şterge lacrimile.
Citim în Evanghelii despre o femeie necunoscută care trăise cu o continuă scurgere de sânge în trupul ei, timp de 12 ani. Ea a mers de la un doctor la altul – şi aceştia au lăsat-o fără de nici un ban. Boala ei era una stânjenitoare, cunoscută ca şi „Hemoragie”. Trebuie să fi fost o femeie slabă şi anemică de la atâta pierdere de sânge. Multe nopţi şi-a udat perna cu lacrimi plângând şi cerându-i Domnului s-o vindece. Ea aştepta cu nerăbdare ca Mesia să vină şi să scape pe Israel de toate suferinţele sale. Dar timp de doisprezece ani nu primise nici un răspuns. Apoi, într-o zi a auzit că Mesia a venit şi că vizita oraşul ei. Mulţimea era imensă în ziua aceea, îmbulzindu-se în jurul lui Isus. Dar ea era hotărâtă să treacă prin mulţime şi să se atingă măcar de hainele lui Isus. Această femeie slabă a trecut de bărbaţi, femei şi copii, a reuşit să îşi întindă mâna prin mulţime şi să atingă cu degetele ei doar partea de jos a hainei. A fost vindecată instantaneu. Isus s-a oprit şi a chemat-o la El şi aceasta a mărturisit cu sfială înaintea mulţimii. Mărturia ei a binecuvântat oameni din toate naţiunile, timp de 2000 ani.
Poate şi tu eşti o femeie necunoscută care a vărsat multe lacrimi. Poate suferi de o boală stânjenitoare. Domnul nu te va dezamăgi. Vino la El. Putem să-L atingem prin credinţă chiar şi azi. Isus a purtat bolile noastre şi neputinţele noastre şi prin rănile lui suntem tămăduiţi.
În Ioan capitolul 4, citim despre o altă femeie în nevoie – de data aceasta o Samariteană – a cărei viaţă a fost una plină de respingere şi care a fost căsătorită şi apoi părăsită de 5 ori. Cel cu care acum trăia nici măcar nu era soţul ei. Trebuie ca ea să se fi săturat de viaţa ei. Evreii dispreţuiau pe Samariteni, considerându-i o rasă inferioară.
Femeile din Samaria mergeau de obicei la fântână dimineaţa, să ia apă. Dar probabil ea avusese atâtea experienţe neplăcute în trecut cu celelalte femei din sat.
Posibil să o fi desconsiderat, dispreţuind-o. Ruşinea, respingerea şi suferinţa posibil să-i fi fost singurele însoţitoare în Samaria. Astfel încât acum prefera să vină la fântână la amiază, când nimeni altcineva nu era primprejur. Imaginează-ţi surpriza ei când acolo a găsit un bărbat. Domnul a umblat intenţionat prin Samaria ca s-o întâlnească şi a rămas acolo să vorbească cu ea toată după-masa. El s-a folosit de setea sa şi a început să conducă discuţia, treptat, arătându-i nevoia de apă a vieţii. În sfârşit, Domnul a folosit-o să aducă un întreg sat la mântuire.
Ce speranţă oferă Isus femeilor desconsiderate care sunteţi manipulate de societate. Poţi să fi asuprită, ignorată şi aparţinând unei rase dispreţuite, fără să ai pe cineva care să lupte pentru drepturile tale. Femeie, nu mai trebuie să plângi. Răscumpărătorul tău a venit la tine.
In Matei 15:22, citim despre o femeie canaanită care plângea, dar care era şi insistentă. Ea nu făcea parte din „rasa celor aleşi”. Dar lui Dumnezeu i-a păsat de ea. Fiica ei fusese posedată demonic timp de mai mulţi ani şi nu ştia unde să meargă după ajutor. Ea a auzit că acel profet care alungă demonii a venit în Israel. Dar era prea dificil, şi probabil mult prea costisitor ca ea să călătorească până în Israel. În plus, ea nu era izraelită şi nu ştia dacă Isus ar fi avut timp să o asculte sau să o ajute. Astfel, a renunţat la orice speranţă de a-şi vedea fiica vindecată. Totuşi, prea puţin ştia cât de mult o iubeşte Dumnezeu şi cum i-a văzut lacrimile: Dumnezeu l-a trimis pe Isus la ea. Isus a mers din Galileea până în oraşul ei şi înapoi – 80 km fiecare drum – doar ca s-o ajute. Când l-a întâlnit pe Isus, ea a ştiut că era o străină şi că nu merita nimic de la Dumnezeu. Cu bucurie a acceptat poziţia de căţel înaintea Domnului şi a întrebat dacă poate primi măcar firimituri care au căzut de la masa copiilor. Ea a crezut că o firimitură din mâna Domnului era îndeajuns ca să alunge demonul din fiica ei. Ce credinţă!! Isus i-a răspuns la cerere. Fiica era la mare distanţă de acel loc, dar a fost eliberată instantaneu. Anii plini de lacrimi au fost înlocuiţi de bucurie şi râs în a cea zi.
Ce exemplu pentru tine, dragă mamă, despre cum să-l cauţi pe Domnul nostru minunat. El ţi-a văzut şi ţie lacrimile şi îţi cunoaşte nevoia. Poate copilul tău locuieşte departe de tine. Dar tu poţi să o aduci la picioarele Domnului nostru şi ea poate fi eliberată. Domnul va parcurge orice distanţă ca să-ţi şteargă lacrimile şi să îţi schimbe plânsul în râs. Şi aminteşte-ţi, tu nu eşti un câine, ci o fiică a Domnului. Poţi să primeşti pâinea copiilor
înşişi, nu doar firimiturile care cad de la masă! Aşadar du-te, prin credinţă înaintea Domnului şi cere-i ce doreşti pentru fiicele şi fiii tăi, care au fost înşelaţi şi posedaţi de Satan. Domnul îi va elibera pe fiecare în parte.
O femeie prinsă în preacurvie şi care plângea a fost adusă de către farisei la Isus (Ioan capitolul 8). Potrivit legii evreieşti ea merita să fie omorâtă cu pietre. Aşa că au adus-o la Învăţătorul Învăţătorilor pentru a-L prinde în cursă. Dacă o elibera, ei l-ar fi acuzat de sfidare a Legii. Dacă ar fi poruncit ca ea să fie ucisă cu pietre, Şi-ar fi pierdut reputaţia de Învăţător milos. Era o situaţie fără câştig. „Cap – ei câştigă; pajură – tu pierzi”. Isus a tratat fiecare situaţie cu înţelepciune. Chiar şi nebunia lui Dumnezeu e mai înţeleaptă decât înţelepciunea omenească (1 Corinteni 1:25). Isus a avut milă pentru ea pentru că El a înţeles motivul pentru care ea trăia în acest fel. Se poate să nu fi fost alegerea ei. Posibil că nişte oameni au momit-o cu promisiuni false şi apoi au învins-o. Apoi, alţii au folosit-o în mod repetat şi au alungat-o. Ea ura această viaţă. Dar cum să-şi câştige traiul? Cu greu trecea o zi fără ca ea să nu plângă. Dar cine ar înţelege-o? Cine ar ajuta-o? Da, Isus le-ar face pe amândouă. El ar înţelege-o şi ar ajuta-o.
Cunosc multe femei care în ziua de azi sunt salvate de la o astfel de viaţă de către slujitori curajoşi ai lui Isus care îşi asumă riscul de a fi confruntaţi de liderii mafioţi care conduc bordelurile. Femeile care plâng în aceste bordeluri şi-au pierdut toate speranţele de a avea o viaţă normală. Unele au fost răpite încă din copilărie de către agenţi care se ocupă cu trafic de carne vie. Ele nici nu îşi cunosc părinţii sau de unde vin. Multe dintre aceste femei au devenit dependente de droguri şi au nevoie de banii pe care îi obţin din prostituţie ca să îşi satisfacă dorinţa de a se droga. Multe altele sunt infestate cu HIV şi au parte de o moarte înceată. Lui Isus îi pasă de aceste femei care plâng şi vrea să le elibereze. El vrea să ne folosească pe mine şi pe tine pentru această lucrare, chiar şi azi.
Acea femeie (din Ioan 8) nu credea că va mai apuca o nouă zi. Probabil că plângea chiar şi în timp ce stătea acolo în faţa acuzatorilor ei aşteptând să fie lovită cu prima piatră în orice moment. Ea a văzut mila de pe faţa lui Isus iar ochii ei disperaţi sperau că El va înţelege. Şi El a înţeles. A iertat-o şi i-a schimbat viaţa, aşezând-o pe o cale nouă a întrajutorării şi a slujirii celorlalţi. Isus poate face la fel pentru tine, indiferent de cât de adânc ai căzut. „Nici eu nu te osândesc. Du-te şi nu mai păcătui” sunt astăzi cuvintele Lui pentru tine.
Şi în Vechiul Testament citim despre o altă curvă care a găsit milă la Dumnezeu. Numele ei era Rahav şi ea locuia cu copiii ei în cetatea Ierihon. Avea credinţă în Dumnezeu, în ciuda eşecurilor ei morale. Probabil că a plâns mult pentru trecutul ei dorind să devină o femeie mai bună, de dragul copiilor săi. Dumnezeu a văzut dorinţa ei aşa că a călăuzit paşii spionilor Izraeliţi către casa ei. Ea i-a ajutat şi astfel viaţa ei a fost scăpată pe când tot restul Ierihonului a fost distrus. Ea chiar s-a căsătorit cu un Israelit numit Salma şi a devenit o parte a arborelui genealogic al lui Isus Însuşi!! Numele ei este acum găsit în „Camera faimoşilor oameni ai credinţei” (Evrei 11) împreună cu Avraam şi Moise şi Iosua! Nu este acesta un lucru uimitor? Singurii oameni din acea generaţie ale căror nume se află în Evrei 11 sunt Iosua şi Rahav!! Căile lui Dumnezeu sunt cu adevărat uimitoare. Dumnezeu poate face la fel pentru tine, dragă soră capricioasă.
Vedem o văduvă care plânge în cetatea Nain. Singurul ei fiu, cel tânăr care avea grijă de ea la anii bătrâneţii murise subit. Ea plângea necontenit. Încercase să amâne înmormântarea cât mai mult cu putinţă tânjind să privească faţa fiului ei drag în sicriu. Cu greu, ea a permis jelitorilor să scoată sicriul din casă şi i-a urmat plângând. Se aştepta să petreacă acasă o tristă noapte singuratică după înmormântare. Dar nu ştia ce bucurii avea pregătite pentru ea Tatăl din ceruri care o iubea atât de mult. Isus şi-a plănuit călătoria pe lângă Nain în acea vreme. El nu întârzie niciodată. Isus a oprit procesiunea de înmormântare, a descris sicriul şi l-a înviat pe tânărul acela mort, dăruindu-l din nou mamei sale. Lui Dumnezeu îi pasă de tine şi El va trece şi pe la tine în vremea ta de încercare dragă soră văduvă şi neajutorată.
Toate văduvele au un loc special în inima lui Dumnezeu. De obicei ele nu au pe nimeni care să le poarte de grijă aici pe pământ. Sunt neajutorate şi mulţi oameni le exploatează. Dar Dumnezeu este Dumnezeul văduvelor şi al orfanilor şi El spune „Văduvele tale să se încreadă în Mine!” (Ieremia 49:11). Revendică-ţi drepturile aşadar dragă soră văduvă şi du-te fără griji la Soţul şi Tatăl tău ceresc.
Tot în Vechiul Testament citim despre o femeie al cărei fiu a murit (2 Împăraţi 4). Ea a mers să-l găsească pe proorocul Domnului, Elisei, deoarece ştia că numai el putea să o ajute. Nimeni din toţi cei care au văzut-o în acea zi nu avea vre-un habar că în timp ce ea călătorea, plângea în sinea ei. Şi când l-a întâlnit pe Elisei, ea i-a vorbit cu credinţă spunându-i despre copilul ei cel mort: „este bine” (2 Împăraţi 4:26). Nu e de mirare că şi-a primit fiul înapoi dintre cei morţi. Dumnezeu onorează asemenea credinţă.
În Luca 13, citim despre o femeie invalidă. Ea a fost atacată de o boală ciudată timp de 18 ani, care i-a îndoit trupul în două aşa încât nu putea să meargă dreaptă. Dar a ignorat durerea şi dizabilitatea şi a participat cu credincioşie la adunări în fiecare săptămână. A fost bine că nu a ratat întâlnirea de acel sabat pentru că aceea a fost ziua pe care Dumnezeu o plănuise pentru vindecarea ei. Era legată de către satan de atât de mulţi ani. Condiţia ei, lipsită de orice speranţă, o făcea să meargă ca un animal. Aceasta este ceea ce face satan din victimele sale (Luca 13:11-13). Toţi aceşti 18 ani ea trebuie să fi plâns în timp ce mergea pe străzi, suportând batjocurile copiilor care râdeau de ea. Nu putea să privească în sus. Dar inima ei l-a aşteptat pe Dumnezeul ei să o elibereze. Probabil că pentru alţii provoca milă. Dar chiar şi aceasta poate să facă pe cineva să plângă. Unii copii poate erau înfricoşaţi de chipul ei îmbătrânit şi brăzdat de riduri. Probabil că ea a plâns multe nopţi înaintea lui Dumnezeu cerând eliberare din cursa celui rău în care diavolul o aşezase. Atunci Isus a venit şi a eliberat-o. Isus a văzut-o în sinagogă şi a chemat-o în faţă, rostind aceste minunate şi eliberatoare cuvinte: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta!”. Acum putea să-şi ridice privirea în sus spre cer şi să-l laude pe Tatăl care o eliberase.
După două zeci de secole, aceste cuvinte au ajuns acum până la tine: „FEMEIE EŞTI DEZLEGATĂ DE NEPUTINŢA TA!” (Luca 13:12).
Soră dragă, nu vrei tu să iei astăzi cuvintele acestea în mod personal ca venind de la Domnul tău? Eşti liberă să-l glorifici pe Dumnezeu, liberă de orice legătură, orice păcat, depresie, indispoziţii, încurcături, ameţeli şi orice lucru stricat pe care satan l-a inventat vreodată pentru a hărţui femeile de-a lungul secolelor. Eşti liberă de legătura tradiţiilor, eliberată de temperamentul tău, de limba ta incontrolabilă, de amărăciunea ta, de atitudinile neiertătoare, de resentimentele tale, eliberată de forţele demonice care te-au oprimat şi te-au legat atâta timp. Îndreaptă-te acum şi glorifică-l pe Dumnezeu.
Slujeşte-L. Nu mai e nevoie să porţi după tine acea slabă impresie despre tine. Eşti preţioasă înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă alţii te dispreţuiesc şi nu văd meritul tău. Mâna lui Dumnezeu este peste viaţa ta începând de azi.
„Fiul lui Dumnezeu a venit să dezlege orice legătură pe care Satan a înnodat-o peste tine” (1 Ioan 3:8 – parafrazat).
„Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36).
Isus a numit-o pe acea femeie „fiica lui Avraam”. Şi noi suntem fiicele lui Avraam, potrivit versetului din 1 Petru 3:6 – fiicele lui Sara, acea femeie a credinţei, care ne-a fost dată drept exemplu acolo. Ea a primit copilul care i-a fost promis într-un mod miraculos. Cu siguranţă că şi ea a plâns timp de mulţi ani după căsătorie, când era stearpă. Ea a aşteptat şi a aşteptat copilul promis şi probabil a fost tentată de multe ori să renunţe la speranţă. Era o ruşine în zilele acelea (ca şi astăzi în multe părţi ale Indiei) să fi stearpă. Multe mame mândre probabil că au batjocorit-o pe Sara şi ea a trebuit să facă faţă comentariilor subtile şi remarcilor altora. Ea mergea în cortul ei şi plângea înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu a văzut lacrimile ei şi i-a răspuns. Aşa că nu renunţa la rugăciunea cu lacrimi. Niciodată să nu-ţi pierzi credinţa. Dumnezeu îţi va răspunde degrabă, o, femeie a credinţei!
Este probabil cel mai bine să concludem cu frumoasa povestire a femeii păcătoase care plângea şi care a adus un vas de alabastru cu parfum scump şi a uns picioarele lui Isus după ce le-a spălat cu lacrimile ei. (Picioarele acelea obosite au umblat pe străzile Palestinei pentru mine şi tine de asemenea.) Isus i-a văzut lacrimile, motivul din spatele lor. Liderii religioşi de la acea masă au văzut-o doar ca pe o păcătoasă. O priveau pe dinafară. Isus a văzut ce era în inima ei. Ei i s-a iertat mult aşa că iubea mult. Vasul de albastru cu parfum (pe care trebuie să-şi fi cheltuit economiile de o viaţă) a fost un semn al dragostei. În acea zi, ea şi-a împrăştiat mireasma parfumului nu doar în acea casă, ci peste întreaga ei istorie, în inimile multor altor femei ca şi noi timp de 20 de secole.
Isus i-a dăruit iertare, mântuire şi pace. Apoi le-a spus invitaţilor la masă povestea unuia care a dat bani împrumut. El şi-a iertat doi datori, unul care îi datora puţin şi altul care îi datora o mare sumă de bani. „Care din cei doi îl vor iubi mai mult?” a întrebat Isus. Apoi, arătând către femeia păcătoasă, El a spus că ea Îl iubea mai mult decât oricine altcineva, pentru că „ei i s-a iertat mult”.
Isus a folosit femei păcătoase şi suferinde ca să înveţe pe alţii multe adevăruri minunate despre Împărăţia lui Dumnezeu. El înţelege condiţia femeilor în cultura noastră indiană de azi şi a venit să ne ridice şi să ne dea speranţă şi cunoştinţă despre imensa noastră valoare în ochii Domnului. Cine va merge la El nu va fi niciodată respins. El a binecuvântat fiecare femeie în nevoie care a venit vreodată la El când a fost pe pământ şi El este la fel şi azi.
Dragelor surori, tuturor ni s-a iertat mult. De aceea trebuie să-l iubim mult pe Domnul. El vrea acum să ne folosească pentru a arăta adevărurile Lui minunate multor altora din jurul nostru.
Aşa că, „Trezeşte-te, O, fiica Sionului, îmbracă-te cu putere. Pune-ţi hainele de sărbătoare. Ridică-te din ţărână. Dezleagă-ţi legăturile de robie de la gât. Lasă lumina ta să strălucească, căci gloria Domnului a răsărit peste tine” (Isaia 52:1,2; 60:1 – Living Bible)