Înţelepciunea, discernământul şi experienţa fac un bun lider – Zac Poonen

 

 

Îl vedem pe Moise oferind sfat cu privire la tipul de lideri pe care i-a ales pentru Israel în Deuteronom 1:13. Vreau să vedeţi cele trei calităţi pe care le-a căutat el – înţelepciune, discernământ şi experienţă.

 

Prima cerinţă a fost înţelepciunea. Înţelepciunea este diferită decât cunoştinţa. Cunoştinţa vine prin studiu. Aşa că cei care au minte deşteaptă excelează la aceasta. Înţelepciunea vine în urma multor încercări. Aşa că cei care sunt credincioşi vor excela la aceasta. Înţelepciunea este aplicarea cunoştinţei la situaţii practice în viaţă. Se poate să ai multă cunoştinţă biblică, dar nu înţelepciune divină. Cartea Proverbe pune mult accentul pe căpătarea înţelepciunii – nu pe cunoaşterea Scripturii, ci pe cunoaşterea lui Dumnezeu. Biblia este mijlocul prin care primim înţelepciune şi îl cunoaştem pe Dumnezeu. Mulţi oameni care studiază Biblia capătă cunoştinţă. Însă pomul cunoştinţei a adus moarte. Cunoştinţa îngâmfă (1 Corinteni 8:1). Pomul vieţii aduce înţelepciune care ne învaţă cum să trăim şi cum să reacţionăm la diferite situaţii în viaţă. Aşa că înţelepciunea este prima condiţie pentru un lider.

 

 

A doua cerinţă este discernământul. Aceasta este una dintre cele mai mari nevoi în conducere astăzi – abilitatea de a discerne între ce este evlavios şi ce este uman – nu între ce este evlavios şi ce este demonic, aceasta este uşor; ci între ce este de la Dumnezeu şi ce este de la om, între ce este spiritual şi ce este firesc.

 

Câteodată oamenii spun „Ei, până la urmă suntem toţi oameni.” Însă Pavel i-a mustrat pe corinteni pentru „trăirea în felul oamenilor lumeşti” (1 Corinteni 3:3). Nu ar trebui să ne comportăm doar ca nişte oameni. Ar trebui să umblăm ca Isus Hristos. „El care rămâne în Hristos trebuie să trăiască aşa cum a trăit şi El.” (1 Ioan 2:6). Poate că este uşor să deosebim între un om spiritual şi un om carnal – unul care trăieşte în păcat. Dar trebuie să fim în stare să deosebim între un om spiritual şi un om firesc – unul care trăieşte prin abilităţile lui umane. Când asculţi un om vorbind trebuie să fii în stare să discerni dacă omul acela vorbeşte din inimă sau din capul lui. Ce vine din capul unui om se va duce doar în capul celorlaţi oameni. Dar ce iese din inima unui om va atinge inima celorlalţi oameni. Isus a vorbit întodeauna din inima Lui. Trebuie să învăţăm să vorbim din inimă. Biblia a fost scrisă pentru inimile noastre, nu pentru minţile noastre. David a spus „Strâng Cuvântul Tău în inima mea (nu memoria mea), ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11).

 

A treia cerinţă a fost experienţa. Poţi să acumulezi multă înţelepciune chiar şi atunci când eşti tânăr. Se poate să ai chiar şi discernământ. Dar ai totuşi nevoie de experienţă pentru a fi un lider evlavios – şi aceasta i-a timp. Experienţa vine fiind zdrobit în multe încercări şi gustând puterea şi încurajarea lui Dumnezeu în acele necazuri (2 Corinteni 1:4). Puterea pe care o primim prin aceste necazuri este ceea ce ne dă o lucrare pentru alţii.

 

Apoi Moise a atenţionat pe judecători să nu arate părtinire, ci să asculte pe cel mic ca şi pe cel mare (Deuteronom 1:17). Aceasta este o cerinţă importantă pentru lideri. Nu măguli niciodată pe bogat.

 

Vreau să-ţi spun ce am văzut eu când eram un nou credincios. În fiecare biserică unde am mers, am văzut că dacă un om era o persoană influentă în societate – precum un important oficial al guvernului sau un om de afaceri bogat – acesta era întodeauna pe afişierul bisericii. M-am întrebat de ce este aşa. Cu siguranţă nu toţi oamenii mari din lume sunt oameni spirituali. De fapt Biblia spune aceasta „Dumnezeu a ales săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă” (Iacov 2:5). Aşa că aceşti oameni erau aleşi pentru influenţa lor pământească. Nu e de mirare atunci că acele biserici au căzut curând de la credinţă. Ei au arătat exact acea părtinire împotriva căreia ne avertizează Iacov în capitolul 2. Atunci m-am hotărât că dacă am să zidesc vreodată o adunare de părtăşie, voi institui ca mai mari ai bisericii doar oameni spirituali, nu oameni influenţi. Şi aceasta am făcut în toate bisericile noastre.

 

„Să nu vă temeţi de oameni” le-a spus Moise liderilor (Deuteronom 1:17). Dacă vrei să fii un lider, nu ar trebui să te temi de nici un om.