Proorocul şi o mişcare spirituală a lui Dumnezeu

Joji Samuel

(Biserica CFC, Kottayam, India)

Trăim într-o perioadă în care credincioşii au schimbat sensul cuvântului “proorocie” cu “prezicerea evenimentelor viitoare” şi un “prooroc” ca fiind cel care prezice viitorul.

Marea majoritatea a credincioşilor din zilele noastre ştiu despre Agab, proorocul, care a prezis două evenimente viitoare (Fapte 11:28; 21:10). Dar ei ignoră faptul că Iuda şi Sila sunt, de asemenea, numiţi prooroci în cartea Faptelor: “Iuda şi Sila,  care erau şi ei prooroci, au îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte” (Fapte 15:32).

 

Câţi creştini înţeleg că cei care îndeamnă şi întăresc pe credincioşi sunt tot prooroci? Biblia spune că proorocia adevărată a noului legământ aduce întotdeauna “zidire, îndemnare şi alinare” ascultătorilor (1 Cor. 14:3). Proorociile predictive pe care le auzim ne aduc zidire, îndemnare şi alinare? De obicei, nu.

Gândiţi-vă la Ioan Botezătorul, cel mai mare proroc de sub vechiul legământ, care a venit să pregătească calea Domnului (Luca 1:76). El nu a prezis viitorul. Ce a transmis el a fost un mesaj pentru poporul lui Dumnezeu din vremea lui. Toţi proorocii pe care i-a ridicat Dumnezeu în Israel au transmis un mesaj pentru generaţia lor. Şi au proclamat acel mesaj în mod clar şi fără compromis, fără teamă de oameni. Cât de diferiţi au fost aceşti prooroci ai lui Dumnezeu faţă de proorocii egoişti din zilele noastre care vor doar să impresioneze pe oameni şi să ia bani, după ce şi-au prezentat “previziunile profetice”.

Unul care prezintă proorociile biblice despre viitor este un învăţător, nu un prooroc. Şi unul care descrie evenimentele trecute din Scriptură într-un mod mecanic este un scrib. Un prooroc adevărat pune accent pe prezent. El cheamă poporul lui Dumnezeu să se pocăiască şi să se întoarcă acum la calea Domnului.

Adevărata nevoie a credincioşilor din zilele noastre este să recunoască Cuvântul lui Dumnezeu şi scopul Său pentru vremea în care ne aflăm. Neglijând aceasta, mulţi predicatori ajung să interpreteze diferite probleme precum Gog şi Magog în bătălia finală de la Armaghedon! La cealaltă extremă sunt predicatorii care împart firul în patru cu privire la stâlpii Templului din Vechiul Testament. Aceşti predicatori nu pot vedea ce face Dumnezeu în vremea lor şi eşuează, nedevenind parte a lucrării Sale.

Isus i-a chemat pe oamenii din vremea Lui să “analizeze vremurile” (Luca 12:56). Adevăratul prooroc provoacă pe credincioşi să înţeleagă mintea lui Dumnezeu pentru timpul prezent.

Un asemenea prooroc, împuternicit de Dumnezeu într-un anumit moment din istorie, va avea câteva caracteristici speciale. El va proclama povara din inima lui Dumnezeu pentru poporul Său. Acesta va fi singurul său mesaj – şi astfel slujirea lui nu va fi una echilibrată. Cuvintele lui vor fi tăioase şi incisive. Şi nu se va compromite niciodată.

Luaţi ca exemplu pe Ioan  Botezătorul ca prooroc adevărat. La el vedem toate aceste caracteristici. El a avut un singur mesaj pentru poporul lui Dumnezeu din vremea lui (“Pocăiţi-vă”). El nu era echilibrat în slujirea sa. Cuvintele lui erau foarte tăioase (“Pui de năpârci”). Şi nu se compromitea (îmbrăcămintea, locul de muncă şi chiar alimentaţia erau o dovadă a acestui lucru).

Unde este proorocul care va proclama cu putere şi fără compromis povara inimii lui Dumnezeu care este relevantă pentru noi astăzi? Unde este proorocul care va continua să comunice acel mesaj, fără să îl dilueze pentru a se potrivi opiniilor schimbătoare ale oamenilor? Unde este proorocul care nu se teme că va fi etichetat drept “dezechilibrat” în predicarea lui ? Unde este proorocul care nu va ezita să folosească cuvinte tăioase pentru a proclama mesajul lui Dumnezeu fără imparţialitate ? Un astfel de prooroc este util în orice moment.

În vreme ce mulţi evrei din vremea lui Isus au petrecut timp ascultând învăţătura echilibrată a fariseilor din sinagogi, o minoritate cu o gândire spirituală a ieşit “afară din tabără” pentru a asculta mesaajul dezechilibrat al lui Ioan în pustie. Şi ceva asemănător se întâmplă şi astăzi.

Fiecare prooroc care proclamă povara Domnului pentru vremea lui trebuie să se confrunte cu opoziţie din partea liderilor religioşi din jurul său. Dar este întotdeauna o mică minoritate care ignoră pe liderii spirituali orbi şi ascultă povara Domnului care este proclamată de prooroc. Aceştia devin o parte a unei mişcări spirituale din vremea lor, condusă de proorocul Domnului. Toţi care înţeleg mintea lui Dumnezeu devin parte a mişcării Duhului Sfânt – şi stau drepţi pentru Dumnezeu alături de slujitorul Său, proorocul.

Un credincios cu discernământ, care a trăit în vremea lui Martin Luther, a fost alături de acesta. Dar un credincios din vremea lui John Wesley a stat alături de el. Watchman Nee a afirmat că un căutător al adevărului care a trăit în vremea lui Wesley ar fi pierdut mişcarea Duhului din vremea respectivă dacă l-ar fi ignorat pe Wesley şi s-ar fi identificat cu Luther (care a fost un om al lui Dumnezeu în generaţia precedentă). Un asemenea credincios trăieşte în trecut.

Fiecare mişcare spirituală are tendinţa să sfârşească ca o organizaţie lumească după o vreme. Cum putem fi siguri că o mişcare spirituală iniţiată de un prooroc nu sfârşeşte ca o organizaţie moartă? Când compromisul umbreşte viziunea originală, atunci mişcarea spirituală decade şi degenerează într-o organizaţie. Proorocul care este conştient de chemarea sa va fi într-o continuă alertă. Pentru a păstra mişcarea lui Dumnezeu în puritate, el va sta drept împotriva celor care nu respectă viziunea originală. Orice prooroc care se compromite într-un asemenea moment, încercând să placă oamenilor, va distruge lucrarea pe care Dumnezeu vrea să o facă prin el.

Gândiţi-vă la apostolul Pavel şi la lucrarea lui. Dima a fost co-lucrător cu Pavel (Col. 4:14). Dar el s-a compromis şi l-a părăsit pe Pavel (2 Tim. 4:10). Mulţi din co-lucrătorii lui Pavel l-au părăsit. De ce nu s-a compromis Pavel şi nu a încercat să placă co-lucărtorilor săi pentru a-i reţine ? Dacă ar fi făcut astfel, ar fi fost sfârşitul lucrării lui Dumnezeu prin el.

Stricteţea lui Pavel faţă de co-lucrătorii săi i-a afectat popularitatea în rândul lor şi a urmaşilor. Dar pe el nu l-a deranjat acest lucru, pentru că nu era sclavul imaginii sale. Nu îl interesa ce spuneau sau gândeau oamenii despre el (Gal. 1 :10). Indiferent ce ar fi venit, el a stat fără să se compromită alături de adevărul lui Dumnezeu, forţat de Duhul lui Dumnezeu din el.

Această atitudine a dus la mai multe “rupturi” în lucrarea lui Pavel. Spre sfârşitul vieţii sale, spune: “cei ce sunt în Asia toţi m-au părăsit” (2 Tim. 1:15). El a găsit o singură persoană cu gândirea ca a lui (Timotei) printre toţi co-lucrătorii săi (Fil. 2 :20). Acestea sunt câteva din eşecurile cu care s-a confruntat Pavel în timp ce căuta să protejeze lucrarea de a nu sfârşi ca o organizaţie moartă.

“Purificarea” care are loc la diferite nivele ale lucării iniţiate de Dumnezeu printr-un prooroc, este dovada că acea lucrare nu este destinată să devină un sistem mort. Credincioşii care nu discern lucrurile nu pot sta în picioare în urma unor asemenea purificări. Dar proorocul va rămâne necompromis pentru a păstra adevărul lui Dumnezeu pur, fără cea mai mică urmă de diluare.

Predicatorii care sunt “administratori” şi “diplomaţi” pot fi dispuşi să se compromită, pentru a păstra pe toţi alături de ei. Asemenea predicatori trăiesc înaintea feţei oamenilor. Dar un proroc împuternicit de Dumnezeu nu este un diplomat sau un politician. El trăieşte numai înaintea feţei lui Dumnezeu. Cuvintele lui sunt cuvintele Domnului: “Împărăţia mea nu este din lumea aceasta”. El nu are nici o împărăţie (sau slujire) pe care să o păstreze. Şi astfel, cuvintele lui Isus sunt împlinite în viaţa lui: “Nici un prooroc nu este primit în ţara lui şi printre rudele lui”.

Dacă avem discernământ pentru a înţelege căile Domnului, vom recunoaşte proorocii lui Dumnezeu din vremea noastră. Şi ne vom alătura lor pentru a fi o parte a mişcării lui Dumnezeu. Şi asemenea lor, nu ne vom compromite, indiferent de cost.

Cine are urechi de auzit, să audă.