{mgmediabot2}path=download/Psalmi/Psalmul 39.mp3|width=700|height=200|link=download/Psalmi/Psalmul 39.mp3{/mgmediabot2}

Psalmul 39

1 Ziceam: “Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.”

2 Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.

3 Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă, şi am zis:

4 “Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.”

5 Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.

6 Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea

8 Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!

9 Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.

10 Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.

11 Tu pedepseşti pe om, şi-l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.

13 Abate-Ţi privirea de la mine, şi lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc şi să nu mai fiu!