Răscumpărare şi biruinţă – Zac Poonen

 

 

Iertarea păcatelor noastre de odinioară este nevoia noastră primară şi cea mai constantă. Vina păcatelor noastre nu poate fi ştearsă de Dumnezeu în nici un alt fel decât prin achitarea totală a plăţii pentru păcatele noastre. „Fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei 9:22).

 

Când Isus şi-a vărsat sângele pe crucea de la Calvar, El a cumpărat iertarea fiecărui păcat comis vreodată de cineva. Însă acea iertare devine a noastră numai atunci când o acceptăm. Prin sângele lui Hristos noi avem acum iertarea tuturor păcatelor noastre, dacă ne întoarcem cu sinceritate de la aceste păcate (ne pocăim), ne încredem în El, şi primim iertarea pe care ne-o oferă El.

  

 

Sângele lui Hristos deasemenea ne justifică (Romani 5:9). Aceasta înseamnă mai mult decât a fi iertat. Înseamnă a fi socotit neprihănit, ca şi cum nu am fi păcătuit niciodată în întreaga viaţă. Promisiunea lui Dumnezeu este aceasta: „Nu-şi va mai aminti de păcatele noastre ” (Evrei 8:12). Aceasta înseamnă că El se uită la noi ca şi cum nu am păcătuit niciodată. Aceasta înseamnă a fi justificat. Aşa de mare este puterea sângelui lui Hristos. Mulţi credincioşi trăiesc în condamnare continuă cu privire la viaţa din trecut, pentru că Satan le-a ascuns faptul că Dumnezeu i-a justificat prin sângele lui Hristos.

 

Prin sângele lui Hristos aţi fost răscumpăraţi (1 Petru 1:18-19). Aceasta înseamnă că am fost cumpăraţi de pe piaţa de sclavi ai păcatului. Sângele lui Hristos vărsat la Calvar a fost preţul răscumpărării pe care l-a plătit pentru a îndeplini cerinţele Legii Sfinte al lui Dumnezeu, ca noi să să nu mai fim sclavi, ci să fim liberi. Suntem născuţi să fim liberi. Nu este necesar să mai fim sclavi ai lui Satan sau ai oamenilor, sau ai condamnării sau vinovăţiei sau temerii de păcat.

 

Prin sângele lui Hristos suntem deasemenea aduşi în prezenţa lui Dumnezeu (Efeseni 2:13). Dumnezeu locuieşte într-o lumină de care nici un om nu se poate apropia. Singurul mod de a veni în prezenţa Lui este prin sânge – până la sfârşitul zilelor noastre. Oricât de sfinţi am deveni, intrarea noastră în prezenţa lui Dumnezeu va fi întodeauna prin sângele lui Hristos. Mulţi creştini au tendinţa de a uita aceasta odată ce au dobândit biruinţă asupra păcatului conştient, şi sfârşesc ca farisei.

 

Prin sângele vărsat pe crucea de la Calvar, Hristos a făcut pace cu Dumnezeu (Coloseni 1:20). Dumenezeu nu este Duşmanul nostru acum. Acesta este un fapt care trebuie să fie ferm înrădăcinat în mintea noastră. Mulţi creştini trăiesc cu sentimentul că Dumnezeu este continuu nefericit cu ei şi că se încruntă la ei întodeauna. Aceasta este minciuna lui Satan menită să aducă pe creştini în condamnare şi de a le împidica creşterea spirituală. Prin sângele lui Hristos, am devenit prieteni ai lui Dumnezeu. Atâta timp cât nu credem aceasta, nu vom face niciodată vreun progres spiritual.

 

Sângele lui Hristos deasemenea ne curăţeşte continuu de tot păcatul, atunci când umblăm în lumină (1 Ioan 1:7). A umbla în lumină înseamnă a umbla în biruinţă asupra tuturor păcatelor conştiente. Dar chiar şi atunci când trăim în birunţă asupra păcatului conştient, sunt încă o mulţime de păcate inconştiente în noi toţi. De aceea Ioan continuă zicând: „Dacă zicem că nu avem păcat ne înşelăm singuri” (v.8).

 

Nu din cauză că avem un trup, păcătuim inconştient, ci pentru că am trăit în egoism conştient timp de mulţi ani, atât înainte cât şi după convertirea noastră. Isus a avut acelaşi trup ca şi noi. Dar pentru că El nu a trăit niciodată în egoism, El nu a păcătuit inconştient nici măcar o singură dată. Nu a existat nici un păcat în El (1 Ioan 3:5).

 

Păcatele noastre inconştiente (ce reprezintă probabil aproape 90% din toate păcatele noastre) sunt curăţate continuu de sângele lui Hristos, astfel încât noi să avem o relaţie constantă şi neîntreruptă cu Tatăl.

 

Prin sângele lui Hristos suntem deasemenea biruitori asupra lui Satan şi acuzaţiilor lui (Apocalipsa 11:12). Satan ne acuză constant faţă de Dumnezeu, faţă de alţi oameni şi faţă de noi înşine. Însă noi putem depăşi acuzaţiile lui mărturisind („cuvântul mărturiei noastre”) că am fost iertaţi, justificaţi şi răscumpăraţi, aduşi aproape de Dumnezeu, aduşi la pace cu Dumnezeu şi curăţaţi prin sângele lui Hristos. Satan nu poate aveam nici o putere asupra noastră.

 

Avem nevoie de sângele lui Hristos să ne curăţească ZILNIC, pentru că noi toţi păcătuim zilnic fără voie, şi mulţi creştini păcătuiesc şi cu voia.