Botez de Florii la Biserica HARUL din Zalău
Duminică, 20 aprilie 2008, la Biserica Creştină Evanghelică HARUL din Zalău a avut loc un botez nou testamental la care s-au botezat 20 de persoane. Acesta a fost al treilea botez din acest an, la care, cumulat, s-au botezat 80 de persoane.
Unul dintre slujitorii invitaţi a fost fratele Viorel GROZA. El a fost implicat printr-o slujire profetică în familia Boca din Voivodeni şi apoi la botezul fiului lor Florin. Fiind ataşat de familie, acum a participat la botezul soţiei şi părinţilor fratelui Florin, slujind cu un mesaj biblic şi profetic. Mesajul evanghelic specific botezului a fost vestit de fratele Constantin JOLDEŞ, iar botezul a fost oficiat de către fraţii Constantin JOLDEŞ şi Ioan SABĂU. La întâlnire au fost prezenţi aprox. 1.000 de persoane din Zalău şi mai multe localităţi din Sălaj. Jumătate dintre candidaţi au fost din satele învecinate: Răstolţul Mare (1), Măierişte (3), Brebi (1), Firminiş (2), Voivodeni (3) şi Iaşi (1). La chemarea care s-a făcut în timpul închinării s-au predat Domnului alte 6 persoane. Următorul botez va avea loc la Rusalii.
În Biblioteca site-ului se vor posta pozele şi imaginea video a întâlnirii.
Am fost ca un sălbatic
Cu ocazia botezului de la Florii 2008, au depus mărturii despre modul în care l-au cunoscut pe Dumnezeu mai mulţi dintre candidaţii de botez. Unul din candidaţi, Vlaicu Ştefan din Răstolţul Mare, spunea că înainte de a cunoaşte adevărul biblic a trăit ca un „sălbatic”. De ani de zile n-a mai mers la nici o biserică, ci, cu mai mulţi vecini asemenea lui, mai ales duminica, trăiau într-un chef continuu.
În urmă cu un an s-a pocăit nevasta lui, în care a văzut o reală schimbare. De atunci, ea a început să-i citească Cuvântul lui Dumnezeu. El a îndrăznit apoi să vină la Biserica Evanghelică din sat unde fratele Iulian Pop, prezbiterul Bisericii a organizat mai multe seri de evanghelizare şi rugăciune. Nu după mult timp i s-a deschis ochii ca să înţeleagă unde l-a condus diavolul. Apoi, într-o rugăciune sinceră, el a făcut un legământ al lui în secret cu Dumnezeu că dacă-i va taie pofta de băutură şi ţigară atunci se va pocăi. Era sătul de vechea lui formă de viaţă degradantă. Totodată, îi era foarte clar că dacă nu-l va ajuta Dumnezeu, el nu va putea să ţină pocăinţa.
După această rugăciune rostită cu credinţă au apărut primele semne ale schimbării.
Într-o seară, cel care a condus momentul de închinare finală, fratele Belo Boldijar, a chemat în faţă pe toţi cei care au înţeles puterea rugăciunii unite a unei biserici. Atunci, a simţit că în el începe o luptă pe viaţă şi pe moarte. În faţa sătenilor lui, trebuia să-şi recunoască falimentul şi facă ceva ce n-a mai făcut niciodată. Lupta continua; secundele concentrau în ele un trecut plin de eşec; peste toate se suprapunea oferta şi chemarea lui Dumnezeu la o nouă viaţă de biruinţă cu Hristos; în stânga şi în dreapta lui vedea oameni din sat pe care-i schimbase Dumnezeu; dacă acum nu va face altceva decât ceea ce a făcut până aici va rămâne mai departe în păcat; trebuie să se întoarcă la Dumnezeu! În final, puterea Duhului Sfânt a biruit în inima lui şi a păşit cu hotărâre în faţă, îngenunchind înaintea Celui ce-l poate schimba. Toată adunarea în lacrimi s-a unit într-o rugăciune comună cerând iertare şi biruinţă asupra păcatului din viaţa lui. Un val de căldură a început să cuprindă toată fiinţa lui. Rugăciune s-a încheiat în timp ce o pace lăuntrică pe care n-a mai simţit-o niciodată i-a cuprins inima. S-a predat lui Dumnezeu!
Pentru început, a văzut că vechii lui prieteni îl încurcă şi că trebuie să cultive relaţii cu oameni care-l iubesc pe Dumnezeu. Atunci, a început să-l viziteze tot mai des fratele Iulia Pop, însoţit de un frate din biserică, Dumitru Iancău, care s-a întors la Domnul în urmă cu trei ani. Acesta din urmă trăise în trecut o viaţă ca a lui. Ei purtau discuţii prelungite despre învăţătura Domnului ISUS, apoi au început să citească sistematic Noul Testament şi încheiau cu rugăciune. O adevărată uimire a fost pentru el să descoperă că poate citi şi înţelege Biblia; apoi a priceput cum stau lucrurile cu trimiterile de la subsolul versetelor. Atunci a hotărât să citească zilnic un capitol din Evanghelii. Dar, nu s-a putut opri la atât, ci a constatat că nu se mai satură de citit.
Contactul real cu adevărul biblic şi rugăciunea personală i-au dat o nouă viziune asupra vieţii. Parcă pe nesimţite, chemările la păcat au dispărut; ceva esenţial se schimbase în inima lui. Era un alt om. În tot acest timp, Ştefan a avut o părtăşie sistematică cu o biserică vie, cu oameni care-l iubeau pe Dumnezeu şi-l ajutau în rugăciune. Totodată, aici putea vedea martori autentici al faptului că Dumnezeu poate reface şi azi vieţi falimentare ca a lui.
Citind Scriptura, a văzut că nu există nici un loc în care să se fi botezat un copil mic. În Noul Testament, toţi oamenii care s-au botezat au fost maturi. Astfel a hotărât să se boteze. Botezul era poruncit de Dumnezeul care l-a scăpat de patimi:
„Isus … le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” – Matei 28:18-20.
După hotărârea din seara aceea când a ieşit în faţa şi toată adunarea s-a rugat pentru el, nu-i mai păsa de oameni. Acum i-a fost mai simplu să se hotărască. El trebuia să asculte de porunca lui Dumnezeu din Scriptură, nu de oameni. El urma să facă un legământ cu Dumnezeu, nu cu oamenii.
De fapt, nu săteni l-au scăpat de patimi, ci Dumnezeu. Acum îi era clar că la oameni nu le-a păsat prea mult nici de împătimirea lui. Dimpotrivă, chiar l-au încurajat să rămână în această sălbăticie. Ce mai putea conta acum pentru el respingerea şi dispreţul lor! El s-a predat lui Dumnezeu şi era acum al lui Hristos, nu al lumii. Lumea iubeşte numai ce este al ei. El a găsit în Biblie unde scrie că Apostolul Petru a spus preoţilor din vremea aceea că fiecare trebuie să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
Sătenii au văzut marea schimbare din viaţa lui Ştefan şi au auzit despre hotărârea lui de a se boteza. Deşi erau uimiţi de ceea ce vedeau în viaţa lui, au început să-l dezaprobe şi să-i spună: Tu ai fost botezat când ai fost mic. La ce-ţi mai trebuie alt botez? El le răspundea din cele citite în Scriptură unde nu există nici un caz de botez al copiilor mici.
Apoi, ei o ţineau tare cu tradiţia şi legea strămoşească pe care n-are voie s-o lase nimeni. Atunci el le-a spus că în Biblie legea strămoşească este păcatul în care au trăit oameni de la Adam până azi. Noi ştim prea bine cum am trăit – le zicea el – încurajându-ne împreună la tot felul de păcate, dar mai ales la băutură. Ca un capac la toate, mai spuneam cu nonşalanţa şi că suntem creştini.
Ce vă dă oare dreptul să mă huiduiţi? Faptul că am renunţat la o viaţă păcătoasă? Nu este clară că aceasta l-a întristat pe Dumnezeu? De ce vă deranjează că m-am ataşat de Hristos? Eu cred că vă pare rău că nu mai particip cu voi la mesele de păcat. Mai cred şi că acum Dumnezeu vă mustră prin mine, spunându-vă că şi voi trebuie să va pocăiţi. Aceasta este porunca Lui pentru toţi oamenii.
În final, ei i-au răspuns că se poate pocăi în biserica lor şi nu trebuie să meargă la pocăiţi. Dar Ştefan nu mai putea fi păcălit de şoapta celui rău care venea prin ei. În consecinţă, le-a răspuns: Împreună, ani de zile, le-am zis acelaşi lucru celor care ne-au luat-o înainte şi s-au pocăit. Iar noi am trăit mai departe în păcat. Ceea ce am făcut împreună n-a fost pocăinţă, ci satana şi-a bătut joc de noi şi de familiile noastre.
Batjocura lor a continuat amintindu-i viaţa murdară din trecut a unora care s-au pocăit. Ei nu vroiau să vadă că au trăit în aceleaşi păcate departe de Dumnezeu.
Ştefan a constatat că acum poate judeca altfel lucrurile. El se mira de întunecimea în care a trăit şi în care vedea că trăiesc mai departe vechii lui prieteni şi săteni. Citind Biblia, rugându-se şi mergând la adunare, Dumnezeu i-a dat un nou fel de a vedea lucrurile; i-a devenit clar faptul că trebuie să se alipească de Dumnezeu, nu de oamenii care nu-şi mai pot vedea cinstit propria lor viaţă. Acum înţelegea de ce spune în Psalmul 1 să nu te aşezi pe scaunul păcătoşilor şi batjocoritorilor. Aşa s-a desprins el de vechea lui companie şi a ieşit din mijlocul celor care nu-L caută şi nu-L iubesc pe Dumnezeu din toată inima. El a hotărât să asculte întru totul de Dumnezeu aşa cum scrie în Scriptură.
Acum, în inima şi casa lui a intrat bucuria mântuirii.