Cei mai mulţi dintre dumneavoastră probabil că nu ştiu cine sunt, de aceea, daţi-mi voie să vă spun câteva cuvinte despre mine. Nu sunt păstor, nu sunt predicator şi nici nu am urmat o şcoală biblică. Spun asta pentru că oamenii cred că doar păstorii, predicatorii sau cei care au urmat o şcoală biblică pot să predice şi aceasta deoarece creştinismul s-a depărtat mult faţă de ce era in secolul întâi.

Când Domnul Isus i-a selectat şi i-a trimis pe cei doisprezece apostoli, ei nu erau nici predicatori, nici păstori, nici învăţaţi ai secolelor biblice şi nici nu i-a trimis la o şcoală biblică. Ei erau pescari, erau contabili şi Domnul Isus i-a luat de la locul lor obişnuit de muncă şi le-a spus să lase totul în urmă. El i-a învăţat trei ani şi jumătate, cât a stat cu ei şi i-a umplut cu Duhul Sfant. Şi când au fost plini de Duhul Sfânt, după ce au umblat cu Isus timp de trei ani şi jumătate, nu au mai avut nevoie să meargă la o şcoală biblică, pentru că predicau acum din viaţa lor.

Domnul m-a chemat pe când eram ofiţer în marina indiană. Când m-am înrolat în marină, nu eram creştin. M-am înrolat cu gândul să ajung în vârf. Când aveam 19 ani, Cristos a intrat în viaţa mea şi a schimbat direcţia vieţii mele. Asta a fost în urma cu 51 de ani şi pentru mine a fost o călătorie minunată, pe care am făcut-o alături de Domnul Isus, în toţi aceşti ani. Am învăţat Biblia la picioarele Domnului Isus şi nu într-o şcoală biblică. Dacă Isus ar fi fost mort şi nu ar fi înviat, nu avea cum să mă înveţe. Dar El e viu şi am umblat şi continui să umblu cu El, aşa cum au făcut-o şi apostolii. Şi aşa cum vieţile lor au fost schimbate, şi viaţa mea s-a schimbat. Transformarea care El a făcut-o în viaţa mea, aceea o împărtăşesc oamenilor.

Cu mulţi ani în urmă, am luat o hotărâre, şi anume să nu predic nimic din ce nu am experimentat, ci am să predic ceea ce trăiesc. Nu sunt un vânzător care vinde ceva care nu funcţionează. Studiind Scripturile, am descoperit că ceea ce vedeam în Biblie era foarte diferit de ceea ce am găsit în multe biserici. În India, am crescut într-o biserică ortodoxă siriană, însa comparând ceea ce citeam în Biblie cu ceea ce se predica în biserica noastră, mi-am dat seama că nu se potriveau. Ceea ce auzeam în biserică erau o mulţime de idei şi de tradiţii omeneşti. Acest fenomen îl putem asemăna cu un râu ce curge. În India sunt multe râuri şi cele mai multe sunt atât de murdare, încat nu se poate bea apă din ele. Dar dacă vrei apa limpede şi curată a acelui râu, trebuie să mergi până la izvorul care se află în munţi. Doar acolo vei găsi această apă. Dar pe măsură ce apa aceea curge pe distanţe de sute de kilometric, ea se murdăreşte şi se adună gunoi şi tot felul de scurgeri în ea. Cam aşa este şi creştinismul. Ceea ce vedem în creştinism astăzi, în atâtea biserici, este ceea ce s-a adunat în timpul curgerii lui timp de 2000 de ani. Şi asemenea unui râu, nu mai găsim în el acea apă pură, ci mare parte din ea este tradiţie sau datină omenească. Şi e posibil ca mulţi dintre voi să beţi din această apă. De aceea viaţa voastră nu s-a schimbat asemenea primilor apostoli, deoarece acest creştinism din zilele noastre este destul de murdar. Nu mai este apa aceea pură, care Dumnezeu a dat-o. După ce am descoperit acest lucru, L-am întrebat pe Dumnezeu: “Doamne, cum pot găsi această apă curată, după 2000 de ani?”. Am descoperit că este posibil. M-am dus la Noul Testament si mi-am zis: ”Hai să beau direct de la sursă”. Aceasta presupune o doza de curaj. Cei mai mulţi creştini sunt laşi şi le e teamă de ce vor spune oamenii din jurul lor. Când ei iau o decizie se gândesc “Oare ce vor zice rudele sau prietenii mei?”. Sau poate se gândesc la ce vor zice preoţii sau păstorii despre decizia lor.

Dumnezeu nu cheamă la El oameni laşi. Biblia spune, în Apocalipsa 21, despre unii dintre oamenii care vor merge în iad. Nu mă tem să vorbesc despre iad, deoarece Isus a vorbit despre iad mai mult decât oricine altcineva. Nu e foarte popular să predici despre iad astăzi. Toată lumea vrea să predice despre gândirea pozitivă şi sunt sigur că diavolul nu vrea ca nimeni să vorbeasca despre iad şi este mulţumit că nu o facem, deoarece ar vrea ca toţi să ne alăturam lui. Dar iadul există şi Domnul Isus, care iubea oamenii aşa de mult, le-a vorbit despre iad. A murit pe cruce ca să-i salveze pe oameni din iad. Apocalipsa 21 este penultimul capitol din Biblie şi, în Apocalipsa 21:8, citim despre cei care vor merge în iad. Iadul este descris ca fiind un iaz de foc şi tot felul de oameni merg acolo. Daţi-mi voie să citesc, începând de la sfârşit:”mincinoşii, închinătorii la idoli, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, scârboşii, necredincioşii…şi acum ajungem la nr.1 din lista…fricoşii sau laşii”. Câţi oameni cred ca laşii sau fricoşii sunt primi care merg în iad? Ei sunt puşi înaintea criminalilor sau a curvarilor. De ce e aşa o crima să fii un laş? Deoarece atunci când un om e mai interesat de ceilalţi oameni decât de Dumnezeu, el este un idolatru mai mare decât acela care se închină unei statui de lemn. Laşul este acela căruia îi este frica să stea în picioare pentru convingerile lui. Vede ceva în Scriptură, dar nu e în stare să stea în picioare pentru ce ştie, deoarece se îngrijorează pentru ce vor spune ceilalţi: “ ce vor crede ceilalţi despre mine?…poate voi pierde unele beneficii…poate mă vor da afară din biserică…”. Laşii, dacă nu ar şti ce spune Dumnezeu, atunci ar fi în regulă, dar ei ştiu care este Voia lui Dumnezeu şi se gândesc :”dacă iau hotărârea asta dreaptă, ce se va întâmpla?”. Domnul spune că dacă vă veţi teme mai mult de oameni decât de Mine, nu este loc în Cer pentru tine. Eu cred Cuvântul lui Dumnezeu din toata inima mea şi vă spun aceasta : Cuvântul Domnului nu depinde de noi, dacă Îl credem sau nu. Legile lui Dumnezeu nu depind de credinţa mea sau a ta. Pe pamânt, Dumnezeu a lăsat legea gravitaţiei şi ea există, fie că tu crezi sau nu. Pamântul face o rotaţie completă în jurul soarelui într-un an, fie că tu crezi sau nu. Multe Legi ale lui Dumnezeu sunt aşa. Ştim prea bine că nu depinde de credinţa noastră, ci ele sunt adevărate.

Vreau să vă împărtăşesc ce am învaţat din Scriptură despre cuvântul “har”. Biblia spune că, în Vechiul Testament, Harul nu exista. Harul a venit prin Domnul Isus Cristos. In lume nu era Har înainte de El. Nimeni din Vechiul Testament nu putea primi Har. Harul este ceva deosebit, adus de Domnul Isus Cristos. Şi spune în Ioan 1:17 că în Vechiul Testament Moise a adus Legea, dar Harul a venit prin Isus Cristos. Şi acesta este un cuvânt înţeles total greşit. Legea era foarte strictă. Dacă un om încălca Legea, era adesea omorât. Pedeapsa era foarte strictă. Şi cei mai mulţi creştini înţeleg diferenţa dintre Lege şi Har, aşa: în Vechiul Testament, Dumnezeu era foarte dur. Îi pedepsea pe cei care nu ascultau. Dar după ce a venit Domnul Isus, Dumnezeu a devenit foarte îndurător şi îngăduitor. Ştiti că un tată este foarte strict cu copiii lui, dar când ajunge bunic, devine foarte îndurător. Se înmoaie şi spune :” nu am să-i mai pedepsesc pe copiii aceştia”. Şi aşa gândesc mulţi oameni despre Dumnezeu. Şi dacă te vei uita în mintea ta, îţi vei da seama că aşa gândeşti şi tu, că Dumnezeu era un tată foarte strict în Vechiul Testament, dar după ce a venit Domnul Isus, a devenit un fel de bunic, nefiind deranjat de păcatul tău. Asta este minciuna diavolului. Şi Harul este neînţeles, devenind un fel de drept pentru a păcătui. Aşa cum primeşti un permis de conducere, pentru unii Harul este un permis pentru a comite pacat. “Oh, acum Dumnezeu e plin de Har şi nu mai contează dacă păcătuiesc, dacă aş fi trăit în Vechiul Testament, acum îmi era frică, dar acum sângele lui Isus e acolo”. Vă spun, prietenii mei, că este o mare minciună. Este minciuna pe care diavolul a propagat-o timp de sute de ani şi a înşelat mulţi creştini. Dar cum este posibil ca să fie înşelaţi aşa mulţi creştini? Pentru că nu-şi fac timp să studieze Biblia. Dacă ar fi să întreb câţi dintre voi credeţi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, presupun că cei mai mulţi aţi ridica mâna. Credeţi că mai este o alta carte care să fie Cuvântul lui Dumnezeu? Cei mai mulţi aţi spune nu. Dacă există o singură carte în lume, dintre milioanele de cărţi, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi doar această carte te poate învăţa despre Dumnezeu şi despre viitorul tău etern, nu crezi că ar trebui să studiezi această carte mai mult decât orice altă carte?…Atunci de ce nu o faci?…Deoarece, în adâncul inimii tale, nu crezi acest lucru. Te aştepţi ca un pastor sau un preot să-ţi explice şi e posibil ca nici ei înşişi să nu o studieze sau poate nici ei nu o înteleg cum trebuie. Dacă tu te îndepărtezi şi crezi o erezie, într-o zi vei sta înaintea lui Isus Cristos şi iţi va spune “vei merge în iad”. Atunci nu vei putea spune :”Doamne, dar pastorul meu m-a învăţat aşa”. Atunci Domnul îţi va spune: “de ce nu ai citit tu însuţi Biblia?”

Unul dintre lucrurile pe care mi le-a arătat Domnul este că aceia care nu citesc Biblia…ascultaţi…merită să fie înşelaţi. Dumnezeu s-a îngrijit să aibă Biblia în limba lor şi ei nici nu se obosesc să o citească. Nu trebuie să fii foarte deştept ca să o înţelegi. Dacă o citeşti în smerenie, o vei înţelege pe toată. Dacă o citesti ca o persoană mândră, vei fi orbit complet. Vă spun: nu trebuie să fiţi isteţi ca să înţelegeţi Biblia, dar trebuie să fiţi smeriţi. Dacă nu eşti smerit, niciodată nu vei înţelege această carte. Trebuie să abordăm această carte cu umilinţă. Daţi-mi voie să citesc Efeseni 2. Probabil sunteţi familiarizaţi cu acest verset. Efeseni 2:8,9 “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”. Vreau să fac lucrul acesta cât de accesibil, ca să-l puteţi înţelege. Mă rugam înainte şi am spus “Doamne, este o responsabilitate aşa de mare să proclam Adevărul atâtor oameni, e mai important decât atunci când un chirurg face o operaţie, pentru că dacă chirurgul nu taie cum trebuie, pacientul moare. Vă imaginaţi ce sensibil şi emoţionat e un chirurg adevărat, când face o operaţie. Am spus: “Doamne, te rog, ajută-mă, este o chestiune aşa de serioasă”, pentru că dacă eu n-am să predic Cuvântul Adevărului simplu şi corect, cineva de aici poate fi înşelat şi să meargă în iad, iar sângele lui să rămână pe mâinile mele. Nu-mi doresc asta. Prin Harul Domnului doresc să vă prezint Adevărul, cât de simplu şi de clar posibil. Nu spun că îl veţi accepta, asta depinde de fiecare. Dar prin Harul lui Dumnezeu, înainte să pleci în seara aceasta de aici, vei înţelege care este Adevărul. Probabil nu l-ai înţeles niciodată până acum. Daţi-mi voie să încep prin acest verset (Efeseni 2:8):”prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă”. Harul este atunci când Dumnezeu îşi întinde Mâna din Cer cu fiecare binecuvântare cerească pentru mine şi pentru tine. Credinţa este mîna mea, care se întinde şi primeşte toate aceste binecuvântări. Când cineva îţi face un cadou, trebuie să întinzi mâna şi să-l accepţi, nu poţi sta cu mâinile la spate. Aceasta e credinţa, trebuie să accepţi să o iei. E gratis. Dumnezeu ne dă ceva gratis, şi anume Harul Lui. Şi este doar o parte a harului Său. În Efeseni 2:9 spune că nu este rezultatul faptelor, înseamnă că nu trebuie să faci nimic ca să primesti acest dar. Dacă trebuie să munceşti sau să-l plăteşti, nu este un dar. Dumnezeu oferă daruri. Nu trebuie să plăteşti pentru ele, nu trebuie să munceşti pentru ele, ci doar trebuie să le iei. Şi dacă nu le iei, nu le primeşti. Dar aceste daruri nu le primeşti prin fapte. Atunci unii spun : “nu trebuie să facem nimic ca şi crestini?”.

Sunt două părţi în viaţa creştină. Prima parte este legată de trecutul nostru. Toate păcatele pe care le-am comis, toţi am comis multe păcate, iar a doua parte are de a face cu viitorul nostru. In momentul acesta, toţi stăm cu trecutul în spatele nostru şi cu viitorul înaintea noastră. In trecut, am comis multe păcate. Harul ne va ierta de acele păcate, nu prin faptele noastre. Este un dar. De ce ? Pentru că preţul care trebuie plătit pentru păcatul tău este atât de mare, încât nu-ţi permiţi să-l plăteşti. E prea mult. Nu poţi plăti, nici dacă ai face numai bine de acum până la moarte, nu ţi-ai putea plăti nici măcar unul din păcate. Şi pentru că e atât de costisitor, Dumnezeu ni-l dă în dar. Care este preţul păcatului nostru? Dacă Dumnezeu nu ar fi un Dumnezeu sfânt, am putea spune că o boală prin care trecem e preţul păcatului nostru, o problema financiară sau orice fel de problemă înseamnă plata pentru trecutul păcătos. Aşa gândesc unii oameni, şi anume că plătesc pentru păcatul lor prin problemele prin care trec. Dar nu e aşa. Există un singur preţ pentru păcat. Pentru că Dumnezeu e Sfânt, a trebuit să-l înlăture dinaintea Lui pentru totdeauna. Dar e un preţ prea mare. De aceea, Domnul Isus a trebuit să moară. Nici un altul n-ar fi putut să ia pedeapsa păcatului nostru, ci Dumnezeu însuşi a trebuit să se facă om şi când Domnul Isus a murit…vedeţi, mulţi dintre noi privim doar aspectul fizic al morţii Domnului Isus…este un film numit “Patimile lui Cristos”, unde Îl arată pe Isus bătut, biciuit şi lovit şi toată lumea plânge când vede acel film. Dar acela nu a fost preţul păcatului nostru. Preţul păcatului nostru nu a fost plătit prin acele lovituri. Pentru că au fost mulţi oameni în istorie chinuiţi mai rău ca şi Isus. Sunt oameni care au suferit fizic mai mult decât Isus. Domnul Isus a suferit fizic doar ultimele 24 de ore din viaţă, cand L-au bătut şi L-au crucificat, dar sunt oameni în închisori care sunt torturaţi ani de zile. Suferinţa fizică şi omorârea Lui nu este plata păcatului. Este ceva mai mult. Când El atârna pe cruce şi spunea :”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”…Ştii ce înseamnă să fii părăsit de Dumnezeu? Asta este iadul. Iadul este atunci când Dumnezeu te-a părăsit complet şi nu există loc pe pământ ca acela. Niciun om nu a fost vreodată părăsit de Dumnezeu. Niciun ateu, nimeni nu a fost părăsit. Mila lui Dumnezeu e peste tot pământul. Dar, când Dumnezeu părăseşte pe cineva, aceea e cea mai mare agonie pe care o poate avea cineva. Şi acela este iadul, să fii părăsit de Dumnezeu. Deci, când Isus atârna pe cruce, în primele 3 ore a fost doar suferinţa fizică, dar ultimele 3 ore, de la ora 12 la amiaza, la ora 3, când pămăntul s-a întunecat şi a venit un cutremur, Domnul Isus a suferit iadul timp de 3 ore. Dar, pentru că era o fiinţă infinită, fiind Dumnezeu, în 3 ore a putut suferi pedeapsa concentrată pentru păcătele noastre, pedeapsa pe care noi ar fi trebuit să o suferim o veşnicie. Pedeapsa tuturor păcatelor noastre a fost concentrată în 3 ore şi a fost purtată de Isus pe cruce, a fost aşa o agonie, încât a spus “pentru ce M’ai părăsit?”. Este singura dată când Isus Îl numeşte pe Tatăl Său Dumnezeu. In toate zilele pe pământ, Isus Îl numeşte pe Dumnezeu Tată. Insă odată Îl numeşte Dumnezeu, atunci când atârna pe cruce, deoarece acum nu mai stătea înaintea Tatălui Său, ci stătea în faţa lui Dumnezeu, Judecătorul Universului. El stătea în faţa Lui ca şi unul care El însuşi a comis acele păcate, El care nu a comis niciun păcat. Dar acum când lua asupra Lui păcatul tău şi al meu, pedeapsa pentru păcatul tău şi al meu de a fi părăsit de Dumnezeu, suferinţa concentrată a veşniciei în 3 ore… a fost…noi nu am fi putut vreodată să o purtăm. Doar Isus a putut-o duce şi niciodată nu o să înţelegem ce suferinţă a îndurat El. Suferinţa aceea fizică a bătăilor şi a crucificării nici nu se compara cu suferinţa spirituală a despărţirii de Tatăl Său.

Îmi amintesc când am realizat acest lucru prima dată, când mi-am dat seama că Isus a suferit iadul, când a fost despărţit de Tatăl Lui pentru acel timp. Amintiţi-vă cum s-a rugat în grădinta Gheţimani: “ Tată, dacă este cu putinţă, departează de la Mine paharul acesta”. Aţi înteles care este acest pahar? Paharul acesta a fost ceea ce a suferit pe cruce, să fie părăsit. Despre aceasta spunea când se ruga “Tată, nu mă lăsa să ajung acolo”. Puteţi să vi-L imaginaţi pe Isus îngenunchiat :”Tată nu mă lăsa să fiu despărţit de tine, nu lăsa acea părtăşie din veşnicie dintre Noi să fie ruptă”. Este ca şi cum capul ar fi desparţit de trup. Biblia spune că Tatăl este Capul lui Cristos. Şi mi-L imaginez pe Tatal spunând: “bine, dacă nu vrei să te duci acolo, vino Sus; dar romanii aceia vor merge în iad”. Acela suntem eu şi tu. Indienii aceia vor merge în iad. Şi Isus s-a gândit atunci la tine şi la mine. Pune numele tău acolo. Eu am pus numele meu acolo, în Gheţimani. Îmi imaginez pe Tatăl, spunându-I lui Isus:”Tu nu ai păcătuit niciodată. Dacă doreşti, de acolo, din Gheţimani, poţi să te urci la cer. Nu trebuie să mai bei acel pahar pe cruce. Dar Zac Poonen va merge în iad.” Şi Isus s-a gândit atunci la mine :”Oh, să se ducă el în iad? Bine Tată, de dragul lui, poţi să mă desparţi de Tine.” Ai înteles lucrul acesta aşa, până acum? Eu, când am descoperit acest lucru, acum caţiva ani, m-a făcut atât de slab. Nu iubirea Lui de pe calvar, dar iubirea Lui din Gheţimani. Câţi dintre voi aţi văzut iubirea Domnului Isus din Gheţimani, pentru voi? Când, după o ora de rugăciune, s-a ridicat şi a spus: ”voi bea paharul acesta pentru Zac Poonen”, în momentul acela m-am prăbuşit înaintea lui Dumnezeu şi am spus: “Doamne, ai toată viaţa mea. N-am să mai trăiesc în veci pentru mine. Ce preţ ai plătit pentru mine! Să mai pot eu trăi pentru mine? Niciodată! Doamne, nicio zi din viaţă nu vreau să o mai trăiesc pentru mine. Câte zile îmi vei da pe pământ, voi trăi fiecare zi pentru Tine, n-o să-mi mai caut plăcerile mele şi dorinţele mele, dar am să mă duc peste tot şi am să spun oamenilor despre iubirea Ta”. De aceea sunt în Zalău. Dacă înţelegi, lucrul acesta îţi va schimba viaţa de azi şi ai să înţelegi ce înseamnă Har.

Harul nu este ieftin. E gratis. Dar Cineva a trebuit să plătească un preţ greu pentru el. Să nu priveşti uşor iertarea păcatelor prin Cristos. Ce ruşine, când după tot ce a făcut Domnul Isus pentru noi, noi tratăm cu atât de multă uşurinţă creştinismul. Vedem oameni păcătuind. Dar Isus atârna pe cruce şi ceea ce apăsa atât de greu asupra Lui era greutatea păcatului meu, aşa încât Cel care poartă Universul pe umerii Lui nu a putut purta păcatul meu. Şi de multe ori spun lucrul acesta: “Doamne, oricând voi fi ispitit să păcătuiesc, lasă-mă să Te văd atârnând pe cruce şi să înţeleg că greutatea păcatului meu era atât de mare, încât Tu, care ţii Universul în Mâinile Tale, nu ai putut să porţi păcatul meu“. Am învăţat o lecţie, şi anume că harul nu numai că m-a iertat, ci m-a şi făcut să urăsc păcatul. “Doamne, nu mai vreau să profit de Harul Tău”. Iertarea aceasta nu o pot obţine prin faptele mele, dar este loc pentru fapte mai târziu.

Efeseni 2:10: ”căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune…”. Iertarea o primim fără fapte. Dar ne aşteaptă fapte bune după iertare. Iată echilibrul vieţii creştine. E ca fundaţia şi suprastructura unei cladiri. În fundaţia de beton nu punem uşi sau geamuri, dar în suprastructura locuinţelor noastre punem şi uşi şi geamuri. Deci, în creştinism, fundaţia este iertarea păcatelor, care este fără fapte, însă atunci când zidim casa, trebuie fapte bune. Care sunt aceste fapte bune? Spune, în versetul 10 :”…faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”. Acestea sunt faptele pregătite, ca să trăim liberi faţă de păcat. Când Domnul Isus ne iartă, iertarea singură înseamnă doar spălarea trecutului, dar tot nu sunt calificat să stau înaintea Lui Dumnezeu. Unii dintre voi vă închipuiţi că având trecutul iertat, vă calificaţi să staţi înaintea lui Dumnezeu. Chiar dacă păcatul tău este iertat, tu ai în tine o fire murdară, păcătoasă. Toate păcatele mele pot fi iertate, dar eu tot am acea fire păcătoasă. Şi cum să stau înaintea unui Dumnezeu viu şi Sfânt, cu o fire păcătoasă? Dumnezeu nu doar că ne iartă, ci face ceva mai mult. In Efeseni 1:7, spune : “În El avem răscumpărarea, în sângele Lui iertarea păcatelor, după bogaţiile harului Său”. Acesta e primul lucru pe care-l primim. În primul rând, suntem iertaţi pentru păcatele din trecut, dar încă nu putem sta înaintea lui Dumnezeu. Ne mai trebuie un lucru, şi asta scrie în Romani 3, citim că harul mai face o lucrare pentru noi. Ţineţi minte aceste versete: Efeseni 1:7, avem iertare prin harul Său şi acum, în Romani 3:24, suntem socotiţi neprihăniţi fără plată, prin har. Din nou ca un dar.

Ştiţi care e diferenţa dintre a fi iertat şi a fi socotit neprihănit? Dacă nu eşti socotit neprihănit, nu poţi sta înaintea lui Dumnezeu. Să vă explic acest lucru. A fi socotit neprihănit este ca şi când neprihănirea lui Isus Cristos este pusă peste noi. Iertarea are de-a face cu trecutul păcătos, iar neprihănirea înseamnă acoperirea naturii mele păcătoase, ca să pot sta înaintea lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Hristos ne acoperă. Ştiţi că unii am trăit mai bine decât alţii în trecutul nostru. Unii au comis păcate mari, ca şi tâlharul de pe cruce, alţii nu au trăit vieţi aşa de păcătoase. Aşa am putea spune că interiorul nostru este, la unii mai bun, la unii chiar murdar, totuşi niciunul dintre noi nu poate sta înaintea lui Dumnezeu cu această haină interioară. Dacă suntem unul mai bun decât altul, nu contează. Biblia spune că cele mai bune fapte ale noastre sunt o haina murdară înaintea lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristos. Numai atunci poţi sta înaintea unui Dumnezeu sfânt. Acesta este al doilea lucru pe care harul îl face pentru noi. Domnul Isus a spus o pildă despre aceasta. Domnul Isus spunea tot felul de pilde, în care explica aceste lucruri foarte clar. In Matei 22:1-14. Dacă aţi citit Biblia, ştiţi despre ce e vorba. Era un împărat care a facut o nuntă fiului său şi a trimis invitaţii tuturor celor care trebuiau să vină. Şi asta este imaginea invitaţiei poporului evreu. Dar evreii au spus că sunt ocupaţi, aceasta însemnând că israeliţii au respins mântuirea lui Dumnezeu şi ştiti că până astăzi o resping. Atunci, împăratul a spus: “ce să facem? Mergeţi şi chemaţi pe toţi cerşetorii şi pe toţi cei de pe stradă”, robii au mers şi cei mai mulţi dintre vagabonzii care au venit aveau haine murdare pe ei şi unii erau aşa de săraci, că abia aveau ceva haine pe ei, dar nu poţi veni la o nuntă de împărat îmbrăcat aşa. Atunci, împăratul a facut ceva: la poartă a dat fiecăruia o haina nouă, curată, albă, iar oamenii care veneau cu zdrenţele lor erau aşa de bucuroşi să scape de ele. Acum nimeni nu mai putea vedea murdăria de sub această haină nouă. Dar vine unul cu un costum nou, cu cravată şi spune : “ eu nu sunt ca şi vagabonzii ăştia, eu nu am nevoie de haina voastră albă, costumul meu e mai bun”. Şi portarul spune: “bine, dacă nu vrei…e pe gratis oricum…sigur nu vrei?”, el crede că haina lui e suficient de bună pentru nunta împăratului şi nu acceptă acea haină albă, curată, deşi împăratul vrea ca toţi să o poarte, deoarece aşa trebuiau să se îmbrace pentru nunta împăratului. El intră cu haina lui, crezând că e bună, merge şi se aşează la masă. Intră împăratul, se uita peste cei din sală, în versetul 11:”Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă”. Nu s-a mai mâniat, ci iată ce spune în versetul 12: prietene; eu te-am invitat, ţi-am oferit la poartă o haină de nuntă…cum ai intrat tu fără ea? Era gratis, omul nu putea să spună nimic. Apoi s-a mâniat împăratul, în versetul 13:”Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară”. Care este mesajul acestei pilde? Unii dintre noi suntem aşa de păcătoşi ca şi acei vagabonzi, care au venit în haine zdrenţuite, alţii sunt păcătoşi mai decenţi :“noi nu suntem aşa de răi, noi n-am omorât pe nimeni, n-am jefuit nicio bancă, ci mergem la biserică, noi numai minţim şi ne mai enervăm câteodată”, păcate decente, pe care toată lumea le face. Noi suntem ca bărbatul care a intrat în costum şi cravată, credem că Dumnezeu ne va accepta aşa cum suntem. Noi nu suntem ca vagabonzii ăştia, intrăm în costumul nostru şi nu acceptăm această neprihănire gratuită a lui Hristos. Dar, intr-o zi, va intra Regele în sală, se va uita la noi şi va vedea că te-ai încrezut în biserica ta, în familia ta, în botezul tău şi în toate aceste lucruri, dar nu ai venit înaintea lui Hristos ca un păcătos şi vei fi scos afară.

Odată, la o întâlnire, un cuplu de tineri a venit la mine, erau creştini nominali. Nu cunoşteau această mântuire minunată. Le-am spus: ”ştiţi care e problema voastră? Voi aţi venit la Dumnezeu ca şi creştini, dar stiaţi că Domnul Isus nu a murit pentru creştini?”. Au fost şocaţi :”Nu a murit Isus Hristos pentru creştini?”. Le-am spus: ”Nu”. A murit pentru păcătoşi, iar voi nu veniţi ca şi păcătosi, ci veniţi ca şi creştini”.

Fariseii veneau înaintea lui Isus ca nişte oameni neprihăniţi. Isus a spus :” n-am venit să chem pe cei neprihăniţi, n-am venit pentru cei neprihăniţi”. Era sarcastic. Ei nu erau neprihăniţi, ei se credeau doar neprihăniţi. Aşa sunt mulţi creştini astăzi şi Isus spune :”nu am venit pentru tine, am venit pentru păcătoşi. Voi credeţi că sunteţi sănătoşi, nu aveţi nevoie de doctor. Aceşti amărâţi de păcătoşi ştiu că sunt bolnavi, pentru ei am venit”. În felul ăsta, mulţi creştini ratează harul lui Dumnezeu, încrezându-se în neprihănirea lor şi nu sunt mântuiţi niciodată. De aceea, avem nevoie să fim socotiţi neprihăniţi.

Deci ce face harul? Ne iartă păcătul, ne socoteşte neprihăniţi, iar al treilea lucru îl găsim în Romani 6:14. Chiar dacă suntem iertaţi şi socotiţi neprihăniţi, avem în continuare acea fire care ne face să păcătuim. Chiar după ce suntem nascuţi din nou, ne certam unul cu altul, nu e pace între soţ şi soţie, încă suntem murdari, creştini care se uită la filme murdare şi îşi poluează mintea cu acele filme pornografice…Ştiţi de ce aveţi nevoie? De harul care să vă ajute să biruiţi aceste ispite. Aceasta este a treia însemnătate a harului. Spune :” dacă veţi intra sub har…” Ştiţi ce înseamnă asta? Harul e ca o cascadă care curge din cer. Apropo, Duhul Sfânt este numit Duhul Harului (Evrei 10), când intrăm sub cascada Duhului Harului şi rămânem sub această cascadă, suntem scăldaţi de această apă a harului, păcatul îşi pierde puterea asupra noastră. Aceasta este uimirea harului, puterea lui. Nu doar iertare, nu doar socotire ca neprihaniţi, ci şi puterea de a birui păcatul. Duhul lui Dumnezeu ne ridică în sus. Spune că, dacă veţi intra sub har, păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră.

Păcatul stăpâneşte peste toţi oamenii, dar nu peste cei ce sunt sub har. Într-un singur fel poţi birui obiceiurile tale păcătoase, şi anume permiţându-i puterii harului să te ia de sub stăpânirea păcatului, aşa o descrie Biblia, în Romani 8:2 :”Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii”. În Vechiul Testament, legea lui Moise nu putea elibera pe nimeni de păcat. Moise dădea porunci, dar ei nu le ţineau, dar când a venit Domnul Isus, Dumnezeu a adus o altă lege, numită Legea Duhului Sfânt şi aceasta nu este o lege plină de porunci, aceasta este legea vieţii în Isus Hristos. Nu legi, ci viaţă. Când Domnul Isus a fost înviat din morţi, acolo era Viaţa care a biruit păcatul şi a biruit moartea. Ascultaţi încă odată. Când Isus a înviat din mormânt, viaţa pe care o avea El este o viaţă care a biruit păcatul 33 de ani. A fost ispitit în toate ca şi noi şi a biruit. L-a biruit pe satan pe cruce, a biruit teama, a biruit moartea. Aceasta e cea mai importantă. Această viaţă biruitoare a lui Isus vrea să ne-o dea şi nouă, prin Duhul Sfânt. Ştiţi de ce a turnat Dumnezeu Duhul Sfânt în ziua Cinzecimii? Ca să ne dea şi nouă această viaţă, în viaţa lui Isus Hristos. Ştiaţi că învierea este ceva ce presupune ieşirea din mormânt. Ceva ce L-a ridicat pe Isus din moarte. Viaţa aceasta ne poate ridica şi pe noi, ca să nu mai păcătuim. Scrie aici despre legea păcatului şi a morţii (v.2). Legea păcatului şi a morţii este ca şi legea gravitaţiei, totul pe pământ este tras în jos din cauza gravitaţiei, fie că e ceva greu ca o biblie sau ceva uşor ca o batistă, aceasta cade pur şi simplu. Legea gravitaţiei o trage în jos. Oriunde ai merge pe pamânt, în orice ţară din lume, se întâmplă la fel. Aşa este şi legea păcatului. Legea păcatului lucrează în fiecare dintre noi, trăgându-ne în jos în mânie, în amărăciune, în poftă, în ură, în gelozie. Dar mai este o altă lege pe care Dumnezeu a dat-o, care a venit prin învierea lui Isus Hristos şi acum este transmisă nouă prin Duhul Sfânt.

În trupul meu este viaţa, şi această viaţă ţine această batistă, ca să nu cadă. Nu e minunat? Viaţa mea biruieşte legea gravitaţiei şi această batistă nu cade. Deşi ar încerca gravitaţia să o tragă în jos, ea nu cade. Viaţa mea biruieşte legea gravitaţiei şi ţine aceasta batistă. Acestea este legea vieţii în Isus Hristos, care mă eliberează de legea păcatului şi a morţii. Fără acea viaţă nu o poţi face. Dacă permiţi acestei vieţi să te ţină, nu vei păcătui. Acesta este harul. Păcatul nu va domni peste voi, pentru că harul te ridică. Deci acesta este al treilea lucru care-l face harul.

Care era primul? Efeseni 1:7 :ne iartă după bogaţiile harului Său. Care era al doilea? Romani 3:24 : suntem socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său. Şi al treilea? Să fim ridicaţi, astfel încât păcatul să nu mai stăpânească asupra noastră, ridicaţi prin har, ca să nu mai păcătuim. Vă imaginaţi cum ar arăta casa ta, dacă soţul şi soţia nu s-ar mai certa? Să nu ne mai certăm pentru lucrurile pamânteşti? Vă imaginaţi cum ar arăta o biserică în care să nu existe gelozie, în care să nu arate fiecare că e mai grozav decât celălalt, unde fiecare iubeşte pe aproapele său? Ce biserică minunată ar fi aceasta! Asta poate face harul.

Şi, în cele din urmă, mai este un lucru pe care îl face harul. În 2 Corinteni 12:9, unde Domnul Isus îi spune lui Pavel :”Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. Acesta este harul, pentru toate încercările şi problemele vieţii. Nu vorbim despre ispita păcatului. Ştim déjà, din Romani 6:14, că harul poate birui păcatul. Dar mai este un lucru aici.

Trăim cu toţii pe un pământ blestemat şi chiar creştinii suferă din cauza acestui lucru. Pentru că pământul este blestemat, trebuie să muncim din greu şi să transpirăm. Deşi eşti creştin, poţi să te trezeşti cu un spin în picior. Putem lua o răceală. Pentru că lumea e blestemată. Copiii credincioşilor se îmbolnăvesc. Nu pentru că au păcătuit, ci lumea aceasta e sub blestem şi tot felul de lucruri se pot întâmpla credincioşilor. Pavel avea o problemă, era o boală. În versetul 7, din 2 Corinteni 12, o numeşte “un ţepus în carne, un sol al Satanei”. Nu ştim ce era, dar orice ar fi fost, era un sol al Satanei. Boala este un sol al Satanei. Orice problemă este un mesager al lui satan. Chiar şi oamenii pot fi soli ai Satanei, care ne fac atâtea probleme. Sunt multe probleme, cum ar fi recesiunea. În Rai nu va fi recesiune. Dar aici, de ce avem criză şi probleme financiare? Pentru că trăim într-o lume blesetemată, plină de oameni egoişti, care adună bani pentru ei, plină de politicieni şi oameni de afaceri, cărora nu le pasă că cei săraci suferă. Credincioşii, la rândul lor, au aceleaşi probleme şi simt că afacerile lor se duc de râpă. Unii sunt concediaţi. Sunt tot felul de probleme cu care ne întâlnim în această lume blestemată. Chiar dacă sunt creştini buni, nu datorită păcatului au parte de aceste probleme, ci pur şi simplu pentru că trăiesc pe un pamânt blestemat. Este oare o cale pe care putem primi ajutor? Da. “Harul Meu îti este suficient”. Pentru că puterea Mea va fi făcută perfectă în slăbiciunea ta. În versetul 10 spune :”Bine, sunt mulţumit în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în persecuţii, în strâmtorări pentru Hristos; căci atunci când sunt slab, atunci sunt tare”. Slavă Domnului pentru asta.

Am avut în ultimii 51 de ani tot felul de probleme. Dar vă mărturisesc că harul Domnului mi-a fost de ajuns. Întotdeauna m-a păstrat fericit. Poate că au fost probleme de sănatate, probleme financiare, probleme de la duşmanii mei sau probleme de la prietenii mei, probleme cu vecinii sau cu rudele, probleme la birou sau probleme cu fraţii din biserică. Dar întotdeauna am descoperit că harul Domnului îmi e de ajuns. Harul Domnului este îndeajuns pentru orice încercare. Dacă vei căuta Împărăţia lui Dumnezeu în primul rând, chiar dacă vei trece prin cele mai grele încercări din lume, Dumnezeu îţi va purta de grijă. David spunea spre sfârşitul vieţii lui, în Psalmul 37:25 :”Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea”. Pe cine? Pe cel neprihănit.

Fraţi şi surori, dragi prieteni, fiţi oameni neprihăniţi şi nu vă veţi cerşi pâinea niciodată, nu veţi duce lipsă de nimic pământesc. Poate nu veţi deveni milionari, dar veţi avea suficient ca să trăiţi. Cea mai bună parte este că binecuvântarea aceasta va trece la copiii tăi şi la nepoţii tăi, chiar la strănepoţii tăi, dacă Isus nu vine. Cred asta. Am văzut puţin din asta. Harul Domnului este suficient pentru orice problemă de pe acest pământ.

Deci, iată cele patru lucruri: harul ne iartă toate păcatele, harul mă îmbracă în neprihănirea lui Hristos, ca să pot sta curajos înaintea lui Dumnezeu, să stau înaintea diavolului şi să-i spun :”nu mă poţi atinge, căci sunt îmbrăcat în neprihănire”; harul mă poate ridica atunci când toate ispitele de a păcătui mă trag în jos; şi harul îmi dă putere pentru orice voi avea pe pământ, problemă fizică sau financiară, orice. Aşa trebuie să trăiască copiii lui Dumnezeu. Tu poţi trăi aşa. Harul, cum spuneam, este ceea ce Dumnezeu întinde spre noi, dar nu-l vei putea primi, decât dacă ai credinţă. Trebuie să întinzi mâna ta şi să spui :” Doamne, îti mulţumesc!”. E gratuit. Harul acesta îti va împlini toate nevoile tale. Vă invit pe toţi cei care vreţi să primiţi acest har astăzi. “Harul Meu e de ajuns pentru toate nevoile tale, oricare ar fie ele, vei afla că harul este exact ceea ce-ţi trebuie”. Ai nevoie de vindecare fizică? Harul Domnului poate să-ţi vindece boala ta. Am experimentat asta timp de 71 de ani ai mei. E mai bun decât vindecarea. Sănătatea. Harul lui Dumnezeu. Uneori, când am febră sau sunt bolnav, ştiţi ce mă rog? Spun :”Doamne, dă-mi chiar acum să gust puţin din viaţa Ta în viaţă; nu totul, asta voi primi atunci când vei veni Tu, dar Te rog dă-mi doar un strop”. Un strop m-a vindecat. Dar trebuie să credem şi trebuie să-l luăm. Să credem că El ne-a vindecat. Ce nu poate face Dumnezeu, dacă e Tatăl nostru ceresc? Părinţii pământeşti dau daruri bune copiilor lor, cu cât mai mult Tatăl nostru cel Ceresc va da daruri bune, nu tuturor, ci celor care i le cer. Cereţi-i. Cere-I, oricare ar fi nevoia ta azi. În primul rând, dă-i inima ta, fă-L Tatăl tău, nu doar Dumnezeul tău, ci Tatăl tău.

Să ne rugăm. Să ne plecăm capetele înaintea lui Dumnezeu, în linişte, pentru că Isus este aici, Domnul Isus este aici. Îi vei cere oare, în primul rând, să-ţi ierte păcatele sau doar să spui: ”Doamne, sunt un păcătos, Doamne iartă-mi păcatul. Vreau astăzi să mă întorc. Mulţumesc pentru că ai murit pentru mine. Tu eşti viu. Vino în viaţa mea şi fii Domnul vieţii mele, îmbracă-mă cu neprihănirea Ta, ca să pot sta înaintea Tatălui şi să fiu curajos în faţa diavolului”. Cere-i Domnului să-ţi dea biruinţă asupra oricărui păcat care te stăpâneşte şi spune: ”Doamne, ajută-mă să înteleg că harul Tău mi-e îndeajuns pentru orice problemă din viaţa mea. De azi înainte, să nu mai fiu un străin faţă de har, ci să experimentez, Doamne, harul tău zilnic”. E gratis. Intinde doar mâna şi primeşte-l.

“Tată Ceresc, mă rog pentru cei ce se roagă chiar acum. Tu îi cunoşti. Te rog raspunde-le şi ajută-i să ştie că Tu le asculţi rugăciunea. În Numele Domnului Isus te rog. Amin.”