Nimic nu sunt,
un strop de tină
În care-ai pus un bob de grâu.
Un ciob în care ai pus lumină
Pustiu din care Tu scoţi un râu.
Nimic nu sunt, o cupă spartă
Din care faci un heruvim.
Sunt omul care te-a dat la moarte
Fără să-mi pese de-al Tău suspin.
Nimic nu sunt, un rob netrebnic
chemat ca jugul Tău să-l port.
Să dau deoparte piatra cea rece
Când Tu dai viaţă celui mort.
Nimic nu sunt, o trestie frântă
Din care faci toiag de fier.
O luminiţă fumegândă
Ce mâine fi-va o stea pe cer.
Nimic nu sunt, dar Tu eşti totul
Şi Tu Te-ai dat ca preţ al meu.
Făcând din pieptul meu chivotul
Ce-l poartă-n el pe Dumnezeu.
Nimic nu sunt, nimic sub soare
Dar Tu te-ai dat pentru nimic.
În veci să fii, mereu mai mare
Iar eu în veci, mereu mai mic.