Mesajul clar al Evangheliei
Despre nasterea din nou

În acest articol vreau să explic semnificaţia termenului “născut din nou” sau “mântuit”.

Pocăinţa este primul pas al acestei experienţe. Dar pentru a te pocăi (a renunţa la păcat) trebuie să ştii ce este păcatul. Este o înţelegere greşită a pocăinţei printre creştini în zilele noastre pentru că păcatul este înţeles greşit.

 

Standardele creştinismului au decăzut în ultimii câţiva zeci de ani. Evanghelia predicată astăzi este o versiune diluată a adevărului. Oameniilor li se spune doar să creadă în Isus. Doar credinţa în Isus nu va mântui pe nimeni, dacă  nu vor să se pocăiască.

Să fii născut din nou este fundamentul vieţii creştine. Dacă ai o viaţă bună, fără să pui această fundaţie, creştinismul tău va fi asemenea oricărei religii – care învaţă pe oameni să trăiască o viaţă bună. Trebuie să trăim o viaţă bună. Dar aceasta este suprastructura creştinismului – nu fundaţia. Fundaţia este naşterea din nou. Toţi trebuie să începem de aici.

Isus a folosit expresia “născut din nou” în Ioan 3:3 când a vorbit cu Nicodim, care era un lider religios şi un om temător de Dumnezeu care trăia în neprihănire. Totuşi Isus i-a spus : “Dacă nu te naşti din nou nu poţi vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3 :3). Vedem că pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să ai parte de o naştere spirituală, chiar dacă eşti un om bun. Isus i-a spus că El va fi înălţat pe o cruce şi va muri, iar toţi cei care vor crede în El vor primi viaţa eternă (Ioan 3 :14,16).

Isus a continuat să spună că oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina pentru că faptele lor erau rele (Ioan 3 :19). Dar cei care sunt sinceri vor veni la lumină şi vor fi mântuiţi (Ioan 3 :21). Pentru a fi născut din nou trebuie să vii în lumină. Aceasta înseamnă să fii sincer cu Dumnezeu, să-ţi mărturiseşti păcatele îniantea Lui. Evident, nu-ţi poţi aminti toate păcatele pe care le-ai făcut. Dar trebuie să recunoşti că eşti păcătos şi să-i spui Domnului toate păcatele pe care ţi le aminteşti.

Păcatul este un lucru important şi poţi vedea doar o mică parte din el în viaţa ta. E ca şi cum ai trăi într-o ţară mare din care vezi doar o mică parte. Dar dacă renunţi la păcatele pe care le cunoşti, vei vedea cât de mult păcat mai este  – atunci te poţi curăţa mai mult de el. Aşadar trebuie să fii sincer înaintea lui Dumnezeu mereu.

O să folosesc o altă ilustraţie : Locuieşti într-o casă care are multe camere murdare. Vrei ca Domnul Isus să vină şi să locuiască în casa ta. Dar El nu poate sta în camere murdare. Aşadar, El te ajută să cureţi fiecare cameră – una câte una. Încet, încet, toată casa este curată. Aşa creştem în sfinţenie în viaţa creştină.

Apostolul Pavel a spus că oriunde a mers, el a predicat acelaşi mesaj tuturor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul Isus Hristos (Fapte 20:20). Acestea sunt cele două ceriţe pentru a pune o fundaţie bună în viaţă şi a fi născut din nou. Dumnezeu a pus pocăinţa împreună cu credinţa. Dar mulţi predicatori creştini le-au separat. Pocăinţa a fost lăsată afară de majoritatea predicatorilor în zilele noastre. Doar despre credinţă se mai predică.

Dar dacă ai numai credinţă, nu poţi fi născut din nou. E ca şi cum ai spune că o femeie, indiferent cât de mult s-ar strădui, nu poate avea un copil singură. De asemenea un bărbat nu poate avea un copil singur. Cei doi trebuie să fie împreună pentru a se naşte un copil. Doar aşa, când pocăinţa şi credinţa sunt împreună se naşte un copil din punct de vedere spiritual – naşterea poate avea loc în duh. Naşterea spirituală este la fel de reală ca una fizică – şi are loc într-un moment. Nu este ceva gradual.

Sunt multe luni de pregătire pentru o naştere spirituală  – aşa cum sunt luni de pregătire pentru o naştere fizică. Dar naşterea spirituală (asemenea celei fizice) are loc într-un moment. Unii creştini nu ştiu data naşterii spirituale. Nici eu nu ştiu data naşterii mele spirituale. Dar aceasta este ca şi cum nu ai cunoaşte data naşterii fizice a unei persoane. Aceasta nu este o problemă importantă – dacă persoana este vie! În acelaşi mod, lucrul important este să cunoşti că eşti viu în Hristos.

Avem o gândire îngustă când spunem că Isus este singura cale spre Dumnezeu ?

Să vă răspund cu o ilustraţie : Cineva care nu l-a văzut niciodată pe tatăl meu (nici măcar o poză cu el) nu poate şti cum arată el. În acelaşi fel, dacă nu L-am văzut niciodată pe Dumnezeu, nu putem cunoaşte nimic despre El sau care este calea de a ajunge la El. Totuşi, Isus Hristos, a venit de la Dumnezeu. Doar El ne poate arăta calea spre Dumnezeu. El a spus: “Eu sunt Calea. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Când ne gândim la afirmaţia lui Isus că El este singura cale de a ajunge la Dumnzeu Tatăl, atunci fie ce a spus El este adevărat, fie El este un mincinos şi un înşelător. Cine ar îndrăzni să spună că El a fost un micinos şi un înşelător ? Nu este de ajuns să spui că Isus a fost un om bun sau un prooroc. El a fost Dumnezeu – nu doar un om bun. Nu ar fi putut fi un om bun dacă era un mincinos sau un înşelător ! Putem concluziona că Isus a fost cu adevărat Dumnezeu în formă umană.

Tot adevărul este privit cu îngustime. În matematică, 2+2 fac întotdeauna 4. Nu putem fi largi în gândire şi să spunem că sunt 3 sau 5 răspunsuri posibile. Nu putem accepta nici 3,9999. Dacă acceptăm aceste variante ale adevărului, calculele noastre matematice ar fi greşite. În acelaşi fel, ştim că pământul se învârte în jurul soarelui. Dacă hotărâm să fim largi la minte şi să acceptăm câteva teorii care spun că soarele se învârte în jurul pământului, atunci calculele noastre astronomice ar fi greşite. În chimie, H2O este apa. Nu putem avea o gândire largă şi să spunem că apa este NaCl2 (sare). Vedem că adevărul este absolut în orice domeniu şi este îngust. La fel este şi cu Dumnezeu. Cei cu mintea largă pot aduce erori grave în matematică, astronomie sau chimie – şi chiar în cunoaşterea adevărului despre Dumnezeu.

Biblia ne învaţă că toate fiinţele umane sunt păcătoase – şi Isus a murit pentru păcătoşi. Dacă vii la Isus ca un “creştin”, El nu-ţi va ierta păcatele pentru că nu a murit pentru creştini! El a murit pentru păcătoşi. Singura persoană care poate fi iertată este cea care vine la Isus şi spune : “Doamne, sunt un păcătos”. Nu poţi veni la Isus ca un membru al unei religii şi să fii iertat pentru că El a murit pentru păcătoşi. Dacă vii la El ca un păcătos, atunci păcatele tale vor fi iertate imediat.

Este uşor să ne dăm seama că suntem păcătoşi – pentru că Dumnezeu ne-a dat tuturor o conştiinţă. Copiii au o conştiinţă foarte sensibilă care-i face conştienţi de rele comise foarte repede. Dar cu cât cresc, conştiinţa devine mai insensibilă. Când un copil de 3 ani spune o minciună, faţa lui este vinovată pentru că are o conştiinţă vinovată. Dar peste 15 ani, poate spune o minciună cu o faţă senină deoarece şi-a ucis conştiinţa prin ignorarea ei. Tălpile unui bebeluş sunt atât de fine încât simte şi atingerea unei pene. Dar tălpile unui adult sunt atât de dure încât nu simt nici înţepătura unui ac până nu este împins adând. Asta se întâmplă cu conştiinţa noastră, în momentul în care creştem.

Conştiinţa este o voce pe care Dumnezeu a pus-o în noi, care ne spune că suntem fiinţe morale. Ne oferă o înţelegere elementară a binelui şi răului. Este un dar minunat din partea lui Dumnezeu. Isus a numit-o “ochiul inimii” (Luca 11:34). Dacă nu avem grijă de acest “ochi”, vom deveni orbi spirituali. Dacă ignorăm îndemnurile conştiinţei poate fi la fel de periculos precum ignorarea particulelor de nisip care ne intră în ochi – într-o zi vei deveni orb spiritual.

Când se nasc copiii, niciunul nu are o religie. Toţi sunt la fel. După doi ani sunt tot la fel – egoişti şi certăreţi. Dar odată cu trecerea timpului, părinţii le indoctrinează diferite religii – şi aşa ajung să aibă o religie anume. În 90% dintre cazuri religia unei persoane este alegerea părinţilor pentru el.

Dar Dumnezeu nu ne priveşte ca oameni de religii diferite. El ne vede pe toţi ca păcătoşi. Isus a venit din cer pe pământ ca să moară pentru păcatele întregii omeniri. El nu a venit pentru cei care se cred suficient de buni pentru a intra în prezenţa lui Dumnezeu, ci pentru cei care recunosc că sunt păcătoşi şi nevrednici să intre în prezenţa Domnului. Conştiinţa îţi spune că eşti păcătos. Atunci de ce este dificil să vii la Isus şi să spui : “Doamne, sunt păcătos. Am făcut multe lucruri rele în viaţa mea” ?

Unii poate se întreabă : “Nu poate Dumnezeu, care este bun, să treacă cu vederea peste păcatele noastre şi să ne ierte, aşa cum face un tată” ? Dacă un fiu sparge  (sau pierde) ceva de valoare, îşi cere iertare de la tatăl său, atunci acesta îl iartă. Dar acestea nu sunt chestiuni de morală. Dacă păcatele ar fi fost ca aceste chestiuni, atunci Dumnezeu ne-ar fi iertat imediat. Dar păcatul nu este aşa. Păcatul este o crimă.

Dacă un om ar fi judecător şi fiul său ar sta în faţa lui, acuzat de o crimă, i-ar putea spune fiului său : “Fiule, te iubesc. Te iert. Nu pot să te las nepedepsit”. Orice judecător pământesc cu simţul justiţiei, nu ar putea face aşa ceva. Acest simţ al justiţiei pe care-l avem fiecare dintre noi este o parte mică din justiţia Atotputernicului Dumnezeu, după a cărui asemănare am fost creaţi. Deci când facem ceva cu adevărat rău, Dumnezeu ca judecător, trebuie să ne spună: “Te iubesc foarte mult dar ai comis o crimă – aşadar trebuie să te pedepsesc”. În sala de judecată, indiferent cât de rău îi pare fiului pentru crima comisă, tatăl, în calitate de judecător, trebuie să-l pedepsească. Să presupunem că fiul a jefuit o bancă. Tatăl îi dă amenda maximă – să spunem 1.000.000 de rupii. Pentru că băiatul nu are aceşti bani, trebuie să meargă la închisoare. Atunci tatăl se coboară de pe scaunul de judecător şi îşi dă jos roba de judecător. Îşi scoate cecul şi scrie suma de 1.000.000 de rupii (economiile de o viaţă) şi îl dă fiului pentru a plăti amenda. Poate fiul să-l acuze că nu-l iubeşte ? Nu ! În acelaşi fel, nimeni nu-l poate acuza că nu a fost un judecător cinstit, pentru că i-a dat fiului pedeapsa maximă cerută de lege. Acelaşi lucru a făcut şi Dumnezeu pentru noi. Ca Judecător, a declarat că toţi trebuie să murim pentru păcatele noastre. Apoi a venit pe pământ sub formă umană şi a luat pedeapsa asupra Lui.

Biblia ne învaţă că deşi Dumnezeu este Unul, El există în Trei Persoane – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Dacă Dumnezeu ar fi fost o singură Persoană, nu ar fi putut să-Şi lase tronul din ceruri şi să vină pe pământ ca om în persoana lui Isus. Cine ar fi condus Universul în cazul acesta ? Dar pentru că Dumnezeu există în Trei Persoane, Fiul a venit pe pământ şi a murit pentru păcatele noastre înaintea Tatălui din ceruri care era Judecătorul. Unii creştini botează oamenii în Numele lui Isus spunând că este o singruă Persoană în Dumnezeire – Isus. Aceasta este o eroare gravă. În 1 Ioan 2:22 ni se spune că cine neagă pe Tatăl şi pe Fiul, are în el duhul lui Anticrist. Atunci contestă că Dumnezeu Fiul a venit în forma umană, contestă că Şi-a supus Tatălui propria voinţă umană, că a făcut doar voia Tatălui şi a luat pedeapsa pentru păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu Tatăl (1 Ioan 4:2-3).

Isus a fost Dumnezeu şi Om când a venit pe pământ. Când a murit pe cruce, El a luat pedeapsa pentru toate păcatele omenirii. Pedeapsa pentru păcatele noastre este separarea de Dumnezeu pentru eternitate. Şi când Isus a fost atârnat pe cruce, EL a fost separat de Tatăl din ceruri. Această separare este cea mai teribilă suferinţă pe care o poate suporta o fiinţă omenească.

Iadul este singurul loc uitat de Dumnezeu din tot Universul. Dumnezeu nu este acolo. În iad, toate manifestările rele din diavolul sunt la maxim. Răul este cel care face lucrurile mizerabile pentru toţi cei care ajung în iad. Isus a experimentat această pedeapsă când a atârnat pe cruce. A stat acolo timp de 6 ore. Dar în ultimele 3 ore El afost părăsit de Dumnezeu. Soarele s-a întunecat şi pământul s-a cutremurat. Legătura Lui cu Tatăl din ceruri s-a întrerupt.Tatăl este Capul lui Hristos (1 Cor. 11 :3) – şi când Hristos a fost părăsit, Capul Său a fost smuls. Nu putem înţelege pe deplin agonia care a simţit-o.

Dacă Isus ar fi fost o simplă fiinţă creată, NU ar fi putut lua pedeapsa pentru bilioanele de oameni care au trăit de la Adam încoace! Un singur om nu poate sta atârnat pentru bilioane de criminali: ISUS! Doar Isus a putut lua această pedeapsă pentru că El este Dumnezeul Infinit.

Pentru că este infinit, El a putut lua pedeapsa eternă timp de 3 ore.

Dacă Isus nu ar fi fost Dumnezeu, şi Dumnezeu Tatăl l-ar fi pedepsit în locul nostru pentru păcatele noastre, atunci ar fi fost o nedreptate extraordinară. Dumnezeu nu poate pedepsi o persoană pentru crima alteia, chiar dacă acea persoană vrea să primească acea pedeapsă. Prietenul tău nu poate primi pedeapsa în locul tău şi să fie atârnat în locul tău. Ar fi nedrept. Dacă Isus ar fost o simplă fiinţă creată şi ar fi fost pedepsit pentru păcatele noastre, ar fi fost cea mai mare nedreptate.

Este clar că nici o fiinţă creată nu ar fi putut lua pedeapsa pentru păcatele noastre. Numai Dumnezeu putea lua această pedeapsă pentru că El este Judecătorul Universului. El are dreptul să ne pedepsească – şi are dreptul să ia pedeapsa asupra Sa. Şi El a făcut astfel când a venit pe pământ în Persoana lui Isus Hristos. Fundaţia credinţei creştine se bazează pe două adevăruri : Isus a murit pentru păcatele omenirii şi El a înviat din morţi după trei zile.

Dacă Hristos nu ar fi înviat din morţi, nu ar fi fost nici o dovadă că El a fost Dumnezeu. Învierea a fost o dovadă că tot ce a spus El este adevărat. Nici un lider religios nu a pretins niciodată că va muri pentru păcatele lumii. Şi nici un lider religios nu a înviat din morţi. Aceste două exemple îl fac pe Isus Hristos unic.

Toate religiile ne învaţă să facem bine şi să trăim în pace. Dar credinţa creştină are o fundaţie unică : Isus a murit pentru păcarele noastre şi a înviat din morţi. Dacă aceste două adevăruri sunt excluse din creştinism, atunci acesta devine asemenea oricărei alte religii. Aceste două adevăruri fac creştinismul unic.

Toţi suntem creaţi de Dumnezeu ca să trăim pentru El. Dar, problema este că fiecare am trăit pentru noi înșine. Când venim la Dumnezeu, trebuie să venim asemenea tâlharului care a furat ani de zile ce îi aparţinea lui Dumnezeu. Trebuie să venim cu mulţumire pentru că Isus a murit pentru noi, şi să credem că a înviat din morţi şi este viu şi astăzi. Nu ne putem ruga lui Isus dacă nu ar fi viu astăzi – pentru că nu te poţi ruga la un mort. Dar pentru că Isus a înviat din morţi, putem conversa cu El.

După ce Isus a înviat din morţi, El S-a reîntors în ceruri. Atunci Duhul Sfânt, a treia Persoană din Dumnezeire, a venit pe pământ. Duhul Sfânt este o persoană reală asemenea lui Isus. El a venit pe pământ pentru a ne umple vieţile cu prezenţa Lui. Dacă ne predăm Duhului Sfânt, El ne face sfinţi. Când te umple Duhul Sfânt, vei putea trăi o viaţă de biruinţă asupra păcatului. Nimeni nu putea trăi în felul acesta înainte ca Duhul Sfânt să vină şi să locuiască în oameni – în ziua Cincizecimii. Înainte oamenii îşi puteau îmbunătăţi vieţile la exterior. Dar viaţa interioară rămânea înfrântă de păcat şi neschimbată. Când Duhul Sfânt te umple, Dumnezeu Însuşi locuieşte în tine şi îţi dă putere să trăieşti o viaţă interioară duhovnicească.

Minunatul mesaj al evangheliei este că inima ta poate fi deplin curată când Dumnezeu te iartă şi când Hristos trăieşte în tine prin Duhul Sfânt, făcând din trupul tău un un templu al lui Dumnezeu.

Vorbeam cu un creştin odată despre fumat. L-am întrebat dacă ar fi fumat în interiorul bisericii. A spus că nu ar face niciodată aşa ceva pentru că biserica era casa lui Dumnezeu. I-am spus că trupul lui era casa lui Dumnezeu, nu clădirea bisericii. Nu ai comite adulter în biserică, nu ? Nu te-ai uita la pornografie în biserică. Trupul tău este casa lui Dumnezeu atunci când Hristos locuieşte în tine. Aşa că fii atent ce faci cu membrele trupului tău. Obiceiuri precum fumat, băut, drogat şi gândire necurată, vor distruge în mod gradual trupul şi mintea umană.

Viaţa creştină este ca o cursă de alergat. Când ne întoarcem cu spatele la păcat şi ne naştem din nou, ajungem la linia de start. Atunci începe maratonul – până la sfârşitul vieţii alergăm. Şi astfel ne apropiem de linia de final cu fiecare zi care trece. Dar nu trebuie să ne oprim din alergat.

Voi folosi o altă ilustraţie : Când ne naştem din nou, punem fundaţia pentru casa noastră. Apoi construim suprastructura – şi aceasta e alcătuită din multe etaje.

Aceasta este cea mai bună viaţă pentru că, gradual, eliminăm tot ce este rău în viaţa noastră şi devenim asemenea lui Dumnezeu cu fiecare an care trece.

Deci ce trebuie să facem ca să ne naştem din nou ?

În primul rând, să recunoşti că eşti păcătos. Nu te compara cu alţii şi nu te bucura crezând că eşti mai bun ca ei. Păcatul este ca o otravă. Fie că bei o înghiţitură sau 100 de picături de otravă, oricum vei muri. Deci, dacă vrei să ai un start bun în viaţa de creştin, recunoaşte că nu eşti mai bun, ci eşti cel mai mare păcătos. Apoi hotărăşte-te să te întorci de la toate păcatele pe care le cunoşti.

Apoi crede în Hristos. Asta înseamnă să te predai lui Isus – nu doar să crezi ceva despre El în mintea ta. Poţi crede pe cineva fără să ai încredere în el. O mireasă este întrebată la nuntă: “Eşti pregătită să te dedici acestui om?” Presupunem că ar spune: “Cred că este un om bun. Dar nu sunt sigură că vreau să mă dedic lui pentru toată viaţa şi viitorul meu”. În acest caz nu se poate mărita cu el pentru că nu are încredere în el. Când o femeie să mărită, se schimbă toată direcţia vieţii ei. Îşi schimbă numele de familie după numele soţului. Pleacă din casa părinţilor şi merge să locuiască cu soţul ei. Poate nu ştie unde va locui, dar are încredere în el. Ea are credinţă în el. Aceasta este o imagine a ceea ce înseamnă să ai credinţă în Isus.

Cuvântul “creştin” ( ca să spun într-un mod reverenţios) înseamnă “doamna creştin”! Soţia mea a primit numele meu după ce s-a căsătorit cu mine. În acelaşi mod poţi lua numele lui Hristos şi te poţi numi creştin după ce te căsătoreşti cu El. Dacă o doamnă ar fi luat numele meu fără să fie căsătorită cu mine şi s-ar fi chemat “doamna Zac Poonen” , atunci ar fi fost o minciună. În acelaşi fel, nimeni nu se poate numi creştin fără să fie căsătorit cu Hristos. Altfel ar fi o minciună.

O căsătorie este pentru totdeauna, nu doar pentru câteva zile. În acelaşi fel, să fii creştin este un angajament pentru toată viaţa. Devotamentul total faţă de Hristos nu înseamnă că trebuie să fii perfect. Când o femeie se căsătoreşte, nu promite că nu va face nici o greşeală în viaţă. Va face greşeli, dar soţul ei o va ierta. Dar ea promite că va trăi cu soţul ei mereu. Aceasta este o imagine a unirii cu Hristos.

Următorul pas este botezul în apă. Să fii botezat este ca şi cum ai primi certificatul de căsătorie. Nu te poţi căsători fără certificat. Nu poţi deveni creştin fără să fii botezat. Numai după ce te căsătoreşti primeşti certificatul. După ce te predai lui Hristos, poţi fi botezat. Botezul este o mărturisire a faptului că a terminat cu viaţa veche şi L-ai făcut pe Isus Hristos Domnul vieţii tale.

Soţii şi soţiile vorbesc unul cu altul. Aşa trebuie să vorbim şi noi cu Isus şi să-L ascultăm când ne vorbeşte prin Biblie, în fiecare zi.

O soţie bună nu va face nimic care să-l facă nefericit pe soţul ei. Ea va face totul în părtăşie cu el. Un creştin adevărat nu va face nimic care să-I displacă lui Hristos – cum ar fi să vizioneze un film pe care Isus nu l-ar privi. Nu ar face nimic fără Isus.

Poţi fi sigur că eşti născut din nou? Da. Romani 8:16 spune că atunci când eşti născut din nou, Duhul Sfânt va depune mărturie în duhul tău că eşti copil al lui Dumnezeu.

Aceasta este o viaţă extraordinară – pentru că trăim cu cel mai bun Prieten pe care-l poate avea cineva. Nu vom fi singuri niciodată pentru că Isus va fi cu noi întotdeauna şi pretutindeni. Putem să-I împărtăşim problemele noastre şi să-I cerem ajutorul să le rezolvăm. Este o viaţă plină de bucurie şi suntem eliberaţi de frică şi anxietate – pentru că Isus ţine viitorul nostru în mâinile Sale.

Dacă vrei să fii născut din nou, spune aceste cuvinte cu sinceritate chiar acum:

“Doamne Isuse, cred că eşti Fiul lui Dumnezeu. Sunt un păcătos care merită iadul. Mulţumesc că m-ai iubit şi ai murit pentru păcatele mele pe cruce. Cred că ai înviat din morţi şi că eşti viu şi astăzi. Vreau să mă întorc de la viaţa mea păcătoasă chiar acum. Te rog iartă-mi toate păcatele şi dă-mi o ură pentru păcat. Iert pe toţi care mi-au făcut rău. Intră în viaţa mea Doamne Isus. Fii Domnul vieţii mele începând de astăzi. Fă-mă un copil al lui Dumnezeu chiar acum”.

Cuvântul lui Dumnezeu spune: “Dar tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1 :12). Domnul Isus spune : “Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6 :37).

Poţi fi sigur că El te-a acceptat.

Atunci îi poţi mulţumi : “Mulţumesc Doamne Isuse pentru că m-ai iertat şi m-ai primit. Te rog umple-mă cu Duhul Sfânt şi dă-mi putere să trăiesc pentru Tine. Vreau  să-Ţi plac numai Ţie de azi înainte”.

Trebuie să citeşti Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi şi să-L rogi să te umple cu Duhul Sfânt în fiecare zi. De asemenea ai nevoie să ai părtăşie cu alţi creştini născuţi din nou. Doar aşa vei creşte în viaţa creştină şi vei avea putere să continui în a-L urma pe Domnul. Cere-I Domnului să te călăuzească spre o biserică bună.

Domnul să vă binecuvânteze din abundenţă.