Domnul a trasat un cerc în jurul fiecărei persoane – Zac Poonen
Dumnezeu, în suveranitatea Sa, a dat o lucrare specifică fiecărui membru din trupul lui Hristos (1 Corinteni1 2:7,8). Putem spune că Dumnezeu a trasat un cerc în jurul fiecărei persoane. În unele cazuri, cercul este foarte larg, iar în alte cazuri este foarte mic (Matei 25:15). În cadrul cercului tău, îl poţi descoperi pe Dumnezeu (Faptele Apostolilor 17:26,27). În afara cercului tău, te poţi distruge pe tine însuţi, prin a fi un băgăcios în treburile altor oameni. Petru spune că, în loc să suferim ca băgăcioşi în treburile altora, ar trebui să ne judecăm pe noi înşine şi să suferim în trup (1 Petru 4:15,17,18). De exemplu: felul în care un frate îşi creşte copiii, sau felul în care îşi cheltuie banii, chiar nu este treaba ta. Acestea sunt în afara cercului tău. Dumnezeu nu ne-a dat autoritate în cercul altuia. Deaceea trebuie să ţinem seama doar de noi înşine (1 Timotei 4:16).
Când eram în lume, puteam spune că ne-am creat un cerc foarte mare pentru noi, care includea părerile noastre despre mulţi oameni şi multe chestiuni. Însă acum trebuie să fim atenţi să ramânem în cercul pe care Dumnezeu l-a trasat pentru noi ca persoane. În cele mai multe cazuri, acesta este un cerc care conţine doar o singură persoană – tu însuţi! Dacă esti părinte, cercul tău va include deasemenea familia ta. Dacă eşti presbiter într-o biserică, cercul va include pe aceia din biserica ta. Dar în majoritatea cazuri, fiecare persoană trebuie să se judece singur. Atunci când depăşim şi mergem peste limitele cercului nostru, părtăşia cu alţii este distrusă; şi propria noastră santificare este împiedicată deasemenea.
Ne este poruncit să „ne supunem unul altuia în frica lui Hristos” (Efeseni 5:21). Aceasta înseamnă că frica lui Hristos ar trebui să ne facă temători de a pune piciorul în cercul altuia. Ne vom ţine gura în părtăşia unul cu altul, în aşa fel încât să nu fim băgăcioşi în lucrurile care nu ne privesc.
Curiozitatea este un păcat mortal, dar nedetectat în viaţa multor credincioşi. Aceasta este una din primele manifestări ale unui băgăcios în treburile altora. Copii sunt de obicei curioşi să tragă cu urechea şi să asculte conversaţiile altora. Pavel spune, „când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti” (1 Corinteni 13:11). Însă majoritatea credincioşilor nu pun deoparte acest obicei rău, nici chiar după ce au crescut. O astfel de curiozitate îi conduce în final la şi mai marele obicei rău al bârfei. Aceia care practică acest obicei, caracteristic femeilor bătrâne, vor descoperi că nu sunt în stare să se disciplineze în a trăi o viaţă evlavioasă (citiţi 1 Timotei 4:7). Pornografia este deasemenea felul lui Satan de a satisface curiozitatea rea a trupului de a vedea trupurile goale ale altora.
Isus a fost ispitit la fel ca noi în a fi curios. Dar El a refuzat cu fermitate să păşească în afara cercului pe care Tatăl Său l-a trasat în jurul Lui. În felul acesta El nu a păcătuit nici măcar odată în acest domeniu în cei 33 ½ ani ai Săi pe pământ. Când vedem cât de slabi suntem în aceast domeniu al curiozităţii, putem înţelege ce mare realizare a fost victoria lui Isus doar în acest domeniu. Să fii curios cu privire la cine se căsătoreşte cu cine, şi cine o să aibă următorul copil, etc, este jocul oamenilor lipsiţi de evlavie. Nici un frate sincer sau soră sinceră nu se va angaja în astfel de jocuri.
Depăşind limitele cercului poate fi văzut deasemenea în felul în care unii bătrâni, soţi şi părinţi stăpânesc peste aceia care sunt supuşi lor. Nu trebuie să ne înspăimântăm niciodată copii, sau să punem presiune în vreun fel asupra soţiilor noastre sau asupra altor fraţi din biserică. Cuvintele lui Elihu se potrivesc foarte bine aici „Astfel frica de mine nu te va tulbura, şi greutatea mea nu te va copleşi” (Iov 33:7). Fiecare dintre noi trebuie să fie atent să se asigure că aceia care sunt sub autoritatea noastră în vreun fel (copii, soţie, servitori, credincioşi, etc) nu se vor simţi niciodată înspăimântaţi sau sub presiune sau ameninţaţi. Este foarte uşor să păşim dincolo de limitele noastre atunci când avem putere asupra altora. Atunci părtăşia este distrusă.
Un soţ îşi poate domina soţia aşa de mult încât să-i zdrobească personalitatea. Aceasta este necugetat. Dumnezeu a făcut un soţ şi o soţie diferit unul de altul, în aşa fel încât fiecare poate fi un ajutor pentru celălalt. Privind la o oarecare situaţie, tu ca soţ poţi vedea dintr-un anume unghi, iar soţia ta din altul. Aceasta poate fi asemenea fotografierii unei clădiri din partea de nord a acesteia şi soţia ta fotografiind aceeaşi clădire din partea de sud. Când cele două fotografii sunt aşezate împreună, vor arăta complet diferit. Însă doar atunci vei avea o imagine completă a întregii clădiri. Vei fi un soţ nechibzuit dacă demolezi individualitatea soţiei tale, în aşa fel încât să o faci să fotografieze doar din punctul tău de vedere! Pierderea va fi atunci pentru tine. Dacă i-ai permite să fie ea însăşi, ai putea obţine o altă vedere a situaţiei, care ţi-ar lărgi propria ta înţelegere, şi care te-ar face mai înţelept. În acest domeniu mulţi soţi trebuie să se curăţească de nebunia lor.