Purificându-ne şi curăţindu-ne – Zac Poonen
”Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!” Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit!” (Apocalipsa 19:5-7). Observaţi că nu se spune că Domnul a pregătit mireasa. Nu. Spune că „soţia Lui s-a pregătit”. NOI suntem cei care trebuie să ne pregătim pentru venirea Domnului. Mulţi credincioşi ştiu că, dacă mergem în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină, sângele lui Hristos ne curăţeşte de tot păcatul (1 Ioan 5:7). Dar aceasta este doar o parte a adevărului. Cealaltă parte a adevărului este că şi noi, de asemenea, trebuie să ne curăţim pe noi înşine. Analizaţi următoarele trei versete legate de acest adevăr:
(1) 1 Ioan 3:3: „Oricine are nădejdea aceasta în El, SE CURĂŢĂ, după cum El este curat.” Versetul de mai sus vorbeşte despre devenirea noastră asemenea lui Hristos când El se va întoarce. Care este însă particularitatea UNICĂ a acelora care au în inimile lor nădejdea întoarcerii lui Hristos? Ei se purifică mereu. Şi când se opresc? Numai când sunt la fel de curaţi cum este Hristos!! Deci am putea spune, pe deplin biblic, că „cine NU are nădejdea celei de-a doua veniri a lui Hristos poate fi identificat prin faptul că el NU se purifică pe sine în viaţa de zi cu zi până la standardul de puritate al lui Hristos!!”
(2) 2 Corinteni 7:1: „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.” Făgăduinţele la care se face referire aici se regăsesc în alte versete (2 Corinteni 6:14-18), care sunt foarte asemănătoare îndemnului din Apocalipsa 18:4: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu”. În acele versete, citim: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” Condiţia ca acele promisiuni să fie împlinite este ca noi să ne curăţim. De ce anume trebuie să ne curăţim? De TOATĂ întinăciunea cărnii şi a duhului. Acesta este modul prin care Mireasa lui Hristos se pregăteşte. Acum, este evident deci că nu toţi credincioşii pot pretinde că aparţin miresei lui Hristos, deoarece marea majoritate a lor nu au nici cel mai mic interes în a se curăţi pe ei înşişi.
(3) 2 Timotei 2:20, 21: „Într-o casă mare (aceasta este biserica) nu sunt numai vase de aur şi de argint (aceştia sunt biruitorii), ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci dacă cineva SE CURĂŢĂ de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” Noi toţi începem ca vase de ocară – convertiţi, dar nu asemenea lui Hristos. Dar aici ni se spune ca noi ne putem curăţi şi putem deveni de cinste, sfinţiţi (puşi deoparte de păcat), vase de aur care sunt folositoare Stăpânului pentru fiecare lucrare bună pe care El o are în plan pentru noi. Totul depinde de cât de serios răspundem chemării de a ne curăţi.