Principiul părtăşiei în rugăciune – Zac Poonen
În Capitolul 2 al cărţii Daniel, citim despre un vis pe care l-a avut Nebucadneţar. Nebucadneţar şi-a chemat înţelepţii şi i-a întrebat: „Spuneţi-mi ce am visat şi ce înseamnă”. Acei înţelepţi sunt o imagine a predicatorilor care n-au nicio legătură cu Dumnezeu, dar sunt amăgitori. Astfel de predicatori nu pot interpreta corect cuvântul lui Dumnezeu sau vremurile. Înţelepţii i-au răspuns: „Numai zeii îţi pot arăta ce ai visat. Nicio fiinţă umană nu poate să facă acest lucru. Este imposibil. Dar dacă ne povesteşti visul, atunci ţi-l vom putea explica”. Acum, noi ştim că, dacă cineva ne povesteşte visul pe care l-a avut, e uşor să încropim o interpretare şi să pretindem că o avem de la Dumnezeu! Aşa procedează astăzi o mulţime de predicatori. Dar Nebucadneţar era un om şiret. El a spus: „Dacă sunteţi cu adevărat în contact cu Dumnezeu, veţi putea să-mi spuneţi la fel de bine şi visul”.
Un slujitor adevărat al lui Dumnezeu va trăi şi experienţe supranaturale în lucrarea lui. Dacă eşti cu adevărat uns de Dumnezeu, vei avea unele experienţe supranaturale. Poţi merge într-un loc unde să nu cunoşti pe nimeni şi să predici acolo cuvântul lui Dumnezeu. Iar acel cuvânt să fie potrivit întocmai nevoilor unor oameni de acolo, încât aceia să creadă că cineva ţi-a spus despre problemele lor. De acest element al prorociei avem nevoie în lucrare. Trebuie să-l căutăm, dacă e să îl avem. Biblia ne porunceşte: „Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi” (1 Corinteni 14:1).
Când a auzit Daniel despre această problemă, el şi-a păstrat calmul. A tratat situaţia cu mare înţelepciune (Daniel 2:14). Iată un tânăr care avea mare înţelepciune! E obligatoriu să greşeşti când eşti tânăr? Nu. Unii oameni spun că tinerii fac oricum multe greşeli. Daniel n-a făcut. Nu citim în Scripturi despre niciun singur lucru greşit pe care să-l fi făcut Daniel în întreaga lui viaţă. A fost un om unic, la fel ca Iosif – care a fost un alt tânăr despre care nu s-a înregistrat aproape nimic greşit. De ce să nu-ţi faci din aceşti tineri exemplele tale şi să spui: „Doamne, eu nu trebuie să fac lucrurile prosteşti pe care le fac alţi tineri. Vreau să urmez exemplele acestor oameni care au trăit în smerenie şi în temere de Dumnezeu chiar din tinereţea lor”.
Dar trebuie să recunosc că foarte rar se întâmplă să întâlnim astfel de tineri. Majoritatea tinerilor pe care-i cunosc fac o grămadă de lucruri prosteşti – de cele mai multe ori fiindcă nu se supun mai marilor lor. Ei îşi imaginează să sunt foarte inteligenţi şi, drept urmare, sfârşesc făcând 1001 lucruri prosteşti. Aceasta este calea grea de învăţare. Dar există şi o cale mai bună. Dacă te smereşti şi trăieşti cu frică de Dumnezeu şi te supui autorităţilor pe care Dumnezeu le-a pus deasupra ta, poţi învăţa încă din tinereţea ta, fără să faci lucrurile prosteşti pe care le fac alţii. Daniel este un astfel de exemplu minunat.
Cum a găsit Daniel răspunsul la visul pe care l-a avut Nebucadneţar? În primul rând, a avut credinţa că Dumnezeu i-l va descoperi. El a mers la Dumnezeu. Şi-a chemat prietenii (Daniel 2:17). Atunci când ne confruntăm cu o problemă prea grea pentru noi, o putere extraordinară o are părtăşia în rugăciune. Daniel a înţeles principiul părtăşiei în rugăciune. El a fost un om al noului legământ, trăind în timpurile vechiului legământ. Atitudinea lui era: „Să nu mă rog de unul singur pentru aceasta. Hai să-i iau şi pe cei trei fraţi ai mei să mi se alăture şi să ne rugăm împreună”. Şi s-au rugat împreună, iar el le-a spus: „să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină” (Daniel 2:18).
Ei şi-au început rugăciunea cu un timp de laudă. Acesta este întotdeauna un obicei bun. Au spus: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! El descoperă ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina. Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere” (Daniel 2:20-23). De fiecare dată când simţi că nu poţi birui în rugăciune, ar trebui să începi să-L lauzi pe Domnul. Gândeşte-te la măreţia lui Dumnezeu şi laudă-L – şi vei vedea cum imediat se desluşeşte orizontul.
Apoi, Dumnezeu i-a descoperit lui Daniel visul şi semnificaţia lui. Iar el a mers şi i-a dat împăratului răspunsul, recunoscând că: „Nu se datorează înţelepciunii mele. Dumnezeu mi l-a descoperit” (Daniel 2:30). Daniel a fost un tânăr smerit care era gata să-I dea lui Dumnezeu toată slava. Unor asemenea oameni le descoperă Dumnezeu adevărurile Lui.