Suveranitatea lui Dumnezeu

Zac POONEN

Cei doi fii ai lui Avraam, Ismael şi Isaac, au crescut în aceeaşi casă cu acelaşi tată. Totuşi, Dumnezeu a ales numai pe unul din ei – Isaac (Rom. 9:7). Nu din cauză că Dumnezeu este părtinitor, ci pentru că este Suveran. El are dreptul absolut ca şi Creator al Universului să facă ce vrea şi să aleagă pe cine vrea pentru o anumită slujbă. Nimeni nu-I poate cere socoteală pentru că El a creat toate lucrurile pentru plăcerea Lui. Aşa cum spune Pavel (la sfârşitul acestor trei capitole glorioase): “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile” (Rom. 11:36).

 

Isaac a avut doi fii, Esau şi Iacov, care au crescut în aceeaşi casă cu aceeaşi părinţi. Totuşi, Dumnezeu l-a ales pe tânărul Iacov. “Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, s-a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”” (Rom. 9:11-12). Nu a fost nimic nedrept în acţiunea lui Dumnezeu pentru că El este Conducătorul suveran al universului.

Moise şi Faraon au trăit în Egipt în acelaşi timp şi în acelaşi palat. Totuşi, Dumnezeu l-a ridicat pe Moise să fie proorocul Său. Şi faraon a fost înălţat “ca să dovedească puterea lui Dumnezeu în el, şi pentru ca Numele lui Dumnezeu să fie proclamat pe întreg pământul” (Rom. 9:17) prin împietrirea inimii lui faraon şi judecăţile pe care Dumnezeu le-a trimis asupra lui drept consecinţă.

În aceste trei exemple, vedem suveranitatea lui Dumnezeu în alegerea oamenilor. Trebuie să vedem aceeaşi suveranitate la lucru şi în mântuirea noastră. De ce te-a ales Dumnezeu pe tine şi nu pe o altă rudă – fratele, sora, unchiul? Pentru că tu eşti mai bun? Cu siguranţă nu. Poate că eşti un ticălos şi un ipocrit mai mare decât ei (aşa cum a fost şi Iacov). Totuşi Dumnezeu te-a ales pe tine. Este numai milă şi har.

Ce putem spune în lumina acestor lucruri? Ne putem închina în faţa acestui Dumnezeu Atotputernic şi Suveran şi Îl putem lăuda cu toată inima, recunoscând că numai El e vrednic şi că mântuirea noastră se datorează harului Său (100%). Este adevărat că noi am acceptat ce ne-a oferit El. Dar lucrarea este în totalitate a Lui.

Nimic nu îl smereşte pe om ca faptul că Dumnezeu alege în mod suveran pe copiii Săi. Din această cauză oamenii deştepţi acceptă cu greu, se luptă şi încearcă să răstălmăcească Scriptura oferindu-i alte înţelesuri.

Un om nu este mântuit pentru că vrea să fie un copil al lui Dumnezeu (sfânt), sau pentru că decide să fie credincios. Este doar datorită milei pe care i-o arată Dumnezeu. Dumnezeu ne oferă pocăinţă în viaţă şi El “lucrează în noi şi voinţa şi înfăptuirea” (Fapte 11:18; Fil. 2:13). Cu ce ne putem lăuda noi?

Romani 9:16 spune: “Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă”.

1 Corinteni 4 :7 spune : “Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit” ?

Memoraţi aceste două versete şi păstraţi-le în inimă. Vă vor ajuta să fiţi mici în ochii voştri întotdeauna.

Naşterea din nou nu vine prin voia firii (determinarea umană), ci prin voia lui Dumnezeu (determinarea divină) (Ioan 1 :13).

Isus le-a spus ucenicilor : “Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15 :16). Realizăm noi aceasta ?

Deseori ne imaginăm că noi l-am acceptat pe Domnul ca Mântuitor şi asta a făcut diferenţa între noi şi necredincioşi. Este bine să ne reamintim că Dumnezeu este Cel care ne-a ales. El ne-a ales în Hristos înainte să ne naştem – de fapt, înainte ca El să creeze lumea ! (Ef. 1 :4).

De la început până la sfârşit, mântuirea noastră este 100% de la Dumnezeu – pentru ca nici un om să nu se laude în prezenţa lui Dumnezeu într-o zi.

Ai făcut ceva minunat pentru Domnul şi împărăţia Lui? Dacă da, atunci încearcă să uiţi. Recunoaşte că nu ai fi putut face nimic dacă Dumnezeu nu ţi-ar fi dat sănătate, putere, inteligenţă, daruri, talente, oportunităţi, cunoştinţa Cuvântului, etc. Lista este nesfârşită. Cu ce te poţi lăuda?

Când ne lăudăm cu spiritualitatea noastră sau cât de mult am făcut pentru Domnul, suntem farisei. Un adevărat ucenic este cel care se identifică cu Persoana Domnului întotdeauna.

Sunt multe lucruri pe care Dumnezeu le face fără să ne ofere vreo explicaţie. Sunt multe rugăciuni la care răspunde “nu” şi nu înţelegem motivul. Este imposibl pentru Dumnezeu să explice toate vindecările aşa cum este imposibil să faci ca Oceanul Indian să intre într-o cană. Înţelepciunea lui Dumnezeu este ca un ocean. Dar minţile noastre sunt ca o cană mică.

Scriptura spune : “Cine eşti tu, omule, ca să-L critici pe Dumnezeu” ? (Rom. 9 :19-20 – Living). Când suntem mici în ochii noştri nu ne plângem de căile Domnului. Ne supunem lui Dumnezeu chiar dacă nu înţelegem modul Său de lucru pentru că acceptăm suveranitatea Sa.