Ai grijă să nu ratezi planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta – Zac Poonen

 

Este posibil ca un credincios să rateze voia perfectă a lui Dumnezeu pentru viaţa lui. Saul a fost ales de către Dumnezeu să fie rege peste Israel, însă în cele din urmă, ca rezultat al nerăbdării şi neascultări lui, Dumnezeu a trebuit să-l respingă. Adevărat, a rămas pe tron câţiva ani după, însă el a ratat voia lui Dumnezeu pentru viaţa lui. Solomon este un alt exemplu. A fost pe placul lui Dumnezeu în anii dinainte, dar a falimentat mai târziu căsătorindu-se cu femei păgâne.

 

De două ori în Noul Testament suntem încurajaţi să luăm ca avertizare exemplul israeliţilor care au pierit în pustie. Voia perfectă a lui Dumnzeu pentru ei a fost ca ei să intre în Canaan. Dar toţi, cu excepţia a doi dintre ei, au ratat-o prin necredinţă şi neascultare (1 Corinteni 10:1-12; Evrei 3:7-14).

 

 

Mulţi credincioşi au ratat în mod asemănător planul perfect al lui Dumnzeu pentru vieţile lor prin neascultare şi compromis – deseori prin căsătorie sau în alegerea carierei.

 

În cartea sa „Voia perfectă a lui Dumnezeu” G. Christian Weiss ne spune despre un învăţător la o şcoală biblică care le-a spus într-o zi studenţilor lui „Mi-am trăit cea mai mare parte a vieţii mele cu planul secundar cel mai bun al lui Dumnezeu.” Dumnezeu îl chemase în tinereţea lui să fie misionar, dar a întors spatele acelei chemări ca rezultat al căsătoriei. A început apoi o viaţă de afaceri egoistă muncind într-o bancă cu scopul principal de a face bani. Dumnezeu a continuat să-i vorbească timp de câţiva ani, însă a refuzat să se supună. Într-o zi copilul lui a căzut de pe un scaun şi a murit. Aceasta l-a adus pe genunchi, şi după o noapte întreagă petrecută înaintea lui Dumnezeu în lacrimi, şi-a pus viaţa în totalitate în mâinile lui Dumnezeu. Era prea târziu acum să meargă în Africa. Acea uşă fusese închisă. A ştiut că aceia a fost ce a avut Dumnezeu mai bun pentru el, însă el o ratase. Tot ce putea face acum era să-l roage pe Dumnezeu să facă restul vieţii lui de vreun folos. A devenit învăţător într-o şcoală biblică, însă nu a putut uita niciodată că acesta era numai planul secundar cel mai bun al lui Dumnezeu.

 

Weiss continuă scriind „Am întâlnit de atunci numeroşi oameni cu mărturii asemănătoare. De obicei aceste mărturii erau scăldate în, sau cel puţin marcate cu, lacrimi amare. Pentru o perioadă scurtă de timp, slavă lui Dumnezeu, El are moduri de ai folosi chiar şi pe cei care au păcătuit şi au trecut de acea singura intrare înspre calea voii lui perfecte, viaţa nu poate fi niciodată în felul cum a intenţionat-o El iniţial. Este o tragedie ratarea voii perfecte a lui Dumnezeu pentru viaţa unuia. Creştine, ţine bine minte aceste cuvinte şi această mărturie ca să nu ratezi şi tu prima lui alegere. Dumnezeu, fără îndoială, va folosi orice viaţă care este predată în mâinile Lui, indiferent unde de-a lungul căii vieţii, însă haideţi să fim printre aceia care au căutat şi s-au supus voii Lui la începutul călătoriei în viaţă, şi evitând astfel acele ocoluri dureroase şi ruşinoase pe drum. Pur şi simplu nu putem trăi viaţa victorioasă sau să fim de maxim ajutor Domnului, sau să fim o binecuvântare pentru alţii oricare ar fi locul care l-am alege noi. Unii cred că îşi pot alege propria lor carieră şi locul de rezidenţă şi apoi să caute să fie martori pentru Domnul oriunde se află. Domnul în mila lui poate folosi astfel de credincioşi într-un mod limitat. Însă rodnicia lor în via Domnului va fi doar o fracţiune din ce ar fi putut fi dacă ar fi căutat sincer planul Lui şi ar fi rămas în centrul voii Lui perfecte. Creşterea spirituală împiedicată şi rodnicia limitată sunt acele consecinţe ale desconsiderării uşuratice a legilor lui Dumnezeu.

 

Dacă L-ai neascultat pe Dumnzeu în vreo chestiune, întoarce-te la El cu pocăinţă, înainate de a fi prea târziu. Se prea poate să fie încă posibil pentru tine, ca în cazul lui Iona, să te întorci în mijlocul planului lui Dumnezeu pentru viaţa ta.

 

Fiecare dintre noi are doar o singură viaţă. Binecuvântat este omul care, ca Paul, poate spune la sfârşit că şi-a isprăvit sarcina dată de Dumnezeu (2 Timotei 4:7).

 

„Iar lumea şi pofta ei trece, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac şi nu poate muri.” (1 Ioan 2:17) „Trăiţi-vă viaţa cu un simţ drept al responsabilităţii, nu ca oameni care nu cunosc sensul şi scopul vieţii, ci ca aceia care cunosc. Foloseşte-ţi timpul în modul cel mai util, în ciuda dificultăţilor acestei vremi. Nu fiţi nehotărâţi, ci apucaţi cu fermitate ceea ce cunoaşte-ţi că este voia lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:15-17).