Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în sinceritate şi darea cu bucurie şi urăşte ceea ce lumea consideră grandios – Zac Poonen

 

 

1. Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în oameni sinceri

 

„Dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii.” (1 Ioan 1:7). Să umblăm în lumină înseamnă mai întâi de toate că nu ascundem nimic faţă de Dumnezeu. Îi spunem Lui totul exact aşa cum este. Sunt convins că primul pas înspre Dumnezeu este sinceritatea. Dumnezeu urăşte pe cei nesinceri. Isus a vorbit împotriva ipocriţilor mai mult decât a vorbit împotriva oricui altcuiva. Dumnezeu nu ne cere să fim sfinţi sau perfecţi în primul rând, ci să fim oneşti. Acesta este punctul iniţial al adevăratei sfinţenii, şi din acest izvor curg toate celelalte. Şi dacă există un singur lucru care este cu adevărat uşor pentru oricare dintre noi să-l facem, acesta este să fim sinceri. Aşa că mărturiseşte păcatul imediat lui Dumnezeu. Nu numi gândurile păcătoase cu nume „decente”. Nu spune „doar admiram frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu” când de fapt ai poftit desfrânat cu ochii. Nu numi „mânia” ca „indignare justificată”. Nu vei avea niciodată biruinţă asupra păcatului dacă eşti necinstit. Şi niciodată nu numi „păcatul” o „greşeală”, pentru că sângele lui Isus te poate curăţi de toate păcatele, dar nu şi de greşeli! El nu curăţeşte oameni nesinceri. Speranţă există doar pentru oameni sinceri. „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte” (Proverbe 18:13). De ce a spus Isus că există mai multă nădejde pentru prostituate şi pentru hoţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu decât pentru liderii religioşi? (Matei 21:31). Pentru că prostituatele şi hoţii nu pretind a fi sfinţi. Mulţi tineri întorc spatele bisericilor pentru că membrii bisericii le dau impresia că ei nu au lupte. Aşa că aceşti tineri gândesc „Acel grup de oameni sfinţi nu va înţelege niciodată problemele noastre!!” Dacă aceasta este adevărat cu privire la noi, atunci nu suntem ca Hristos, care a atras păcătoşii la Sine.

 

2. Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în cel ce dă cu bucurie

 

 

„Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7). De aceea Dumnezeu dă omului libertate totală – atât înainte şi după convertire, cât şi după umplerea cu Duhul. Dacă suntem asemeni lui Dumnezeu, nici noi nu vom căuta să-i controlăm pe ceilalţi sau să punem constrângeri asupra lor. Le vom da libertatea să fie diferiţi de noi, să aibă alte opinii decât ale noastre şi să crească spiritual în ritmul lor propriu. Toate constrângerile, de oricare fel, sunt de la diavol. Duhul Sfânt umple oameni, pe când demonii pun stăpânire pe oameni. Diferenţa aici este: Când Duhul Sfânt umple pe cineva, El oferă încă acelui individ libertatea de a face orice vrea el. Dar când demonii pun stăpânire pe oameni, ei îi jefuiesc de libertatea lor şi îi controlează. Roada umplerii cu Duhul este stăpânirea de sine (Galateni 5:22-23). Stăpânirea demonică însă rezultă în pierderea stăpânirii de sine. Trebuie să ne aducem aminte că orice lucrare pe care o facem pentru Dumnezeu şi care NU este făcută cu dragă inimă, cu voioşie, cu generozitate şi de bună voie este o lucrare moartă. Orice lucrare făcută pentru Dumnezeu pentru o răsplată sau pentru un salariu este de asemenea o lucrare moartă. Orice bani daţi lui Dumnezeu sub presiune din partea altora nu au nici o valoare în ce îl priveşte pe Dumnezeu!! Dumnezeu apreciază puţinul făcut cu dragă inimă pentru El, mai mult decât o mulţime făcută sub constrângere, sau făcut doar pentru a-şi linişti propria conştiinţă.

 

3. Dumnezeu urăşte tot ce lumea aceasta consideră grandios

 

„Ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu” (Luca 16.15). Lucrurile care sunt considerate de mare valoare în lume, nu doar nu au nici o valoare în ochii lui Dumnezeu, ci sunt o urâciune pentru El. Din moment ce toată cinstea lumească este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fie o urâciune şi pentru noi. Banii sunt ceva ce toţi din lume consideră valoros. Dar Dumnezeu spune că cei care iubesc banii şi doresc să se îmbogăţească vor suferi mai devreme sau mai târziu următoarele opt consecinţe (1 Timotei 6:9-10):

 

a) vor cădea în ispită

b) vor cădea într-o cursă

c) vor cădea în multe dorinţe nebune

d) vor cădea în multe dorinţe vătămătoare

e) se vor afunda în ruină

f) se vor afunda în distrugere

g) se vor rătăci de la credinţă

h) se vor străpunge singuri cu multe dureri

 

 

Am văzut aceasta întâmplându-se iar şi iar credincioşilor de pretudindeni. Unul dintre principalele motivele de ce un cuvânt profetic din partea Domnului este rar auzit în ţara noastră este pentru că majoritatea predicatorilor sunt iubitori de bani. Isus a spus că adevăratele bogăţii (cuvântul profetic fiind unul dintre ele) nu va fi dat de Dumnezeu celor care sunt necredincioşi în privinţa banilor (Luca 16:11). Deaceea auzim o mulţime de predici plictisitoare şi atât de multe mărturii plictisitoare în adunările bisericeşti şi în conferinţe.