2009-12-18

Zac Poonen -Dumnezeu nu lucrează potrivit logicii umane

Dumnezeu nu lucrează potrivit logicii umane – Zac Poonen

 

Acest mesaj este continuarea mesajului „Ai grijă să nu ratezi planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta”.

 

Asemeni unei păsări cu două aripi – în părţi opuse una de cealaltă – care îi permit să zboare, două adevăruri biblice deseori par a fi în contradicţie unul cu altul. Acesta este numit un paradox. Însă ambele părţi opuse trebuie ţinute simultan, dacă vrem să înţelegem corect adevărul. Numai aşa vom fi în stare să zburăm – spiritual. Alminteri vom fi legaţi de cele pământeşti – şi deprimaţi.

 

ÎNTREGUL adevăr este conţinut (aşa cum i-a zis Isus lui Satan) în „este scris” şi „este DEASEMENEA scris” (Matei 4:7).

 

 

Dacă ai ratat planul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru viaţa ta prin neascultare, nu înseamnă că toată speranţa este pierdută. Încă poţi fi un biruitor dacă crezi că Tătăl tău ceresc Cel Atotputernic poate face o minune pentru tine.

 

Biblia începe cu două cazuri de eşuării pe care Dumnezeu le întoarce înspre un profit uimitor.

 

În primul caz: Dumnezeu a creat cerurile şi pământul perfecte. Dar când unii dintre îngeri au păcătuit, pământul a devenit pustiu, gol şi întunecos (Geneza 1:2). Însă Dumnezeu a lucrat la acel material pustiu, gol şi întunecos şi a făcut ceva atât de frumos din el încât chiar Însuşi Dumenezeu la numit în final „Foarte bun” (Geneza 1:31).

 

În cazul al doilea: Dumnezeu a creat pe Adam şi Eva şi a avut un plan desăvârşit pentru ei. Însă păcătuind ei au zădărnicit planul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a venit în grădină şi le-a promis că sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui. Aceea a fost o promisiune despre Isus zdrobindu-l pe Satan la Calvar.

 

Însă moartea lui Hristos fusese parte din planul desăvârşit al lui Dumnezeu din veşnicie. El este menţionat ca „Mielul care a fost înjungiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8). Şi totuşi noi ştim că Hristos a murit doar din cauză că Adam şi Eva au păcătuit. Deci, în mod logic, noi am putea spune că planul desăvârşit al lui Dumnezeu de a-L trimite pe Hristos ca jertfă pentru păcatele lumii a fost împlinit nu în ciuda căderii lui Adam, ci din cauza căderii lui Adam! Noi n-am fi cunoscut dragostea lui Dumnezeu arătată la crucea de la Calvar fără să fi fost păcatul lui Adam.

 

Aceasta derutează logica noastră şi, de aceea, Scriptura spune ca să „nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbe 3:5).Dumnezeu nu lucrează asemeni logicii matematice!! La rezolvarea unei probleme de matematică, dacă un singur pas este greşit, întotdeauna rezultatul final este greşit. În concordanţă cu o asemenea logică, dacă ai ratat voia lui Dumnezeu la vreun moment dat în viaţa din trecut, nu vei putea împlini acum voia perfectă al lui Dumnezeu.

 

Dumnezeu spune însă “Căile Mele nu sunt căile voastre” (Isaia 55:8,9). Planul Lui nu lucrează în concordanţă cu logica matematică. Dacă ar fi fost aşa, atunci nici o fiinţă omenească nu ar fi fost capabili să împlinească planul desăvârşit al lui Dumnezeu. Pentru că într-un moment sau în altul, fiecare dintre noi am căzut. Am păcătuit chiar şi după ce am devenit credincioşi. Dar adevărul copleşitor este că mai există încă nădejde pentru fiecare din noi.

 

Dacă Dumnezeu ar fi lucrat după logica matematică, atunci ar fi trebuit să spunem că venirea lui Hristos pe pământ a fost planul secundar cel mai bun al lui Dumnezeu. Însă ar fi blasfemiator să spunem aşa ceva.

 

Care este atunci mesajul care vrea Dumnezeu să ni-l transmită? Tocmai faptul că, El poate lua un om care a căzut, şi să-l facă încă să împlinească planul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru viaţa lui.

 

Aceasta deoarece, chiar căderea poate face parte din planul desăvârşit al lui Dumnezeu, în scopul de a-l învăţa, pe cel căzut, câteva lecţii de neuitat. Aceasta e imposibil de „prins” pentru logica omenească, pentru că Îl cunoaştem pe Dumnezeu atât de puţin.

 

Dumnezeu poate să folosească numai bărbaţi zdrobiţi şi femei zdrobite. Şi un mod de a ne zdrobi este prin căderi repetate.

 

Adevărata biruinţă asupra păcatului este totdeauna însoţită de cea mai adâncă umilinţă. Căderile repetate au rostul de a distruge încrederea în noi înşine, astfel încât suntem convinşi că biruinţa asupra păcatului nu e posibilă separat de harul lui Dumnezeu. Atunci când vom obţine o victorie, niciodată nu vom putea să ne fălim cu ea.

 

Mai mult, dacă noi înşine cădem în mod repetat, nu vom putea niciodată dispreţui pe alţii care cad. Noi ne putem pune în situaţia celor care cad, deoarece am ajuns să cunoaştem slăbiciunea cărnii noastre prin nenumăratele noastre căderi. Noi putem fi ca acel „mare preot luat din mijlocul oamenilor” care „poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune” (Evrei 5:2-3).

 

Dacă spui: „Dar, eu de aşa de multe ori am stricat deja lucrurile! Acum, este imposibil pentru Dumnezeu să mă mai aducă în planul lui desăvârşit”. Atunci, ai grijă că va fi „imposibil pentru Dumnezeu”, pentru că TU nu vrei să crezi în ceea ce El poate face pentru tine. Însă Isus a spus că, dacă noi credem, nimic nu-i imposibil lui Dumnezeu să facă pentru noi.

 

„Facă-vi-se după credinţa voastră!”, este regula lui Dumnezeu în toate lucrurile (Matei 9:29). Ni se va acorda ceea ce cerem cu credinţă. Dacă credem că ceva e imposibil ca Dumnezeu să facă pentru noi, atunci acel lucru nu va fi împlinit în viaţa noastră.

 

Pe de altă parte, tu vei rămâne consternat, la Scaunul de Judecată al lui Hristos, descoperind că alt credincios care, cu toate că a încurcat mai rău lucrurile în viaţa lui decât tine, totuşi a împlinit planul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru viaţa lui. Iar acest lucru se va întâmpla numai pentru că el a crezut că Dumnezeu poate ridica „piesele sparte” ale vieţii lui şi să facă din ele ceva „foarte bun”.

 

Toţi oamenii, tineri şi vârstnici pot avea nădejde, indiferent cât de mult au căzut în trecut, dacă doar recunosc căderilor lor, vin cu umilinţă şi se încred în Tatăl Atotputernic, lucrător de minuni.

 

Deci, noi toţi putem să învăţăm din căderile noastre şi să progresăm, înspre împlinirea planului desăvârşit al lui Dumnezeu pentru vieţile noastre.

 

Iar în epocile care vor urma, Dumnezeu ne va putea arăta o mulţime de alte exemple a ceea ce a putut face El cu aceia ale căror vieţi au fost complet eşuate.

 

În acea zi, El va arăta ceea ce a putut face în noi prin „nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7). Aleluia!

 

Amin şi Amin.