Importanţa Bisericii – Zac Poonen

 

În Apocalipsa 1:10-11, descoperim că Ioan aude o voce spunând: „Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea”. Dumnezeu ne transmite mesaje nu numai pentru noi înşine dar de asemenea şi pentru alţii. Când Dumnezeu ne vorbeşte, este un obicei bun să scriem ceea ce auzim, aşa cum i s-a poruncit şi lui Ioan să facă aici (Apocalipsa 1:11). Altfel ar fi putut uita ceea ce Dumnezeu îi vorbise.

 

În acest caz, mesajul era pentru cele şapte biserici din Asia. Ceea ce atunci era cunoscut drept Asia, astăzi este o mică parte din Turcia. Toate cele şapte biserici erau localizate într-o rază de 75 de mile una faţă de alta. Dar observaţi că, deşi erau aşa de apropiate una de cealaltă, totuşi ele NU erau numite împreună drept „BISERICA din Asia”. Erau numite „BISERICILE din Asia”. Acesta este un aspect mărunt dar, cu toate acestea, unul foarte important. „Biserica din Asia” ar fi însemnat că aceste biserici deveniseră o denominaţiune, cu o conducere centrală. Dar „bisericile din Asia” indică faptul că fiecare biserică era o biserică locală aflată sub conducerea directă a Domnului.

 

 

Biserica este o lucrare a lui Dumnezeu, zidită de Hristos. Dar denominaţiunile sunt lucrarea oamenilor. Toate învăţăturile şi scrierile apostolilor arată clar voia lui Dumnezeu, ca fiecare biserică să fie sub autoritatea directă a lui Hristos, iar nu parte a unei denominaţiuni. Nu exista niciun episcop sau supraveghetor care să conducă acele şapte biserici, prin care Ioan să poată trimite aceste scrisori spre distribuirea în fiecare dintre ele. Fiecare scrisoare a trebuit trimisă în mod individual îngerului acelei biserici – pentru că fiecare biserică era o unitate independentă. Domnul dăduse bisericii apostoli. Ioan însuşi era unul dintre ei. Dar Domnul nu numise niciun episcop sau conducător. De exemplu, nu există vreun lucru ca „Biserica din India”. Există biserici în India şi acestea sunt zidite de Domnul în localităţi diferite, fiecare sub conducerea Lui directă.

 

Scopul final al lui Satan este să zidească „biserica” lui falsă lumească, Babilonul. Şi primul lui pas către acest scop a fost să grupeze bisericile în denominaţiuni, cu multe secole în urmă. Ştia că altminteri sarcina construirii Babilonului ar fi fost imposibilă. Nu trebuie să fim neştiutori faţă de maşinaţiunile lui Satan.

 

Cele şapte sfeşnice de aur simbolizează cele şapte biserici (Apocalipsa 1:20). Sub vechiul legământ, templul avea UN singur sfeşnic cu şapte braţe. Ceea ce arăta că toate seminţiile Israelului erau ramurile unei „denominaţiuni”, având sediul central şi conducătorii la Ierusalim.

 

Dar sub noul legământ este diferit. Există şapte sfeşnice diferite, fiecare complet separat de celălalt. Motivul, aşa cum am văzut mai sus, era pentru că fiecare biserică se afla în mod independent sub conducerea lui Hristos, deşi în părtăşie cu alte biserici, prin Cap.

 

Numind biserica drept sfeşnic se arată prin aceasta că, în ochii lui Dumnezeu, funcţia ei primordială este să dea lumină. Faptul că sfeşnicele sunt din aur indică originea divină a unei biserici adevărate. Este zidită de Domnul, iar nu de oameni.

 

Un sfeşnic nu este menit a fi doar o decoraţiune. Nici biserica! Lumina pe care fiecare biserică ar trebui să o înalţe este Cuvântul lui Dumnezeu care este singura lumină pentru cărarea noastră în această lume întunecată (Psalmul 119:105). Dacă în locul înălţării acestei lumini, aşa numitele „biserici” încep să pună accentul pe punerea în funcţiune de şcoli şi spitale şi pe activităţi sociale, putem fi siguri că ele s-au abătut de la scopul primordial al lui Dumnezeu.

 

Când Ioan s-a întors să vadă cine vorbea, L-a văzut pe Isus (Apocalipsa 1:12, 13). Dar L-a văzut în mijlocul bisericilor. Biserica locală este aceea prin intermediul căreia Domnul caută să Se descopere pe Sine şi să le vorbească altora.

 

Primul loc de sălăşluire al lui Dumnezeu menţionat în Biblie este rugul aprins pe care Moise l-a văzut în pustie (Deuteronomul 33:16). Asemenea lui Ioan la Patmos, Moise de asemenea s-a întors atunci să vadă acea privelişte extraordinară. Şi s-a întors când Dumnezeu i-a vorbit (Exodul 3:3).

 

Astăzi, biserica este sălaşul locuirii lui Dumnezeu. Dumnezeu doreşte ca fiecare biserică să fie aprinsă cu Duhul Lui aşa cum a fost rugul aprins. Când oamenii se uită la o biserică locală ei ar trebui să poată vedea viaţa lui Hristos descoperită în membrii acelei biserici. Atunci va putea Dumnezeu să le vorbească oamenilor prin biserică.