Un slujitor autentic al lui Dumnezeu nu va fi nici popular, nici abil în a face bani – Zac Poonen

 

 

Este adevărat că, de-alungul istoriei, poporul lui Dumnezeu i-a preferat întotdeauna pe prorocii falşi care le gâdilau urechile şi le spuneau lucruri care să-i facă fericiţi. Celei mai însemnate părţi din poporul lui Dumnezeu nu i-a păsat niciodată să asculte de prorocii adevăraţi ai lui Dumnezeu, care le spuneau adevărul. Aşadar, dacă eşti un slujitor al lui Dumnezeu care doreşte să predice cuvântul lui Dumnezeu, aminteşte-ţi un lucru: Nu vei fi niciodată popular. Nu vei putea face bani. Vei fi dispreţuit şi respins aşa cum au fost aceşti proroci ai Vechiului Testament. În ciuda a toate acestea, Domnul încă i-a spus lui Israel în Mica 2:12: „Voi strânge rămăşiţa lui Israel, îi voi aduna ca pe nişte oi dintr-un staul, ca pe o turmă în păşunea ei…”. Majoritatea profeţilor au prorocit că va exista o râmăşiţă de oameni pe care Dumnezeu îi va aduce înapoi din Babilon în Ierusalim.

 

 

Acest lucru este adevărat inclusiv astăzi. Chiar dacă cea mai mare parte a creştinismului se află într-o condiţie decăzută, pe pământ, există o rămăşiţă a oamenilor temători de Dumnezeu, care sunt martori ai adevărului. Dacă eşti o persoană temătoare de Dumnezeu, oriunde mergi ar trebui să te uiţi după această rămăşiţă. Caută-i pe aceia care Îl caută în mod sincer pe Dumnezeu şi care părăsesc sistemele babiloniene. Nu-i vei găsi într-o anumită denominaţiune. Într-un oraş, se pot găsi într-o biserică. Iar în alt oraş, poate că nu se mai găsesc într-o biserică de aceeaşi natură ca prima. Astăzi, niciunde în lume nu există nicio „rămăşiţă confesională”, ci numai „biserici rămăşiţă” locale. Prin urmare, în fiecare loc trebuie să întrebi: „Doamne, unde se adună oamenii Tăi din acest loc?” Şi El te va conduce la ei.

 

„Am zis: “Ascultaţi, căpetenii ale lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea? Şi totuşi voi urâţi binele şi iubiţi răul, le jupuiţi pielea şi carnea de pe oase! După ce au mâncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea, şi-i sfărâmă oasele; îl fac bucăţi; ca ceea ce se fierbe într-o oală, ca şi carnea dintr-un cazan, apoi strigă către Domnul. Dar El nu le răspunde, ci Îşi ascunde Faţa de ei în vremea aceea, pentru că au făcut fapte rele. “Aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt: “Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nici o vedenie! Şi întunericul… fără nici o prorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti proroci, şi ziua se va întuneca peste ei! Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde.” (Mica 3:1-7)

 

Istoria se repetă. În urmă cu 2600 de ani, predicatorii îi iubeau pe cei care le aduceau daruri mari, şi le proroceau acestora mesaje liniştitoare. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi!! Dar dacă cineva era sărac şi nu putea să-i invite pe acei predicatori la o masă bogată, ei îl ameninţau. Astfel de oameni nu sunt slujitori ai lui Dumnezeu, ci proroci mincinoşi. Ei proroceau nedreptăţi, pretinzând că aveau descoperiri de la Dumnezeu, aşa cum fac astăzi majoritatea înşelătorilor. Însă mesajul lui Dumnezeu pentru ei a fost: “Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nicio vedenie! Şi întunericul… fără nicio prorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti proroci, şi ziua se va întuneca peste ei! Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde.” (Mica 3:6-7)

 

Mica a fost umplut cu Duhul şi era neînfricat în mustrarea acestor proroci mincinoşi: „Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoştinţa dreptăţii şi de vlagă, ca să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, şi lui Israel păcatul lui (Mica 3:8). Aceasta ar putea suna ca o fală de sine, dar nu era aşa. Mica trasa un contrast între el şi alţi predicatori ai timpului său. Secole mai târziu, apostolul Pavel a trasat de asemenea un astfel de contrast între el şi alţii. Pavel spunea: „Sau, am făcut un păcat, când m-am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? ….. Pentru ce?… Pentru că nu vă iubesc?… Ştie Dumnezeu! Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă. Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.” (2 Corinteni 11:7-13). Pavel nu L-a slujit pe Dumnezeu pentru bani ca apostolii mincinoşi din timpul său şi ca majoritatea predicatorilor de astăzi.

 

Mica a avut foarte multe de spus celor care predicau pentru bani: „Ascultaţi dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scârbă de dreptate, şi care suciţi tot ce este drept; Voi care zidiţi Sionul cu sânge, şi Ierusalimul cu nelegiuire! Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi prorocii lui prorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: „Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!” De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Templului o înălţime acoperită de păduri.” (Mica 3:9-12).

 

Prorocii Vechiului Testament au vorbit îndelung despre corupţia regăsită între predicatorii acelor zile, deoarece aceasta era ceea ce distrugea poporul lui Dumnezeu. La fel este şi astăzi. Preoţii şi prorocii predicau numai dacă erau plătiţi. Deşi toţi pretindeau că ar fi dependenţi de Domnul. Acesta este tipul de înşelătorie care se practică la fel de bine şi astăzi.

 

Un slujitor al Domnului este îndreptăţit să primească daruri care i se aduc de bună voie. Dar este o diferenţă uriaşă între aceasta şi poziţia lui de a-L sluji pe Dumnezeu numai dacă este plătit!! Care este diferenţa dintre un salariu şi un dar? Poţi pretinde un salariu, dar nu poţi pretinde un dar. Dacă primeşti un dar, laudă-L pe Domnul. Dacă nu primeşti un dar, laudă-L tot pe Domnul. Poţi primi bani în fiecare lună, dar trebuie să-i primeşti ca pe un dar, iar nu ca pe un salariu. Nu te gândi niciodată la vreun dar pe care-l primeşti ca la un salariu.

 

Un slujitor autentic al Domnului va continua să-I slujească, fie că primeşte sau nu mâncare. El este mulţumitor faţă de aceia care-i aduc daruri. Dar nu este dependent de ei. Dumnezeu poate alege să-ţi acopere nevoile în mod regulat sau neregulat. Oricare ar fi acest mod, noi nu trebuie să predicăm niciodată pentru că suntem plătiţi. Nu trebuie să facem niciodată vreun serviciu Domnului pentru bani. Dacă urmezi acest principiu, Dumnezeu îţi va acoperi toate nevoile tale, într-un mod sau altul, şi vei fi apărat de capcanele în care cad mulţi predicatori.