2010-07-13

Zac Poonen-Mila lui Dumnezeu

Mila lui Dumnezeu – Zac Poonen

 

În Iona 3:1-2, citim cum a venit cuvântul Domnului a doua oară la Iona spunând: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!”. Lăudat să fie Domnul că, atunci când cădem o dată, Domnul ne dă a doua şansă. Acesta este unul din mesajele minunate care ne sunt aduse prin cartea lui Iona. Ai greşit înaintea Domnului? Dumnezeu aşteaptă să-ţi mai dea o şansă. Ai căzut faţă de El a doua oară? El îţi va da a treia şansă. El nu este doar Dumnezeul celei de-a doua şanse – pentru că cei mai mulţi dintre noi ne-am suflat a doua şansă cu mult, mult timp în urmă. El este Dumnezeul unei alte şanse, indiferent de câte ori ai căzut! Domnul te poate restabili chiar şi acum şi te poate face capabil să împlineşti o lucrare pentru El, dacă te pocăieşti din toată inima.

 

 

De data aceasta Iona îşi însuşise lecţia. Fusese pedepsit şi acum se ducea la Ninive bucuros. Trei zile i-a luat să umble prin acel oraş imens, strigând în gura mare pe fiecare stradă că Ninive va fi răsturnată în 40 de zile. În mod uimitor, oamenii din Ninive s-au pocăit imediat. Aceasta a fost cea mai mare şi mai rapidă trezire care a avut vreodată loc în istoria lumii – şi s-a întâmplat într-o naţiune păgână. O asemenea trezire n-a mai fost văzută nicăieri, niciodată. Predica lui Iona a fost formată dintr-o singură propoziţie. Dar a adus convingerea în mii – şi ei TOŢI s-au pocăit.

 

Ce vedem aici? Când Dumnezeu se ocupă cu succes de slujitorul Lui şi Îşi face lucrarea în el, chiar şi o singură propoziţie din gura lui are o asemenea putere extraordinară. Dacă Dumnezeu n-a reuşit să se ocupe de încăpăţânarea ta, de neascultarea ta, de răzvrătirea ta şi de mândria ta, atunci nici chiar predicile tale lungi pe care le ţii nu vor realiza nimic. Dar, dacă Dumnezeu a reuşit să te zdrobească, atunci chiar şi o singură propoziţie va fi puternică.

 

De la împărat până la cerşetor a fost multă jale şi părere de rău. S-au acoperit cu saci şi I-au cerut lui Dumnezeu să-i ierte. Ştiau că vor fi judecaţi. Şi, când Dumnezeu a văzut acest lucru, El nu i-a pedepsit. Unul din lucrurile care mă încurajează pe mine aici este acela că, până şi atunci când un oraş rău ca Ninive s-a pocăit, Dumnezeu a fost milostiv. Dumnezeu ştia că, mai târziu, peste câţiva ani, oraşul va fi atât de rău încât El va fi nevoit să-l distrugă. Dar Dumnezeu îi tratează pe toţi aşa cum sunt ei chiar acum – şi nu cum au fost în trecut sau cum vor fi în viitor. Numele Lui este „EU SUNT”, nu „Eu am fost”, nici „Eu voi fi”.

 

Dumnezeu este mai milostiv decât noi. Nu există niciun singur caz în toată Scriptura în care o persoană s-a pocăit şi s-a întors la Dumnezeu şi pe care Dumnezeu să nu o ierte. Chiar dacă Iuda Iscarioteanul s-ar fi dus la Domnul şi ar fi cerut iertarea şi el ar fi fost iertat. Dar el a mers în schimb la preoţi – la fel cum fac mulţi astăzi! Nu poţi obţine iertarea mărturisindu-ţi păcatele unui preot. Iuda Iscarioteanul a încercat şi nu a fost iertat. Şi nici tu nu vei fi iertat în acest mod.

 

Când Dumnezeu a arătat milă faţă de Ninive, cineva ar putea crede că Iona a fost extaziat. Dar n-a fost. Imaginaţi-vă un evanghelist care vede un întreg oraş de peste 120.000 de oameni (Iona 4:11) plângând şi pocăindu-se – cea mai mare trezire din istorie – şi să nu fie extaziat! În schimb Iona s-a mâniat. Mai întâi de toate, pentru că profeţia lui n-a fost împlinită. În al doilea rând, pentru că, fiind un israelit patriot, el îi ura pe oamenii din Ninive şi sperase că nu se vor pocăi şi că Dumnezeu îi va distruge.

 

Suntem noi ca Iona? Este cineva pe pământ pentru care tu NU doreşti ca Dumnezeu să-l binecuvânteze? Oare am uitat cât de milostiv a fost Dumnezeu cu noi şi cum ne-a binecuvântat El chiar atunci când nu meritam decât Iadul? Dar pe Iona îl preocupau acum onoarea şi reputaţia lui proprie ca profet.

 

Ca să-l înveţe pe Iona o lecţie, Domnul a permis unei plante să crească deasupra capului său. Iona a fost foarte fericit datorită plantei. Dar ziua următoare, pentru că Dumnezeu a făcut un vierme care să mănânce planta, aceasta s-a uscat. Din nou Iona s-a mîniat foarte tare deoarece soarele îl bătea şi a spus: „Mai bine să mor decât să trăiesc!” Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iona: „Ţie îţi este milă de curcubeta aceasta, pentru care n-ai muncit şi pe care nu tu ai făcut-o să crească, ci într-o nopate s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi de asemenea o mulţime de vite?” (Iona 4:11). Dumnezeu Şi-a exprimat grija Sa pentru mai mult de 120.00 de copii inocenţi din Ninive, pe lângă multe animale. Este uimitor să vedem aici grija lui Dumnezeu pentru animalele din Ninive! „Cel drept se îndură de vite” (Proverbe 12:10).

 

În acest verset (Iona 4:11) – mai mult decât în orice alt verset din Vechiul Testament – vedem îndurarea extraordinară a lui Dumnezeu pentru sufletele pierdute. Dumnezeu a iubit aşa de mult lumea încât L-a dat pe singurul Său Fiu pentru ca nimeni să nu piară. Cumva Iona nu a intrat în părtăşie cu Dumnezeu în această chestiune. Sunt mulţi predicatori şi astăzi care predică şi văd treziri (cum s-a întâmplat cu Iona) dar care, la fel ca Iona, nu sunt în părtăşie cu inima milostivă a lui Dumnezeu. Asemenea predicatori nu-şi împlinesc lucrarea pe care o doreşte Dumnezeu de la ei. Poţi predica şi îi poţi face pe oameni să fie salvaţi; şi, cu toate acestea, la fel ca Iona, la sfârşit poţi să nu ai nicio părtăşie cu Dumnezeu. Fundamentul real al unei lucrări evanghelice este părtăşia cu inima lui Dumnezeu. Dumnezeu are o compasiune foarte mare pentru aceia care nu au lumină.

 

Biblia spune că Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să se pocăiască, să fie salvaţi şi să ajungă la cunoaşterea adevărului. El tânjeşte după acest lucru. Cu cât avem o părtăşie mai mare cu inima lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom împărtăşi povara Lui. Dacă Dumnezeu te-a chemat să fii un evanghelist, El îţi va da compasiune pentru sufletele pierdute. Dacă Dumnezeu te-a chemat să fii un învăţător, El îţi va da compasiune pentru credincioşii care sunt orbi şi sunt înşelaţi, care nu au intrat într-o viaţă de biruinţă. Dacă e să ne împlinim lucrarea în mod eficient, atunci părtăşia cu inima lui Dumnezeu prin împărtăşirea compasiunii Lui este esenţială.